Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 116/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 116/
Ședința publică din 17 februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,- sector 5, împotriva sentinței civile nr.1801 din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru. Se constată, de asemenea, că Tribunalul Harghitaa comunicat relațiile solicitate la termenul anterior.
Văzând lipsa părților și împrejurarea că acestea au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor conform art.242 Cod procedură civilă, în baza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1801 din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția civilă în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea reclamantei, formulată împotriva pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Harghita și Curtea de Apel Târgu -M.
Pârâții au fost obligați, în solidar, să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 16 iulie 2008, până la rămânerea irevocabilă prezenta hotărâre, precum și pentru viitor, sume ce urmează a fi actualizate.
S-a respins cererea reclamantei de obligare a Curții de Apel Târgu -M la înscrierea în carnetul de muncă a drepturilor acordate prin prezenta hotărâre.
S-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul, în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Tribunalul Harghita și Curtea de Apel Târgu -M și Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Pârâții au fost obligați, în solidar, să plătească reclamantului sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 14 aprilie 2009, până la rămânerea irevocabilă prezenta hotărâre, precum și pentru viitor, sume ce urmează a fi actualizate. Tribunalul Harghitaa fost obligat să înscrie în carnetul de muncă al reclamantului drepturile astfel acordate, iar Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile necesare în vederea efectuării plăților solicitate de reclamant.
S-a respins cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenientul în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Tribunalul Harghita și Curtea de Apel Târgu -M și Ministerul Finanțelor Publice.
Prin Încheierea civilă din 4 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția civilă în același dosar, s-a admis cererea formulată de intervenientul în nume propriu și în consecință s-a dispus îndreptarea sentinței civile nr. 1801 din 14 octombrie 2009 Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul nr-, în sensul că se va trece "intervenientul în nume propriu ", în loc de "reclamantul ".
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și a solicitat casarea sentinței atacate și respingerea integrală a acțiunii introductive și a cererii de intervenție formulată de intervenientul.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond, pronunțând hotărârea atacată, a depășit atribuțiile puterii judecătorești, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă.
Sub acest aspect s-a precizat că prima instanță a consacrat un drept care nu mai este prevăzut de legislația în vigoare pentru personalul auxiliar de specialitate, arogându-și atribuții de legiferare.
S-a mai invocat faptul că pronunțarea unei hotărâri prin care se acordă drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege, a fost considerată de către Curtea Constituțională ca depășire a puterii judecătorești.
Un alt motiv de recurs invocat în cauză este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, din actele dosarului rezultă că reclamanții îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Toplița. Art. 47 din Legea nr. 50/1996 prevedea acordarea sporului de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, acest text de lege fiind abrogat prin art. 42 din OG nr. 83/2000. Prin decizia nr. 21/2008, instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000. Având în vedere că din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești (OG nr. 8/2007), s-a apreciat de către recurentul pârât că pretențiile reclamanților, personal auxiliar de specialitate, sunt nefondate după data de 1 februarie 2007.
S-a mai arătat că prin art. 30 din OG nr. 8/2007, s-a prevăzut că la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, se abrogă Legea nr. 50/1996 și în consecință, s-a susținut că sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, neexistând nici un temei legal pentru acordarea acestor drepturi după intrarea în vigoare a legii speciale de salarizare pentru categoria personalului auxiliar de specialitate.
Pentru aceleași considerente s-a apreciat că este nelegală sentința primei instanțe și în ceea ce privește acordarea sporului de 50% pentru viitor.
Față de textele legale invocate mai sus, pârâtul a considerat că hotărârea instanței de fond este netemeinică, deoarece nu pot fi acordate drepturi salariale care nu mai sunt prevăzute de lege.
Ulterior declarării recursului, la data de 19 ianuarie 2010, pârâtul recurent a depus note de ședință, solicitând ca față de motivele invocate prin apărările formulate, la soluționarea cauzei să se aibă în vedere și dispozițiile Legii unice de salarizare nr. 330/2009.
Sub acest aspect s-a apreciat că pretențiile reclamanților ulterioarei datei de 12 noiembrie 2009, când a intrat în vigoare Legea unică de salarizare, sunt lipsite de interes.
Având în vedere că prin legea menționată se prevede că începând cu data de 12 noiembrie 2009, personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 25% și de un spor pentru confidențialitate de 5%, iar de la 1 ianuarie 2010, se acordă un adaos de 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și respectiv 10% pentru confidențialitate, s-a solicitat respingerea capătului de cerere privind acordarea sporului în continuare (respectiv după data de 12 noiembrie 2009) ca lipsit de interes.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport de prevederile art. 3041Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Prin sentința atacată s-a dispus obligarea în solidar a pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Harghita și Curtea de Apel Târgu -M la plata în favoarea reclamantei și a intervenientului, care îndeplinesc funcțiile de personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Toplițaa sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data angajării acestora la Judecătoria Toplița, precum și pentru viitor.
Prin recursul declarat pârâtul Ministerul Justiției a susținut faptul că prin sentința atacată instanța de fond a acordat un drept care nu este prevăzut de legislația în vigoare, invocând totodată faptul că dreptul solicitat de reclamantă și de intervenient nu mai subzistă din luna februarie 2007 când a intrat în vigoare OG nr. 8/2007 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamantă și de intervenient a fost prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996. Acest text de lege a fost abrogat ulterior prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
În această materie, prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a soluționat rec în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin decizia menționată s-a considerat că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 erau în vigoare și la data pronunțării deciziei respective, întrucât aceste norme legale au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Prin urmare, în condițiile în care ulterior intrării în vigoare a OG nr. 8/2007 invocată de recurentul pârât, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că personalul auxiliar este îndreptățit să primească sporul solicitat și având în vedere că, potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept în urma soluționării recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, instanța de recurs apreciază că în mod justificat instanța de fond a dispus obligarea pârâților la plata în favoarea reclamantei și a intervenientului a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
De asemenea, critica referitoare la depășirea de către instanța de fond a limitelor puterii judecătorești, se apreciază a fi nefondată, în contextul în care instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor din decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a statuat că normele care au reglementat acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică produc în continuare efecte juridice, datorită neregularității modului în care au fost adoptate normele de abrogare a respectivelor dispoziții.
În ceea ce privește decizia nr. 838 din 27 mai 2009, pronunțată de Curtea Constituțională, la care a făcut referire recurentul pârât și prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, trebuie precizat că prin decizia respectivă s-a reținut că aceasta nu poate produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 Cod procedură civilă, printre aceste decizii fiind și decizia nr. 21/2008.
Pe de altă parte, ulterior declarării recursului, pârâtul recurent și-a reconsiderat poziția, prin notele scrise depuse la 19 ianuarie 2010, susținând că reclamanta și intervenientul nu mai pot emite pretenții după data de 12 noiembrie 2009, când a intrat în vigoare Legea unică de salarizare nr. 330/2009, solicitând respingerea capătului de cerere privind acordarea sporului în continuare, respectiv după data de 12 noiembrie 2009.
În anexa VI la această lege, anexă care cuprinde reglementări specifice pentru personalul din justiție, în art. 4 alin. 1 este prevăzut că personalul auxiliar beneficiază de spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Aceste dispoziții au intrat în vigoare conform art. 4 alin. 2 din anexa menționată, în termen de 3 zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial și anume la data de 12 noiembrie 2009.
Prin urmare, pentru perioada ulterioară datei de 12 noiembrie 2009 pretențiile reclamantei și ale intervenientului de acordare a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% nu mai au justificare, întrucât de la această dată aceștia urmează să beneficieze de sporul solicitat în procentele reglementate de noile norme legale aplicabile în materie.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, instanța de recurs apreciază că se impune modificarea sentinței atacate doar sub aspectul datei până la care reclamanta și intervenientul sunt îndreptățiți să beneficieze de sporul solicitat prin cererea introductivă și prin cererea de intervenție și ca atare, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va obliga pârâții la plata în favoarea reclamantei și a intervenientului în interes propriu a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % din indemnizația de încadrare brută lunară până la data de 11 noiembrie 2009. Celelalte dispoziții ale sentinței atacate, fiind legale, urmează să fie menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1801 din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția civilă în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâții la plata în favoarea reclamantei și a intervenientului în interes propriu a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % din indemnizația de încadrare brută lunară până la data de 11 noiembrie 2009.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/8ex
jud.fond: E; Sz.
-29.03.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
