Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1239/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1239/R/2008
Ședința publică din 04 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Lucia Ștețca
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta G & G împotriva sentinței civile nr. 229 din 01 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul C, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta paratei-recurente, avocat din Baroul Sălaj, lipsă fiind reclamantul-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că prin serviciul de registratură, la data de 07 mai 2008, după dezbateri, reclamantul-intimat a depus la dosar întâmpinare, respectiv o cerere prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru angajarea unui apărător, cerere la care au fost anexate acte probatorii speței și precizărilor deduse judecății (14-20).
Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată de reclamantul-intimat.
Reprezentanta paratei-recurente, avocat din Baroul Sălaj nu consideră că cererea de amânare formulată de reclamantul-intimat este valabilă și pentru prezentul termen de judecată, având în vedere normele procedurale și faptul că cererea de amânare trebuie dovedită, motive pentru care solicită respingerea cererii de amânare formulată de reclamantul-intimat. Depune la dosar copii după chitanța din 21 martie 2008 care atestă plata onorariului avocațial de 720 lei și chitanța din 05 oct. 2007 care atestă plata onorariului avocațial de 476 lei și arată că originalele acestor chitanțe se află la dosarul de fond. Arată că nu are de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Instanța constată că cererea de amânare formulată de reclamantul-intimat a devenit lipsită de obiect, fiind depusă pentru termenul de judecată din 07 mai 2008.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta paratei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea sentinței atacate, pentru motivele arătate pe larg prin memoriul de recurs, și obligarea reclamantului-intimat la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanțelor pe care le-a depus la dosarul cauzei. Arată că la termenul de judecată din 17 dec. 2007, instanța de fond a repus cauza pe rol pentru completarea probatoriului cu efectuarea unei expertize contabile privind sumele solicitate, nefiind lămurită asupra pretențiilor reclamantului, apoi revine asupra acestei probe, dispune refacerea expertizei auto în cauză, asupra căruia revine iarăși, iar soluția dată de instanța de fond nu rezultă din probatoriul efectuat în cauză și nu sunt îndeplinite disp. art.132 și 134.pr.civ. Apreciază că se impune efectuarea expertizei. De asemenea, arată că expertul a declarat că reclamantul și-a primit drepturile salariale și tichetele de masă. Arată că în speță, din declarațiile martorilor rezultă că reclamantul a încasat 20%, procent format dintr-un salar plus tichetele de masă. Precizează că potrivit grilei de salarizare s-au acordat salarii plus tichetele de masă, iar la dosarul de fond există statele de plată explicative de către societatea contabilă, care ține contabilitatea pentru G & G Z, din care rezultă că orele de noapte și sporurile se calculează conform Legii taximetriei. Arată că reclamantul-intimat a fost la societatea parată-recurentă, a recunoscut primirea drepturilor salariale și semnăturile de pe statele de plată și totuși cere să fie plătit pentru a doua oară. Precizează că salariul cuprinde inclusiv sporul pentru orele de noapte, iar atâta timp cât reclamantul-intimat a renunțat la drepturile salariale ca fiind primite, acesta nu le poate solicita a doua oară.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.229 din 01.02.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea precizată a reclamantului C, și obligată pârâta L Z, la plata sumei de 1350 lei reprezentând tichete de masă aferente perioadei octombrie 2005 - iulie 2006.
Totodată a fost obligată pârâta să calculeze și să plătească reclamantului sporul de noapte aferent perioadei 14 septembrie 2005 - 30 iunie 2006 și indemnizația pentru concediul de odihnă de 22 zile lucrătoare, aferentă întregii perioade lucrate la societate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că ovada calității de angajat a reclamantului la societate pârâtă o constituie contractul individual de muncă, iar obligația angajatorului de a plăti tichetele de masă este recunoscută și dovedită cu tabelele încheiate în acest sens.
Potrivit art.8 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, sumele corespunzătoare tichetelor de masă acordate de angajator sunt deductibile la calculul impozitului pe profit.
Apoi, odată convenită și semnată plata tichetelor de masă devine obligație pentru angajator, neîndeplinirea căreia dă posibilitatea angajatorului să solicite prin acțiune În justiție executarea efectivă a acestor obligații.
Plata tichetelor de masă se efectua odată cu salariul individual, uneori chiar la ora 1200 noaptea, fost relatat de martorul în dosarul nr-, care are același obiect, între un angajat și același angajator.
Cu ocazia efectuării plății salariului În general angajatorul a reținut contravaloarea tichetelor de masă, inclusiv reclamantului, fapt relatat de mai mulți angajați: audiați în calitate de martori (, ), după care aceștia semnau în tabelul de primire a tichetelor de masă, motivându-se de către administratorii societății că aceasta face parte din salar.
Or, conform art.1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, contravaloarea acestora se suportă integral pe costuri de angajator, fiind deductibile de la calculul impozitului pe profit. Acordarea tichetelor de masă este facultativă, denotă rezultatele bune obținute de angajator în activitate sub forma profitului și totodată un stimulent o recunoaștere a muncii efectuate de angajator.
Salariul reprezintă contra prestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă (art.l54 Codul muncii ).
Prin modul de operare descris societatea a reținut contravaloarea tichetelor de masă de la mai mulți angajați martorii afirmând că acest fapt se știa în societate.
Este adevărat că martorii propuși de societate și, a relatat că contravaloarea bonurilor de masă nu se rețineau din salar si că salariul se plătea individual.
Aprecierea probelor din dosar se face având în vedere și criteriul referitor la funcția deținută în societatea comercială și relația dintre acea funcție și conducerea societății. Martorii propuși de pârâtă dețin funcția de șef atelier mecanic ( reclamantul ca și alți angajați au acuzat că li se reținea contravaloarea pieselor de schimb cu ocazia efectuării reparațiilor la mașină), respectiv, dispecer, care deținea evidența activității taximetriștilor.
Analizând probele administrate, ținând cont de confidențialitatea salariului, împrejurarea că se plătea individual, de faptul că "se știa" printre angajați despre reținerea din salar a contravaloarea tichetelor de masă, instanța a ajuns la concluzia că, în realitate, pârâta a reținut din salar contravaloarea tichetelor de masă, contrar dispozițiilor articolelor de lege menționate.
Societatea pârâtă nu a calculat și nu a plătit sporul de noapte de 25% din salariul de bază așa cum este prevăzut în contractul individual de muncă, deși rec1amantul a efectuat serviciu și noaptea cel puțin odată pe săptămână.
Societatea pârâtă nu a specificat în fișele de pontaj efectuarea serviciului de 8 ore noaptea, deși în realitate reclamantul a efectuat muncă și noaptea.
Potrivit art.145 Codul Muncii, pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care se plătește cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.
În fișele de pontaj reclamantul figurează ca a beneficiat de 22 zile de concediu de odihnă, însă acest nu a fost plătit.
Angajatorul nu a dovedit plata sporului de noapte și a indemnizației concediu lui de odihnă, deși conform art.287 Codul muncii sarcina probei revine angajatorului.
În cauză s-a efectuat expertiza tehnică pentru a dovedi consumul de combustibil în cazul în care autoturismul a funcționat pe gaz metan, starea tehnică a autoturismului însă aceasta nu este utilă cauzei, pentru că rec1amantul precizându-și acțiune a nu a mai solicitat contravaloarea benzinei imputate și pentru că prezintă erori tehnice esențiale.
De exemplu expertul a constatat că folosirea gazului metan determină deteriorarea pieselor componente ale motorului: setul motor, segmenți, pistoane, însă susține că nu influențează consumul de benzină, câtă vreme este de notorietate că deteriorarea acestor piese determină consumul mărit de combustibil, fapt confirmat și de mecanicul șef al pârâtei, prezent în sală.
Din cele ce preced, rezultă culpa angajatorului pentru reținerea din salariu a contravalorii tichetelor de masă În sumă de 1350 lei, pentru neplata sporului de noapte pe perioada 14 septembrie 2005- 30 iunie 2006, odată pe săptămână câte 8 ore și a indemnizației concediului de odihnă, instanța a admis acțiunea precizată a reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta SRL a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea soluției propuse de casare, recurenta a invocat că neefectuarea suplimentelor de expertiză contabilă au împiedecat verificarea modului prin care au fost stabilite sumele imputate pârâtei potrivit Regulamentului Intern și CCM, salariații aveau dreptul la un salariu în bani și la bonuri de masă pentru timpul efectiv lucrat. Sporul de noapte se stabilea și se achita potrivit normelor speciale stabilite în activitatea de taximetrie. Instanța a încălcat prevederile art.132-134 și a admis precizările depuse de reclamant și după prima zi de înfățișare. la fiecare termen de judecată, reclamantul și-a modificat cererea, emițând de fiecare dată alte pretenții, reclamantul a înregistrat precizări la data de 11 iunie 2007; la 17 septembrie 2007; la 01 octombrie 2007, la 02 noiembrie 2007 și la 19 noiembrie 2007.
Din hotărâre nu rezultă la care cerere precizată face referire instanța de fond atunci când a admis acțiunea. Sumele pretinse și neacordate nu sunt certe, lichide și exigibile.
Dreptul recurentei la apărare a fost încălcat, judecătorii au respins întrebările pentru martori, au respins martorii propuși, au respins cererea pentru efectuarea expertizei contabile, cu atât mai mult cu cât actele depuse de societate (pontaje, state de plată, tabel cu tichete de masă, cerere de concediu fără salariu) fac dovada achitării sumelor pretinse de reclamant și acordate de instanță, iar declarațiile martorilor sunt contradictorii. În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică auto, la care instanța nu a făcut nici un fel de referire.
În sprijinul soluției de modificare a hotărârii s-a arătat că prin precizarea de la fila 164 reclamantul renunță la daune morale, la drepturi salariale și la contravaloare pieselor de schimb.
Renunțând la plata salariului, implicit recunoaște primirea și a sporului de noapte calculat pe statele de plată care se află la 19-22 și 61-71, sunt semnate de reclamant.
Reclamantul a renunțat la plata sporului de noapte învederând instanței că stabilirea exactă a acestui spor se va face pe calea plângerii penale pe care a formulat-o împotriva conducerii societății. Chiar daca s-ar reține ca reclamantul nu a renunțat la sporul de noapte, câtă vreme recunoaște primirea drepturilor salariale se înțelege că trebuie admis faptul ca societatea i-a achitat si sporul pentru orele de noapte.
Cu statele de plata depuse pentru perioada sept.2005 si octombrie 2006, aflate de la filele 61 la 71, care sunt semnate de reclamant a dovedit plata drepturilor salariale pentru reclamant, acestuia fiindu-i achitat inclusiv sporul de noapte. Modul de calcul al sporului de noapte este explicat de societate pe statele de plata explicative de la filele 179 la 192, semnate de societatea de contabilitate.
Reclamantul a primit tichete de masa doar pentru timpul efectiv lucrat. Cu tabelele nominale care sunt semnate de reclamant si depuse la dosar, dovedit primirea tichetelor de masa de către reclamant. Instanța nu poate obliga societatea sa-i plătească reclamantului a doua oară tichetele de masa. Salariații aveau dreptul la un salariu negociat, plus bonurile de masa, acordate potrivit contractului individual si an 154-155 din Legea nr. 53/2003, si potrivit art.63 din Contractul Colectiv de Munca, aflat la fila 116-120.
Tichetele de masa au fost acordate in plus, peste salariul in numerar înscris in statele de plata semnate de reclamant.
S-a considerat greșită hotărârea instanței prin care a obligat societatea la plata sumei de 1350 lei reprezentând tichetele de masa in perioada octombrie 2005 - iulie 2006, fără a avea in vedere faptul ca în ianuarie - februarie si martie 2006, reclamantul a fost în concediu fără salariu, dovedit prin depunerea copiei cererii reclamantului de la fila 28. in luna decembrie 2005 lucrat doar 15 zile, iar in aprilie 2006 si in luna iulie 2006 lucrat mai puțin cu 2 zile, respectiv 1 zi, conform actelor societății, dar si adresei ITM Cum tichetele de masa se acordă pentru timpul efectiv lucrat, instanța trebuia să diminueze suma pretinsă de reclamantul cu 76 de bonuri ( adică 3 luni si J), respectiv cu 525 lei ( 150 lei/lunar x 3,5 luni). Efectuarea acestui calcul nu echivalează cu recunoașterea obligației de plată a acestei sume câtă vreme societatea a plătit reclamantului toate drepturile salariale negociate, ceea ce de altfel reclamantul recunoaște in ședința din 14 ianuarie 2008, recunoaștere înscrisa în încheierea de la f 236 fond.
În completarea la raportul de expertiză, expertul a stabilit că reclamantul a semnat de primirea salariului și a tichetelor de masă, societatea nereținând sume din drepturile bănești cuvenite reclamantului.
Este greșită hotărârea instanței de fond și în ceea ce privește plata indemnizației pentru concediul de odihnă, pentru 22 de zile din luna august 2006 în condițiile în care la fila 19 fond există statul de plată a lunii august 2006, stat pe care apare semnătura de primire a drepturilor bănești de către reclamant.
Prin obligarea de către instanță la plata indemnizației pentru concediul de odihnă din anul 2006, instanța nu face decât să oblige și în acest caz la a doua plată a acelorași sume către reclamant.
Reclamantul Cad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite recursul pentru următoarele considerente:
Nu se justifică casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în raport de dispozițiile art.312 alin.5 pr.civ. deoarece prima instanță a administrat toate probele necesare soluționării fondului raporturilor juridice deduse judecății astfel încât instanța de recurs are posibilitatea, conform art.3041pr.civ. să reanalizeze și să interpreteze probatoriul și să verifice dacă starea de fapt a fost corect stabilită, iar normele legale aplicate în mod corespunzător.
Astfel, Curtea constată, raportat la motivele de recurs invocate și la considerentele hotărârii atacate că prima instanță nu a aplicat în mod corect dispozițiile art.163 alin.1 Codul muncii, conform cărora "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
De asemenea art.1191 cod civil interzice administrarea probei testimoniale împotriva conținutului unui înscris.
Contrar acestor dispoziții legale, s-a reținut prin hotărârea atacată că reclamantul nu a beneficiat în mod integral de drepturile salariale, fiindu-i reținute din salariu contravaloarea tichetelor de masă, în condițiile în care statele de plată (61-71 fond) semnate de către reclamant atestă plata drepturilor salariale, iar tabelele semnate de asemenea de către reclamant (38-48 fond) confirmă acordarea tichetelor de masă.
Prin urmare, Curtea constată că pârâtul angajator a dovedit în conformitate cu exigențele legale impuse de art.163 alin.1 Codul muncii executarea obligațiilor sale contractuale, iar concluzia contrară reținută prin hotărârea atacată, rezultând din declarații testimoniale contravine dispozițiilor art.1191 Cod civil.
În privința sporului de noapte solicitat în fața primei instanțe, Curtea observă că prin hotărârea atacată s-a dispus obligarea pârâtei să calculeze și să plătească reclamantului acest spor pentru perioada 14.09.2005 - 30.06.2006, fără a indica în dispozitiv nici un criteriu care să servească executării hotărârii (cuantum, durată concretă, bază de calcul).
Mai mult, separat de această omisiune, nu s-a avut în vedere că din statele de plată și din pontajele depuse la dosar, rezultă că muncă în timpul nopții a fost remunerată în mod corespunzător, ceea ce se poate verifica din confruntarea acestor acte cu documentele cuprinzând modul de calcul al fiecărui salariu (179-192 fond). Or, prima instanță a apreciat că reclamantul a prestat muncă în timpul nopții în tot cursul perioadei 14.09.2005 - 30.06.2006, ceea ce departe de a fi justificat de probațiunea administrată, nu este nici verosimil.
În consecință, Curtea constată că din documentele justificative depuse rezultă că pârâta l-a remunerat în mod corespunzător pe reclamant pentru activitatea desfășurată în timpul nopții.
În fine, concluzia primei instanțe referitoare la neplata de către pârâtă a indemnizației de concediu cuvenite reclamantului pentru 22 de zile este infirmată conform art. 163 alin.1 Codul muncii de statul de plată de la fila 19 fond semnat de reclamant din care rezultă tocmai contrariul, astfel încât și sub acest aspect se impune modificarea hotărârii.
În schimb, susținerea recurentei referitoare la renunțarea reclamantului la drepturile salariale contravine principiului interdicției renunțării la drepturile recunoscute salariaților prin lege (art.38 Codul muncii ), iar criticarea acceptării de către prima instanță a unor precizări tardive de acțiune nu are în vedere că în realitate reclamantul nu a formulat pretenții noi prin aceste așa-zise precizări, ci a propus probe, nefiind încălcate dispozițiile art.132 alin.1 pr.civ.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 pr.civ. va admite recursul pârâtei, va modifica hotărârea în sensul respingerii acțiunii cu consecința obligării reclamantului conform art.274 pr.civ. la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată la fond în cuantum de 1277 lei, reprezentând onorariu de avocat (400 lei - 5 fond; 476 lei - 24 Curtea de Apel) și onorarii de expert ( 407 lei - 131 fond).
În temeiul art.274 pr.civ. intimatul C va fi obligat să-i plătească recurentei suma de 714 lei cheltuieli de judecată în recurs (onorariu de avocat - 7).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de parata . împotriva sentinței civile nr.229 din 01.02.2008 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr- pe care o modifică în tot în sensul că respinge acțiunea reclamantului C împotriva paratei. ca nefondată.
Obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 1277 lei, cheltuieli de judecată în primă instanță.
Obligă pe intimatul C să plătească recurentei suma de 720 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 04.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR 2: Laura Dima Lucia Ștețca
- - - - - -
GREFIER
-
Red./
3 ex./26.06.2008
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Lucia Ștețca
