Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 103/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 103/F-CM
Ședința publică din 05 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația la titlu formulată de contestatoarea AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, Rm.V,-, -ranscozia,.B,.2, județul V, privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării deciziei civile nr.265/R-CM din 17 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr-, precum și cererea de suspendare a executării silite.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit: contestatoarea și intimații șa, SC" "SA Rm.V și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
Procedura este legal îndeplinită.
Contestația este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-au depus precizări cu privire la contestație și note scrise cu privire la cererea de suspendare a executării, din partea Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă V, precum și întâmpinare din partea SC""SA Rm.
Curtea, având în vedere că petenta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă V nu s-a conformat obligației legale dispusă prin încheierea de ședință din data de 29 mai 2009, precum și faptul că, procesul de față este în stare de judecată, respinge ca rămasă fără obiect cererea formulată de petentă privind suspendarea executării deciziei civile nr.265/R-CM din 17 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr- și se retrage pentru deliberare în ceea ce privește contestația la titlu.
CURTEA:
Constată că, prin acțiunea civilă în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția civilă - Conflicte de muncă și asigurării sociale, reclamanții, G, escu, G, -a, G, G, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ V, SC SA, au solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei AJOFM V la plata sumelor de bani cu titlul de venit lunar de completare conform art. 7 lit. c din OUG nr.116/2006, iar în subsidiar să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de bani cu titlu de plății compensatorii în baza art. 28- 29 din OUG nr.98/1999.
In motivarea acțiunii, reclamanții învederează instanței că în data de 31 martie 2008 au fost emise în baza art.73 alin.l Codul muncii și în baza art. 39 alin. l din CCM preavize de concediere având în vedere că SC SRL a cumpărat activele "Complexului de Avicola ", " Fabrica de Combinate FNC " și " Complexul de Porci " și ca atare activitatea în cadrul acestor subunității a încetat, fapt ce a determinat desființarea efectivă a locurilor de muncă.
In acest sens a dispus concedierea colectivă a 598 de angajați și întrucât angajatorul SC SA este societate comercială cu capital majoritar de stat sunt aplicabile dispozițiilor OUG nr. 116/2006 privind protecția socială acordată persoanelor disponibilizate din concedieri colective efectuate ca urmare restructurării și reorganizării unor societăți comerciale cu capital majoritar de stat.
Reclamanții mai arată că în situația în care se va aprecia că dispozițiile ordonanței nu sunt aplicabile prezentei cauze, urmează să fie avută în vedere OUG nr.98/1999 care prevede că în cazul concedierilor colective se stabilesc plății compensatorii către salariații disponibilizați în condițiile prevăzute de art. 32 în funcție de salariul mediu net pe unitate și vechimea în muncă a fiecărui angajat.
In consecință, s-a solicitat stabilirea concretă a drepturilor bănești reprezentând fie venituri lunare de completare, fie plăți compensatorii ce urmează să se realizeze prin efectuarea unei expertize contabile.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta SC SA s-a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanta ca fiind prematur introdusă și respingerea acțiunii celorlalți reclamanți, ca fiind neîntemeiată.
În susținerea excepției invocate, pârâtul arată că reclamanta este încă salariata SC SA la data de 08.04.2008 i s-a comunicat preavizul de concediere și începând cu data de 14.04.2008 până în prezent contractul său individual de muncă este suspendat de drept, ca urmare a incapacității temporare de muncă conform certificatelor de concediu medical depuse de către salariată.
In ceea ce privește capătul de cerere prin care reclamanții solicită obligarea AJOFM V la plata sumelor de bani cu titlul de venit lunar de completare conform art. 7 lit. c din OUG nr.116/2006 acest pârât a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât venitul de completare se stabilește odată cu indemnizația de șomaj și se acordă de către Agențiile de ocupare a forței de muncă județene.
Referitor la al doilea capăt de cerere având la bază în principal prevederile OUG nr.116/2006, pârâta precizează că aceasta se aplică procesului de restructurare și închidere a minelor, iar SC SA nu se află nominalizată printre aceste societăți, iar în subsidiar prevederile OUG nr. 98/1999, pârâta arată că aceasta se referă la procesele de restructurare, reorganizare, închidere operațională a activității, etc. ori, în cazul de față este vorba de vânzarea unui activ și nu de privatizare a societății comerciale.
Aceeași pârâtă a formulat și cerere de chemare în garanție a autorității pentru valorificarea activelor statului, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea AVAS la plata contravalorii sumelor reprezentând plății compensatorii, pe considerentul că este o societate comercială pe acțiuni, cu capital majoritar de stat, având ca acționar majoritar AVAS-ul.
Ulterior prin cererea de la fila 125 dosar, pârâta SC SA a solicitat să se ia act de renunțarea la judecată față de cererea de chemare în garanție a Autorității pentru Valorificare a Activelor Statului.
Spre dovadă pârâta a depus la dosarul cauzei contractele individuale de muncă, deciziile de desfacere a raporturilor de muncă, adrese privind salariul mediu net pe ultimele trei luni și la nivel de unitate, adresa de înaintare la AJOFM a listelor cu salariații concediați.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta Agenția Județeană pentru ocuparea forței de muncă V, s-a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că OUG nr.116/2006 se referă la societățile care pot efectua concedieri colective în condiții prezentei ordonanțe de urgență, precum și numărul de salariați ce urmează să fie disponibilizați și acesta se stabilesc prin hotărâre a guvernului, la propunerea ministerelor de resort sau a AVAS, numai în condițiile în care au un program de restructurare și reorganizare.
In acest sens arată că pârâta SC SA nu a efectuat concedieri colective potrivit OUG nr.116/2006, neexistând o hotărâre a guvernului și nici un program de restructurare și reorganizare a societății, iar în cărțile de muncă ale persoanelor disponibilizate nu este prevăzută această ordonanță drept pentru care AJOFM V nu poate să acorde sume de bani cu titlul de venit lunar de completare.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.1074 din 2 decembrie 2008 admis excepția prematurității acțiunii formulată de către reclamanta și a respins acțiunea promovată de aceasta, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC SA și a respins acțiunea împotriva acestei pârâte. A respins totodată și acțiunea formulată împotriva pârâtei AJOFM
Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.7 lit.c din Normele de aplicare a OUG nr.116/2006 privind protecția socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării și reorganizării unor societăți naționale, regii autonome, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat, precum și a societăților comerciale și regiilor autonome subordonate autorităților administrației publice locale, societățile care sunt obligate să efectueze plata de drepturi privind venitul lunar de completare se referă la persoanele juridice strict menționate de dispozițiile legale ale art.7 lit.c, între care nu se regăsesc și societățile comerciale de tipul SC SA.
Dispozițiile legale cuprinse atât în OUG nr.116/2006, cât și cu OUG nr.98/1999 vizează alte entități decât SC SA, iar în atare condiții această societate pârâtă nu are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește pe reclamanta, instanța a reținut că între aceasta și pârâta SC SA mai există raporturi juridice de dreptul muncii și astfel pretenția sa de a i se plăti sume de bani cu titlu lunar de completare este prematur formulată.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanții au avut calitatea de angajați ai SC SA și au fost ulterior disponibilizați ca urmare a concedierii colective, pentru motive care nu țin de persoana salariatului, în temeiul dispozițiilor art.55 lit.c, 58, 65,66,68 alin.1 lit.c Codul muncii și ale art.36 și 37 din CCM al SC SA.
Potrivit dispozițiilor art.2 din OUG ntr.116/2006, societățile care pot efectua concedieri colective în condițiile acestei ordonanțe, precum și numărul de salariați care urmează să fie disponibilizați se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor de resort sau a AVAS, numai în condițiile în care au un program de restructurare și reorganizare sau numai un program de restructurare ori de reorganizare, aprobat astfel încât concedierea colectivă să nu depășească termenul de 31 decembrie 2008 sau, după caz, termenul de 31 decembrie 2010 pentru persoanele concediate în cadrul societăților prevăzute la anexa 3.
Lista societăților prevăzute la anexa 3 cuprinde Compania Națională a SA P și Compania Națională a SA B Societatea comercială pârâtă nu a efectuat concedieri colective în temeiul OUG nr.116/2006, deoarece nu existat o hotărâre a Guvernului cu privire la această societate și nici un program de reorganizare și restructurare a acestei societăți.
În ceea ce privește cererea formulată în subsidiar de către reclamanți cu privire la acordarea sumei de bani cu titlu de plăți compensatorii în baza art.28, 29 din OUG nr.98/1999 tribunalul a constatat că aceste prevederi legale sunt aplicabile numai societăților care au fost în mod expres menționate în OUG nr.98/1999, între acestea neregăsindu-se și SC SA, așa încât s-a conchis că reclamanții nu pot beneficia de nici una din plățile solicitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții, care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea recursului se arată că instanța a interpretat în mod greșit atât dispozițiile art.2 din OUG nr.116/2006, cât și dispozițiile art.1 din O8/1999, apreciind în mod eronat că nu se încadrează în aceste dispoziții legale concedierea colectivă din această cauză.
Nu s-a avut în vedere că din conținutul art.2 din OUG nr.116/2006 rezultă în mod clar care sunt societățile comerciale cu capital majoritar de stat care pot efectua concedieri colective și faptul că normele acestei ordonanțe, vizează tocmai protecția socială a personalului disponibilizat prin concedieri colective, aplicându-se ori de câte ori societățile comerciale iau această măsură de concediere care nu implică vina angajatului.
Faptul că intimata SC SA nu a respectat condițiile prevăzute de lege vizând concedierea colectivă a reclamanților nu poate atrage neacordarea despăgubirilor bănești prevăzute de lege, reglementate prin OUG nr.116/2006 sau plățile compensatorii prevăzute de art.27 din OUG nr.98/1999.
De asemenea, instanța a respins nejustificat și capătul subsidiar de cerere, apreciind că în cauză nu se aplică nici dispozițiile art.1 din OUG nr.98/1999, reținând că vânzarea de active ca în speța de față nu constituie restructurare, privatizare sau lichidare.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin decizia nr.265/R-CM/17.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Piteștia admis recursul declarat de reclamanții:, G, escu, G, -a, G, G, împotriva sentinței civile nr. 1074/2.12.2008 pronunțate de Tribunalul Vâlcea. A modificat în parte sentința și în consecință a admis în parte acțiunea, obligând pe pârâta V să acorde reclamanților (mai puțin reclamantei ), plățile compensatorii prevăzute de art. 28-32 din nr.OUG 98/1999. Totodată, a menținut în rest sentința.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut următoarele:
Conform art.2 din OUG nr.116/2006, societățile care pot efectua concedieri colective în condițiile acestei ordonanțe de urgență, precum și numărul de salariați ce urmează să fie disponibilizați se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor de resort sau a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, numai în condițiile în care au un program de restructurare și reorganizare sau numai un program de restructurare ori de reorganizare, aprobat astfel încât concedierea colectivă să nu depășească termenul de 31 decembrie 2010 pentru persoanele concediate din cadrul societăților prevăzute în anexa nr.3.
Art.3 din OUG nr.116/2006 prevede că măsurile de protecție socială prevăzute de actul normativ se acordă în baza programelor de restructurare și reorganizare sau numai a programelor de restructurare ori de reorganizare a societăților prevăzute la art.1, aprobate de autoritatea publică implicată, programe care trebuie să cuprindă în mod obligatoriu mențiunile expres enumerate de lege.
Deci, actul normativ impune anumite condiții pentru a deveni aplicabile măsurile de protecție pe care le cuprinde: existența unui program de restructurare și/sau de reorganizare; respectarea unor termene limită; emiterea unei hotărâri de guvern, la propunerea ministerelor de resort sau AVAS, cu societățile ce pot efectua concedieri colective și numărul de salariați ce urmează să fie disponibilizați.
În cauză nu sunt îndeplinite aceste condiții, mai mult decât atât pârâta SC SA nu este cuprinsă în niciuna dintre anexele actului normativ, astfel că este legală concluzia primei instanțe, privind aplicabilitatea OUG nr.116/2006.
Este fondată însă critica ce vizează aplicabilitatea OUG nr.98/1999 și care conduce la modificarea hotărârii.
Astfel, conform art.1 din această ordonanță, măsurile de protecție socială prevăzute de ordonanța de urgență se aplică salariaților încadrați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată și care sunt disponibilizați prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare sau lichidare de către societăți comerciale, companii naționale, societăți naționale, precum și regii autonome, societăți comerciale ori alte unități aflate sub autoritatea administrației publice centrale sau locale, unități și instituții financiare din fonduri bugetare și extrabugetare, denumite în continuare angajatori.
Rezultă deci că actul normativ se aplică salariaților disponibilizați prin concedieri colective efectuate în procesele de: restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare sau lichidare, în timp ce prima instanță a apreciat că în speță nu există niciuna dintre aceste procese.
Potrivit art.14 alin.1, în cazul închiderii operaționale reglementate de OUG nr.88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin Legea nr.99/1999, salariații disponibilizați prin concedieri colective beneficiază de măsurile de protecție socială prevăzute de prezența ordonanță de urgență.
Conform art.2 alin.1 lit.b din OUG nr.88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, dispozițiile actului normativ se aplică și vânzării de active ale regiilor autonome și ale societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, inclusiv ale companiilor naționale și ale societăților naționale ori ale celorlalte societăți comerciale rezultate din reorganizarea unei regii autonome de interes național sau local.
Închiderea operațională și vânzarea activelor nerentabile este reglementată în Secțiunea Ia O UG nr.88/1997, respectiv în art. 325- 327.
Astfel, conform art. 325, vor fi supuse închiderii operaționale toate activele pentru care din procesul de exploatare și valorificare a produselor și serviciilor pe care realizează nu se pot recupera cel puțin cheltuielile aferente cu excepția celor a căror exploatare nu poate fi oprită în temeiul unor dispoziții legale ori care sunt integrate într-un proces tehnologic complex, dacă pe ansamblul exploatării acestuia se realizează profit. În acest scop este interzisă compensarea pierderilor dintr-un sector de activitate al societății comerciale cu veniturile obținute din alt sector. Nu se consideră compensare cota - parte cu care sectorul care are pierderi a contribuit la realizarea acestor venituri.
Potrivit art. 326, activele închise operațional sunt supuse în mod obligatoriu vânzării, iar salariații vor fi disponibilizați, cu acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de lege, iar conform art.327, vânzarea activului se face pe bază de licitație publică cu strigare, potrivit prevederilor normelor metodologice emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.
Din coroborarea tuturor textelor legale sus enunțate, rezultă că măsurile de protecție instituite de OUG nr.98/1999 sunt aplicabile și în situația vânzării de active (în cazul procesului de privatizare) de către societățile comerciale cu capital majoritar de stat, așa cum este SC SA.
În consecință, în speță își găsește aplicabilitatea OUG nr.98/1999, care prevede că măsurile de protecție pentru salariații disponibilizați colectiv - acordarea unei plăți compensatorii, ce reprezintă, potrivit art.28, o sumă neimpozabilă, al cărei cuantum este egal cu salariul mediu net pe unitate, realizat în luna anterioară disponibilizării.
Suma de bani acordată cu titlu de plată compensatorie este reglementată de art.32 alin.1 din OUG nr.98/1999 și ea diferă în funcție de vechimea în muncă.
Este adevărat că această plată compensatorie nu se suportă de către societatea angajatoare, ci din fondul pentru plata ajutorului de șomaj, conform art.5 din OUG nr.98/1999, însă în acest proces de concediere colectivă angajatorului îi revine obligația potrivit art.31, ca în termen de 3 zile de la data desfacerii contractelor individuale de muncă, să transmită agențiilor pentru: ocupare și formare profesională județene și a municipiului B listele cu salariații disponibilizați.
În atare condiții, în mod greșit tribunalul a apreciat că această pârâtă nu are calitate procesuală pasivă, deoarece hotărârea pronunțată trebuie să-i fie opozabilă pentru ca SC SA să-și îndeplinească atribuțiile prevăzute de art.31 din OUG nr.98/1999.
Instanța de fond a soluționat însă corect excepția prematurității acțiunii formulată de către reclamanta, iar sub acest aspect urmează a se menține hotărârea recurată, întrucât între aceasta și pârâta SC SA există încă raporturi juridice de dreptul muncii, dat fiind faptul că la data de 8.04.2008 i s-a comunicat preavizul de concediere, iar începând cu data de 14.04.2008 până în prezent contractul său individual de muncă este suspendat de drept, ca urmare a incapacității temporare de muncă conform certificatelor de concediu medical depuse de către această salariată.
La data de 05.05.2009 Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Vaf ormulat contestație privind lămurirea înțelesului întinderii sau aplicării deciziei nr.265/R-CM/17.02.2009 pronunțate de Curtea de Apel Pitești.
Contestatoarea arată că nu s-a precizat în decizia menționată constituind titlu executoriu cuantumul plăților compensatorii cuvenite fiecărui intimat.
Agenția nu deține documentele care certifică vechimea în muncă, în funcție de care se stabilește acest cuantum iar prin dispozitivul deciziei fostul angajator nu a fost obligat să îi înainteze respectivele documente.
În condițiile în care titlul executoriu nu este lămurit, nu se poate reține refuzul contestatoarei de a-l pune în aplicare.
Iar onorariile executorului judecătoresc și al avocatului la care au apelat intimații în faza de executare silită sunt exagerat de mari.
Pe de altă parte, expertul contabil nu avea dreptul de a efectua expertiza solicitată de executorul judecătoresc deoarece nu are calitatea de expert contabil judiciar.
Prin formele de executare, susține contestatoarea, au fost încălcate dispozițiile nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii în sensul că în situația în care executarea creanței nu poate fi efectuată din lipsă de fonduri, instituția debitoare în termen de 6 luni de la data somației privind executarea este obligată să facă demersurile necesare pentru îndeplinirea obligației.
În fine, se arată, prin modul în care a fost pornită executarea silită, aceasta creează pericolul producerii unor grave prejudicii, perturbând buna desfășurare a activității instituției.
Pentru aceste motive, contestatoarea a solicitat admiterea contestației în sensul lămuririi titlului executoriu cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea acestuia, anularea actelor și formelor de executare.
În drept, contestația este întemeiată pe dispozițiile art. 399 alin. (1) și urm. Cod procedură civilă.
Cererea de suspendare a executării deciziei formulată prin aceeași contestație a fost soluționată prin încheierea pronunțată în ședința publică din 5 iunie 2009.
Examinând decizia ce face obiectul contestației la titlu prin prisma motivelor invocate de contestatoare, curtea reține următoarele:
Plățile compensatorii la efectuarea cărora a fost obligată Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă V prin decizia nr.36/R-CM/15.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești pot fi stabilite sub aspectul cuantumului prin aplicarea criteriilor de calcul enumerate în art.28-32 din nr.OUG 98/1999 privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, cu modificările ulterioare.
Decizia face trimitere la aceste criterii de calcul prin precizarea respectivelor texte de lege.
Calculul plăților compensatorii pornește de la o bază de calcul egală cu salariul mediu net pe unitate realizat în luna anterioară disponibilizării, neimpozabilă, iar pentru stabilirea sumei totale se utilizează criteriul vechimii în muncă, eventual rata șomajului din zona în care domiciliază beneficiarul.
. intimaților la acordarea plăților compensatorii pentru îndeplinirea sau nu a condițiilor prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) și (4) și de art. 30 din lege nu poate face obiectul examinării în cadrul contestației la titlu.
Problema de fond a temeiniciei respectivelor pretenții a parcurs în întregime fazele procesuale legale, intrând în puterea lucrului judecat.
Precizarea în dispozitivul hotărârii a textelor de lege reglementând baza de calcul și criteriile pentru stabilirea cuantumului plăților demonstrează faptul că suntem în prezența unei creanțe lichide, a cărei câtime este determinabilă cu ajutorul textelor legale cuprinse în titlu, așa cum prevede art. 374 alin. (4) Cod procedură civilă.
Sub acest aspect, titlul executoriu este clar iar lămurirea sa nu este necesară.
Pe de altă parte, prin titlul executoriu nu a fost stabilită eșalonarea plăților, iar ratele lunare egale prevăzute de art. 33 din nr.OUG 98/1999 vizează plățile voluntare, nu pe cele stabilite pe cale judecătorească, contrar celor invocate în precizări de către contestatoare.
Și din acest punct de vedere critica vizând necesitatea stabilirii înțelesului sau întinderii titlului nu este fondată.
Obligația transmiterii de către angajator în termen scurt către agențiile pentru ocupare și formare profesională județene a listelor și datelor necesare privind pe salariații disponibilizați este prevăzută de lege - art. 31 din nr.OUG 98/1999 - astfel încât o precizare în acest sens în titlul executoriu nu se impunea, cu atât mai mult cu cât o solicitare cu acest obiect nu a fost adresată instanței, în sensul că nu a fost formulat un capăt de cerere de către reclamanți, situație față de care instanța nu avea cum să se pronunțe în afara cadrului procesual stabilit de părți și cu încălcarea principiului disponibilității.
A se vedea însă faptul că s-a reținut calitatea procesuală pasivă a fostului angajator și hotărârea pronunțată îi este opozabilă în considerarea obligației legale a acestuia de a pune la dispoziția agenției actele necesare efectuării plăților compensatorii.
Se conturează și din această perspectivă claritatea hotărârii contestate.
În plus, conform practicii constante a, considerentele unei hotărâri judecătorești fac parte integrantă cu dispozitivul și pot fi invocate cu autoritate de lucru judecat, situație față de care în condițiile în care hotărârea pronunțată este opozabilă, aceasta trebuie să-și execute obligația legală ce-i revine.
Contestația la titlu este astfel destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat pentru a se putea proceda la executarea silită. Ea nu este și nu poate fi considerată un mijloc procedural destinat a anula sau modifica însăși titlul executoriu, o atare finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor legale de atac.
Cu alte cuvinte, instanța competentă să soluționeze contestația nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție o hotărâre judecătorească irevocabilă, în caz contrar s-ar încălca principiul autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.
Celelalte critici vizează momente ulterioare declanșării executării silite, de aceea nu pot fi invocate și examinate în cererea în care se urmărește clarificarea, interpretarea, explicarea dispozitivului hotărârii.
Această cerere vizează numai măsurile luate de instanța care a pronunțat titlul executoriu.
Modul în care se desfășoară activitatea execuțională - desemnarea experților contabili, stabilirea cheltuielilor de executare nu poate face obiectul controlului judecătoresc pe calea contestației la titlu reglementate de disp. art. 399 alin. 1 teza a doua pr. civ, invocarea nelegalității sale fiind inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, prezenta contestație la titlu va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația la titlu formulată de contestatoarea AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, Rm.V,-, -ranscozia,.B,.2, județul V, privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării deciziei civile nr.265/R-CM din 17 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr-, intimați fiind, G, escu, G, -a, G, G, toți cu domiciliul ales la - Rm.V,-, -0,.B,.11, județul V, Rm.V,-, județul V și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, B, str.-.-. nr.5, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Grefier,
10.06.2009
Red.JD.
EM/2 ex.
Jud.recurs: -
-
-
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
