Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1075/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1075/R/2008
Ședința publica din data de 20 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte Curtea de Apel
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 3: Adrian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 833 din 21 iunie 2007 Tribunalului Sibiu pronunțată în dosar civil nr-, privind și pe pârâta intimată ROMÂNIA T, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtei intimate. avocat, cu delegație la dosarul cauzei, lipsind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamantul recurent a transmis prin fax la dosarul cauzei, în ședința publică de azi, concluzii scrise cu privire la care arată reprezentanta intimatei că nu dorește a fi lăsată cauza la o strigare ulterioară pentru studiul acestora. Depune la rândul său concluzii scrise din partea societății intimate și practică judiciară a altor instanțe arătând că nu mai are de formulat cereri în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei intimate pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.833 din 21 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Sibiu, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul n contradictoriu cu pârâta " ROMÂNIA" T având ca obiect litigiu de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin acțiunea formulată reclamantul - a solicitat obligarea pârâtei la acordarea sporului de vechime în cuantum de 25% cuvenit vechimii în muncă începând cu data de 27.11.2003.
Instanța a reținut că sporul de vechime se include în salariul de bază, astfel, art.40 alin.(2) din contractul colectiv de muncă unic la nivel național, stabilește în mod expres că sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază. Mai mult, părțile contractante la nivel național "sunt de acord ca în perioada următoare să acționeze pentru includerea sporuri lor în salariu, astfel încât salariul de bază să aibă ponderea majoritară în salariu" (art.40 alin.( 1) din contractul colectiv de muncă unic la nivel național).
Față de dispozițiile contractului colectiv de muncă unic la nivel național, rezultă clar nu numai legalitatea includerii sporului în salariu, ci mai mult, contractul la nivel național recomandă o astfel de atitudine (absorbția sporurilor în salariu).
Această soluție, rezultă clar din textul expres al contractului individual de muncă, text care face referire la salariul lunar și nu la salariul de bază, ori, conform art.155 muncii, atâta vreme cât se face referire la salariu și nu la salariul de bază, ceea ce părțile au negociat în cuprinsul contractului individual de muncă, cuprinde tot pachetul salarial, adică și indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri, evident în măsura în care acestea au caracter permanent.
Dispozițiile art.155 muncii, fac o distincție clară între conceptul de salariu de bază și conceptul de spor. de salariu de bază, nu reprezintă altceva decât un element care alături de sporuri și indemnizații conduce la conceptul de salariu lunar brut sau salariu negociat.
Analizând contractul individual de muncă al contestatorului, la pct.4 se observă că salariul lunar al acestuia este exprimat într-o anumită sumă, mai departe făcându-se referire la sporurile cu caracter întâmplător, adică sporul pentru orele suplimentare, sporul pentru munca prestată în zilele de sărbători legale sau sporul pentru munca de noapte.
Față de modul de redactare al contractului individual de muncă, rezultă că la momentul încheierii acestuia - august 2000, părțile au convenit în sensul stabilirii valorii salariului brut, adică a valorii salariului care cuprinde salariul de bază și sporurile permanente - cum este sporul de vechime - urmând ca în mod aparte să se plătească numai sporurile cu caracter întâmplător.
În ce privește intervenția contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, dispozițiile acestui contract nu pot fi aplicate în mod automat, decât în măsura în care ar avea caracter mai favorabil, conform art.8 alin.(2) din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel național, ori, din moment ce sporul de vechime a fost deja inclus în salariul negociat, acordarea acestuia în mod aparte nu ar constitui o dispoziție mai favorabilă pentru salariat.
Contractul colectiv de muncă de la nivelul ramurii, nu poate impune acordarea în mod separat a unui spor de vechime atâta vreme cât anterior, părțile au convenit la momentul încheierii contractului individual de muncă în sensul absorbției sporului în salariul negociat.
Potrivit dispozițiilor art.48 alin.(4) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, sporurile se negociază în contractul colectiv de muncă pe unitate.
În consecință, însuși contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe care se întemeiază toată susținerea reclamantului, stabilește în mod expres că valoarea sporurilor este cea care se regăsește în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Instanța a mai reținut și faptul că în procesul verbal de control al M T nr.15359/12.12.2005 depus la dosar, în urma verificărilor efectuate la nivelul societății pârâte, se menționează, certificându-se ca practică la nivelul acestui angajator că " sporul de vechime este inclus în salariul negociat, motiv pentru care salariul minim negociat în societate este cu 20% mai mare decât salariul minim pe economie.
În consecință, apreciind că angajatorul a respectat prevederile contractului colectiv de muncă la nivel național, respectiv limita minimă și maximă de acordare a sporului de vechime instanța a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivele de recurs solicită a se constata că, Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură Electrotehnica, Electronica, Mecanică, Utilaje și Apărare, publicat în, potrivit art.29 din Legea nr.130/1996, la care pârâta a fost reprezentată, are putere de lege între părțile contractante, potrivit art.236 alin.4 din muncii și art.7 alin.2 din Legea nr.130/1996, astfel că devine obligatoriu pentru toate societățile care activează în această ramură.
Arată că în contractul individual de muncă al reclamantului nu sunt stipulate clauze referitoare la sporul de vechime, astfel susținerile pârâtei sunt eronate cum că salariul lunar brut stabilit la angajare cuprinde salariul de bază și sporurile permanente, aceasta neputând indica despre ce sporuri este vorba.
Potrivit art.40 alin.2 din CCM la nivel național "sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază", însă în speță sporul de vechime nu este inclus în salariul de bază, astfel trebuia să se acorde separat.
Prin întâmpinarea de la 16-20, pârâta SC ROMÂNIA SRL, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamanta Curtea reține următoarele:
Din acțiunea promovată de reclamant se reține că acesta a solicitat obligarea pârâtei la a-i acorda sporul de vechime în cuantum de 25% ce i se cuvine potrivit vechimii sale în muncă, începând cu data de 27.11.2003, pe durata derulării contractului de muncă ce îl are încheiat cu pârâta.
S-a mai precizat de către reclamant că acțiunea nu vizează modificarea contractului individual de muncă, ci aplicarea legii la un raport de muncă determinat, iar dreptul câștigat prin la nivel național - spor de vechime - nu poate fi redus, negociat ori anulat, ci doar pus în executare.
Reclamantul este angajatul pârâtei în baza contractului individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată din anul 2002.
Este de reținut că într-adevăr drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre părți se stabilesc potrivit legii, prin negocieri în cadrul și al, drepturile cuvenite salariatului neputând face obiectul neacordării sau limitării, această atitudine urmând a fi sancționată cu nulitatea absolută a normei edictată cu încălcarea acestor dispoziții.
În cazul din speță, așa cum se arată și de către reclamant, în contractul individual de muncă nu sunt stipulate clauze referitoare la sporul de vechime.
Cu privire la acest aspect, este de reținut faptul că în conformitate cu dispozițiile art.157 muncii, salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective, între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
În conformitate și cu Contractul colectiv de muncă pe anii 2001-2003, în vigoare la data încheierii contractului de muncă al reclamantului, art.27-2 se prevedea în mod expres că sporul de vechime este inclus în salariul de bază negociat, motiv pentru care salariul minim la societatea pârâtă va fi cu 20% mai mare decât salariul minim stabilit pe economie.
De altfel, și ulterior în la nivel de ramură, în art.50 alin.6 pentru anii 2003-2006, aplicabil și în cazul angajaților pârâtei, se prevede că sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază.
Așadar este foarte clar faptul că sporurile nu au fost excluse ca drepturi ale salariaților însă ele au fost calculate și evidențiate diferit respectiv fie au fost cuprinse în salariul de bază fie au fost stabilite și evidențiate separat.
În cazul din speță este evident faptul că sporul de vechime de 25% a fost cuprins în salariul de bază al reclamantului, aspect sesizat și în urma verificărilor efectuate de T, care în procesul verbal de control nr.15959/12.12.2005, a reținut că sporul de vechime este inclus în salariul negociat, demonstrat de faptul că salariul minim negociat în societate este cu 20% mai mare decât salarul minim pe economie.
În ce privește susținerile recurentului privind ierarhizarea și subordonarea contractelor individuale de muncă la contractele colective de muncă, acestea sunt corecte, însă vin în susținerea hotărârii primei instanțe, care, reținând în esență că în contractul individual de muncă al reclamantului nu se menționează acordarea sporului de vechime, referire la acest spor făcându-se doar în contractul colectiv de muncă, acest spor este inclus în salariul de bază.
Actul de control al ITM C finalizat prin procesul verbal de control nr. 15959/12.12.2005, s- încheiat ca urmare a unui control de fond, care vizat mai multe obiective, printre care și contractele individuale de muncă, timpul de muncă, salarizarea, carnetele de muncă.
În anexa nr.1 a actului de control se menționează că perioada pentru care s-a făcut controlul este august - noiembrie 2005, iar sporul de vechime este inclus în salariul negociat, motiv pentru care salariul minim negociat în societate este cu 20% mai mare decât salariul minim pe economie.
Celelalte categorii de sporuri acordate (pentru muncă suplimentară), de noapte) sunt evidențiate în statele de plată a salariilor.
Reglementarea plății sporului de vechime în cuprinsul contractului colectiv de muncă, nu contravine nici unei norme imperative, astfel încât o astfel de clauză nu poate fi nulă.
În condițiile în care acest spor este reglementat prin contractul colectiv de muncă, este evident că nu poate face obiectul unei clauze distincte, în contractul individual de muncă al reclamantului.
Prima instanță constatând că pretențiile reclamantului sunt nejustificate, întrucât acesta încasat lună de lună sporul de vechime, fiind inclus în salariul de bază, evident că nu a putut da eficiență concluziilor raportului de expertiză care a stabilit cuantumul sporului de vechime la care ar fi îndreptățit reclamantul dacă acesta nu l-ar fi încasat. Expertul nu s-a pronunțat asupra îndreptățirii reclamantului la plata sporului de vechime, aspect asupra căruia nici nu avea competență să se pronunțe, ci doar a calculat procentul de spor de vechime, pe care ar fi trebuit să îl primească reclamantul în ipoteza în care acesta nu i-ar fi fost achitat lună de lună, ipoteză care însă în speță nu se verifică, conform celor anterior arătate.
Așadar, constatând că sub aspectul tuturor criticilor ce au fost aduse sentinței de către reclamant, aceasta este legală și temeinică, Curtea cu majoritate de voturi reținând în drept și dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 833 din 21 iunie 2007 Tribunalului Sibiu pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
Pt.- - --- - -
în conc.odihnă
Semnează
PREȘEDINTELE INSTANȚEI
GREFIER,
Red.AR
Dact./2ex.
12.06.2008
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Marta Carmen Vitos, Adrian
