Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1104/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1104/R/2008 | |
Ședința publică 21 mai 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Laura Dima | - - |
JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu | - - - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC RO SRL împotrivasentinței civile nr. 1125/F din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, privind și pe reclamanta, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal, la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost depus și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 24 aprilie 2008, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, precum și judecarea cauzei în lipsă potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea pronunțării.
CURTEA:
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 1125/F/2007 din data de 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul -, s-a admis, ca fiind întemeiată, acțiunea formulată de reclamanta -, împotriva pârâtei SC RO SRL B N și, în consecință s-a constatat nulitatea clauzelor din din 09 martie 2007, referitoare la criteriile de repartizare a tichetelor de masă cuprinse în art. 53 și s-a obligat pârâta să acorde reclamantei contravaloarea a 22 tichete de masă, reprezentând dreptul de alocație individuală de hrană, aferente lunii mai 2007.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că în al pârâtei, care reglementează acordarea tichetelor de masă, nu a fost prevăzut numărul angajaților care beneficiau de tichete de masă, arătându-se expres că beneficiază de alocație de hrană sub forma tichetelor de masă în condițiile de acordare prevăzute de Legea nr. 142/1998, a Normelor Metodologice de aplicare a acestei legi, precum și a, numai pe baza criteriilor de acordare stabilite de societate, enumerate în art. 53 respectiv, nu primesc tichete de masă: cei care absentează nemotivat, cei care beneficiază de concedii medicale și cei care au săvârșit abateri disciplinare și au fost sancționați cu avertisment scris.
Deși a fost prevăzut că tichetele de masă au fost acordate conform legii și Normelor Metodologice, din analiza conținutul criteriilor de acordare a tichetelor de masă prevăzute în art. 53 din ( 62 ) tribunalul a constatat că criteriile prevăzute de societate sunt nelegale și discriminatorii, ele neîncadrându-se în nici unul din criteriile prevăzute de lege, anterior arătate, cu ocazia analizării cererii pentru acordarea tichetelor de masă.
Criteriile au fost apreciate ca fiind nelegale datorită faptului că nu a fost respectat modul de acordare a acestora prevăzut de art. 5 din lege, care stipulează că angajatorul distribuie salariaților tichete de masă lunar în ultima decadă a fiecărei luni pentru luna următoare.
Or, potrivit art. 53 din, alin. ultim, angajatorul se obligă să distribuie tichete de masă până în data de 25 lunii în curs, fiind aferente a lunii anterioare. Prin aplicarea acestui criteriu de acordare, angajatorul a încălcat și prev. Art. 6 din lege cu privire la utilizarea tichetelor de masă.
Criteriile stabilite de pârâtă nu se încadrează în nici unul dintre criteriile prevăzute limitativ de lege respectiv, art. 2 alin. 1 lit. c din Normele metodologice de acordare, care a dat posibilitatea angajatorului ca împreună cu reprezentanții sindicatului să stabilească salariații care primesc tichetele de masă, ținând seama de: condițiile concrete de lucru în care își desfășoară activitatea unele categorii de salariați; de criteriile socio-profesionale și de alte elemente specifice activității, în timp ce criteriile prevăzute de pârâtă au caracter sancționator, inadmisibil, cât timp a fost sancționat angajatul care s-a aflat în concediu medical; angajatul care pentru abaterea sa disciplinară a fost deja sancționat cu avertisment scris iar, pentru angajatul care are o absență nemotivată, s-a realizat o sancționare care ar îmbrăca aspectul unei sancțiuni disciplinare, fără ca o astfel de sancțiune să fie prevăzută de lege.
Deși reală susținerea pârâtei că nu a fost obligată să acorde tichete de masă, cât timp nu a indicat numărul angajaților care beneficiau de tichetele de masă, angajatorul se referea în art. 53 la salariații societății, nici nu se impunea stabilirea criteriilor de acordare.
Criteriile stabilite de angajator, deși acesta susține că au fost simple și clare, încalcă prev. art. l lit i și art. 6 lit. c din 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În art. 11 din Normele metodologice se prevede că acordarea tichetelor de masă este condiționată doar de prezența salariatului la lucru și de numărul de zile lucrătoare din fiecare lună.
Or, prin criteriile stabilite de pârâtă s-a realizat o discriminare între angajații prezenți într-o anumită zi la lucru care deși, aflați în aceeași situație de fapt, adică fac parte din categoria salariaților care au primit tichete de masă, au fost prezenți la lucru și au prestat aceeași activitate, însă nu toți au beneficiat de tichete de masă. Art. 258 din Codul muncii S. trebuie să cuprindă reguli care să respecte principiul nediscriminării nu să-l încalce.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor legale anterior arătate și ale art. 38 din Codul munciia fost admisă cererea și s-a constatat nulitatea clauzelor din cuprinse în art. 53, privind criteriile de acordare a tichetelor de masă.
Cererea având obiect obligarea pârâtei la plata c/v tichetelor de masă neacordate, pentru zilele în care a prezentă la lucru în luna martie 2007, este întemeiată, urmare a constatării nulității clauzelor din privind criteriile de acordare a tichetelor de masă, deoarece din pontajul lunii martie 2007, rezultat că reclamanta a fost prezentă la lucru 22 zile, pârâta recunoscând că nu a acordat tichetele de masă aferente pentru zilele în care reclamanta a fost prezentă la serviciu, în luna respectivă.
Într-adevăr, acordarea tichetelor de masă de către angajator nu este o obligație imperativă pentru acesta, ci este lăsată la disponibilitatea angajatorului, în funcție de fondurile bănești de care acesta dispune dar, odată ce angajatorul a luat hotărârea de a acorda tichete de masă pentru angajații săi, ceea ce, anterior, pentru angajat era doar o posibilitate,s-a transformat într-un drept.
Chiar dacă dreptul reclamantei de a primi tichete de masă pentru zilele în care a fost prezentă la lucru nu îmbracă forma salariului, el este un drept recunoscut prin lege, ca urmare a deciziei angajatorului, potrivit art. l din Legea nr. 142/1998 raportat la art. 37 din Codul muncii și potrivit art. 38 din Codul muncii reclamantul nu poate renunța la el și, în situația în care angajatorul refuză să-și execute obligația, angajatul poate solicita instanței predarea tichetelor de masă, în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului, conform art. 283 alin. 2 Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâta SC RO SRL, solicitând admiterea căii de atac promovate și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În memoriul de recurs s-a invocat faptul că instanța fondului s-a situat pe o poziție partizană, favorizând reclamantul, fapt dovedit prin aceea că a admis acțiunea acestuia pe considerente de fapt și temeiuri de drept (respectiv OG 137/2000) neinvocate de către acesta și nepuse măcar în discuția părților.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea tichetelor de masă aferente lunii martie 2007, instanța de fond a încălcat legea, respectiv legea părților. Este real faptul că instanța încercat să justifice inaplicabilitatea legii părților CCM 2007 și respectiv 2007 prin invocarea Legii 142/1998 și a art. 38 din Codul muncii. Sancțiunea neluării în considerare a clauzelor unui contract încheiat de părți nu există, nici măcar atunci când au existat dispoziții legale aparent contrare. Într-o atare situație, fie clauza contractuală este respectată ca lege a părților de către instanță, fie, la cererea uneia dintre părți este declarată ca nelegală și înlăturată, cele 2 situații excluzându-se reciproc.
Argumentele pentru care legea părților nu este aplicabila sunt nejustificate în opinia recurentei. Astfel, teoria instanței potrivit căreia posibilitatea angajatului de a-i fi acordate tichete de masă s-a transformat în drept la care nu poate renunța, ar fi corectă dacă înțelesul vădit al actului prin care angajatorul a instituit acordarea tichetelor de masă nu ar fi fost schimbat de instanță. Angajatorul nu a acordat angajaților un drept pur și simplu, ci un drept afectat de modalități, espectiv de anumite condiții suspensive. Dreptul angajatului nu s- născut la momentul inserării lui în CCM ci la momentul îndeplinirii condițiilor suspensiv.
Toate criteriile se bazează pe acțiuni culpabile ale angajaților, des întâlnite în practică și de natura a perturba activitatea societății: neprezentarea nejustificată la serviciu, nerespectarea atribuțiilor de serviciu, încercarea de a găsi justificări nelegale pentru lipsa de la serviciu. Caracterul " sancționator ", inadmisibil (dublă sancționare pentru o singură faptă) al acestui criteriu de selecție este nejustificat invocat de instanța fondului, întrucât este cunoscut că o singură faptă poate genera consecințe civile, penale, materiale, disciplinare, fiecare cu răspundere proprie.
Plecând de la premisa că este preferabil să previi decât să înlături rezultatele negative, la înțelegere cu sindicatul, societatea a încercat să nu sancționeze material faptele culpabile legate de lipsa nemotivată de la serviciu și nerespectarea atribuțiilor de serviciu, ci să stimuleze prezența la serviciu și îndeplinirea sarcinilor de serviciu, prin acordarea de tichete angajaților cu comportament corespunzător pe perioada determinată prin lege de o lună.
Referitor la nelegalitatea acordării ulterioare a tichetelor de masă, și nu în avans cum pretind disp. art. 5 alin. 1 din lege s-a precizat că această dispoziție din finalul clauzei incriminate (și toată clauza în ansamblu din cauza acestei dispoziții) este discutabilă întrucât textului este neclar: pe de o parte, angajatorul trebuie să acorde tichete de masă în avans, pe de altă parte ( art. 6 alin. 1 ) angajatorul poate acorda un număr de tichete maxim egal cu numărul de zile în care salariatul este prezent în unitate.
Intimata prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului, arătând că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Contrar susținerilor recurentei prima instanță a respectat principiile contradictorialității și al dreptului la apărare, acțiunea fiind admisă pe baza considerentelor de fapt și de drept invocate de reclamantă. Astfel, în cererea de chemare în judecată reclamanta a invocat că este discriminată de către angajator și că se încalcă prevederile art.5 și 6 din Codul muncii și OG.37/2000. În consecință, primul motiv de recurs, care poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, nu este întemeiat.
Referitor la nerespectarea de către prima instanță a contractului colectiv de muncă și a regulamentului de ordine interioară, care constituie legea părților se reține că, deși contractul colectiv de muncă presupune, ca orice contract, de altfel, autonomia de voință a partenerilor sociali între care se încheie, în conformitate cu art. 236 alin. (4) din Codul muncii numai contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. De asemenea, nici regulamentul de ordine interioară nu poate conține dispoziții care să contravină legii.
În mod judicios tribunalul a constatat nelegalitatea clauzelor din Regulamentul de Ordine Interioară din 9 martie 2007 referitoare la criteriile de acordare a tichetelor de masă (cuprinse în art. 53) în condițiile în care acestea sunt în mod evident contrare celor prevăzute de dispozițiilor art. 2 lit. c) din Normele metodologice de aplicare a Legii 142/1998.
De asemenea, așa cum a reținut și prima instanță, criteriile sunt nelegale și pentru că nu respectă dispozițiile imperative ale art. 5 din Legea 142/1998 care prevăd că tichetele de masă se distribuie de către angajator în ultima decadă a fiecărei luni pentru luna următoare. Or, în art. 53 din Regulamentul de Ordine Interioară se prevede că tichetele de masă distribuite până în data de 25 lunii în curs sunt aferente lunii anterioare.
Contrar susținerilor recurentei, în condițiile în care pentru toate conduitele culpabile pe care aceasta a intenționat să le sancționeze prin instituirea criteriilor pentru acordarea tichetelor de masă sunt prevăzute în Codul muncii sancțiuni disciplinare, regulamentul intern nu poate prevedea sancțiuni diferite de cele prevăzute expres de lege.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică. În consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 3041și 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC RO SRL împotriva sentinței civile nr. 1125/F din 19 decembrie 2007 Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, care va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC RO SRL împotriva sentinței civile nr. 1125/F din 19 decembrie 2007 Tribunalului Bistrița - pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - TARȚA
RED.
DACT.2 EX./19.06.2008
JUD.FOND.,
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
