Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1084/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1084/R-CM
Ședința publică din 05 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Pitești,-, -.C,.24, județul A, împotriva sentinței civile nr.102 bis/CM din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimata-pârâtă SC" "SA Pitești, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind recurentul-reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, ridică excepția privind nulitatea recursului de față în raport de dispozițiile art.306 (1)Cod procedură civilă.
Apărătorul intimatei-pârâte depune la dosar delegație de reprezentare și solicită admiterea excepției și anularea recursului ca tardiv motivat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Constată că, prin acțiunea înregistrată sub nr- la Tribunalul Argeș, așa cum fost precizată la data de 05.11.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata unui salariu de bază plus sporurile cu caracter permanent pe o perioadă de o lună și diferența indemnizației de concediere în valoare de 3502 lei, întrucât nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau conform contractului colectiv de muncă.
În motivarea cererii reclamantul arată că potrivit deciziei nr. 1191/31.12.2007 indemnizația de concediere acordată de SC SA a fost de 22.630 lei, prevăzută în Planul Social (pentru salariații cu peste 15 ani vechime) și nu cele patru salarii medii nete conform art. 46 alin.1 din
Mai arată reclamantul că, în conformitate cu prevederile art. 44 alin.1 din CCM, salariatul avea dreptul la un preaviz de 60 de zile calendaristice care începe din ziua lucrătoare următoarei zile în care salariatului i s-a comunicat efectiv decizia, însă, angajatorul nu a acordat acest preaviz, iar reclamantul a suferit unele prejudicii, respectiv:- vechimea în muncă i-a fost redusă cu trei luni (60 de zile lucrătoare): angajatorul a plătit salariul de bază plus sporurile cu caracter permanent pe o perioadă de două luni (60 zile calendaristice) nu pentru trei luni (60 zile lucrătoare) așa cum prevede art. 44 alin.1 din CCM al SC SA.
La data de 01.01.2008, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost concediat în cadrul unei ample proceduri de restructurare a societății și urmare unui plan de concediere colectivă, în aceste condiții cele două sindicate din cadrul societății și patronatului negociind și semnând un Plan social, negociat și amendat corespunzător celor 5 etape de restructurare. În consecință, planurile sociale reprezintă legea specială în ceea ce privește problematica concedierilor colective, stabilind criteriile și condițiile în care se fac disponibilizările, pachetele financiare compensatorii de care beneficiază salariații disponibilizați, Prin aceste planuri sociale s-a menționat expres că pachetele financiare cuprinse în planurile sociale nu se cumulează cu plățile compensatorii prevăzute de art. 46 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul SC SA.
Pe de altă parte, interpretând logic și sistematic dispozițiile acestui articol se desprinde concluzia că în cazul concedierilor colective este obligatorie adoptarea unui Plan social care urmează să detalieze, urmare negocierilor dintre părți nivelul exact al compensațiilor și modalitatea concretă de acordare a acestor drepturi.În cazul de față Planul social s-a încheiat și în cuprinsul său s-au prevăzut mai puține tranșe de vechime decât în CCM și plăți compensatorii cu mult mai mari decât cele prevăzute de art. 46 din CCM, acestea reprezentând completarea de care se face vorbire în ultimul alineat al acestui articol.Pentru aceeași concediere salariatul nu poate beneficia de două plății compensatorii.
Prin sentința civilă nr.102 bis/CM din 21 ianuarie 2009, Tribunalul Argeșa respins acțiunea precizată formulată de reclamantul.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei și a fost disponibilizat la data 31.12.2007 în temeiul art. 65 și 66 Codul muncii. Prin deciziile de desfacere a contractelor de muncă ale acestora s-a stabilit că pârâta îi va plăti reclamantului o indemnizație egală cu salariul de bază și celelalte drepturi salariale ce îi reveneau acestuia potrivit contractului individual de muncă pe durata preavizului și că valoarea netă a indemnizației de concediere, potrivit revederilor art.5 ale Planului Social, este de 22.630 lei. S-a mai menționat că la data încetării contractului individual de muncă reclamantul va primi toate drepturile bănești aferente perioadei în care a avut calitatea de angajat, precum și drepturile bănești aferente concediului de odihnă pe anul 2007.
Prin cererea de chemare in judecata, petentul reclamă faptul ca drepturile lui salariale, ca urmare a concedierii, au fost greșit calculate și nu au fost acordate în integralitate, întrucât în afara sumei primite ca urmare a aplicării prevederilor Planului social, trebuia să i se acorde și indemnizația prevăzută de art. 46 din Contractul Colectiv de Muncă.
Potrivit art. 46 (1) din CCM la nivelul SC SA, la concedierile individuale ce nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește, în funcție de vechimea acestuia, o indemnizație minimă de concediere în cuantum de un anumit număr de salarii nete în funcție de vechimea acestuia în muncă. 2 prevede că și în cazul concedierilor colective se va acorda o indemnizație pornind de la formula de calcul utilizată în situația precedentă, iar alin.3 și 4 prevedeau că valorile acordate efectiv urmau a se stabili prin negociere cu Sindicatul precedent și că prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile planului social însușit de părți.
Conform prevederilor Planului Social de concediere colectiva a cărui variantă finală a fost definitivată la data de 03.01.2008, prin actul adițional la planul social încheiat la 15.10.2007, pentru fiecare salariat se acorda o anumită sumă cu titlu de indemnizație de concediere. Tribunalul a reținut că intenția parților nu a fost aceea de a cumula indemnizațiile din planul social cu cele din contractul colectiv de munca la nivel de SC SA. Aceasta deoarece legea părților, CCM, prevede in art. 46 alin 3 ca valorile acordate efectiv cu ocazia concedierilor colective vor fi stabilite prin negociere cu Sindicatul corespondent. Or, acest lucru s-a realizat si a avut ca urmare inițierea Planului Social care cuprinde prevederi superioare celor existente in contractul colectiv de munca, prevederile cuprinse in art. 46 din CCM sunt, de fapt, incluse în rezultatul negocierilor dintre SC SA si Sindicatele "" și "". Mai mult, în mod expres în amendamentul la planul social pe anul 2005 încheiat în 21.09. 2006, cât și în planurile sociale încheiate ulterior și aflate în vigoare la momentul disponibilizării fiecărui reclamant, art. 5 alin. 2 s- prevăzut că voința comună a părților la data semnării planurilor sociale a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 46 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în conformitate cu prevederile prezentului articol cu indemnizațiile prevăzute de art. 46 alin. 1 și 2 din CCM aplicabil. Prin cumul s-ar ajunge ca reclamanții să beneficieze de protecție socială de două ori pentru aceeași situație și să încaseze de două ori același drept.
În consecință, acțiunea este neîntemeiată și în baza textelor de lege mai sus menționate instanța a respins-o.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs reclamantul în termenul prevăzut de lege, precizând că va depune motivele la primul termen de judecată.
La data de 2 aprilie 2009 au fost depuse motivele de recurs ale reclamantului, invocând nelegalitatea sentinței instanței de fond în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod pr.civilă, pe considerentul că, în mod greșit au fost înlăturate dispozițiile art.46 alin.3 din Contractul colectiv de muncă și anume faptul că în mod nelegal nu s-a acordat indemnizația pentru concediere întrucât sunt aplicabile dispozițiile planului social, în sensul că aceste dispoziții legale nu se exclud reciproc, iar referitor la cel de-al doilea capăt de cerere prima instanță nu s-a pronunțat, situație care atrage casarea sentinței pronunțate.
La termenul din 5 iunie 2009, curtea, din oficiu, a pus în discuție excepția nulității recursului de față, iar apărătorul intimatei-pârâte solicită admiterea acestei excepții, fără cheltuieli de judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate din oficiu de către curte, în baza dispozițiilor art.162 Cod pr.civilă, instanța va rămâne în pronunțare pe această excepție care face inutilă soluționarea fondului pentru următoarele considerente:
În baza dispozițiilor art.303 alin.1 Cod pr.civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, iar termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
În speța dedusă judecății recurentul-reclamant a primit sentința instanței de fond la data de 6 martie 2009 și, deși a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, motivele le-a depus la data de 2 aprilie 2009, peste termenul legal prevăzut de lege.
Potrivit dispozițiilor art.306 alin.1 Cod pr.civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege, iar în dreptul muncii, dispozițiile art.80 din Legea nr.168/1999 prevăd că termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Față de cele arătate mai sus, reținând deci că recurentul-reclamant nu a motivat recursul în termenul prevăzut de lege, curtea, în baza dispozițiilor art.306 alin.1 Cod pr.civilă, va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Pitești,-, -.C,.24, județul A, împotriva sentinței civile nr.102 bis/CM din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în Pitești, nr.127, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
10.06.2009
Red.JD
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
