Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1243/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1243/R/2009
Ședința publică din 19 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției
JUDECĂTORI: Lucia Ștețca, Gabriella Purja Adrian Repede vicepreședinte al instanței
- -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de către pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței civile nr. 249 din 4 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții intimați și, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin cererile de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2.pr.civ.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării, în baza actelor de la dosar.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului declarat, reține:
Prin sentința civilă nr. 249/04.02.2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, s-au respins excepțiile de necompetență materială a Tribunalului Sălaj și a lipsei calității procesuale pasive, excepții invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții și, împotriva pârâților Tribunalul Sălaj, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S și, în consecință, pârâții de rândul 1-3 au fost obligați să plătească, în solidar, reclamanților sumele reactualizate în funcție de rata inflației, reprezentând spor de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 15.01.2005 până la zi și în continuare.
S-a respins ca prescrisă cererea reclamanților privind obligarea pârâților la plata acestor drepturi pentru perioada 08.10.2004 - 14.01.2005.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății acestor sume.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, motivat de faptul că între reclamanți și această instituție nu există raporturi de muncă, instanța a respins această excepție dat fiind faptul că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care alocă fondurile necesare plății acestor drepturi către pârâtul Ministerul Justiției.
Față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 50 % pentru risc și solicitare neuropsihică, instanța a apreciat că litigiul dedus judecății este un litigiu de muncă, deoarece ne aflăm în prezența unui raport de muncă tipic, un raport juridic de natură contractuală care implică actul de voință al părților, chiar dacă între părți nu se încheie efectiv un contract individual de muncă în formă scrisă.
Potrivit art. 2 alin.1 lit. c proc. civ. tribunalul judecă conflictele de muncă, iar potrivit art. 284 pct. 1 din Codul muncii judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă, instanța respingând excepția necompetenței materiale.
Acțiunea reclamanților nu vizează modul de stabilire a drepturilor salariale în sensul art. 36 alin.1 din nr.OUG 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007, ci se referă la neacordarea unor drepturi legale, a unor drepturi stabilite de legiuitor, ceea ce ține de modul de executare a raporturilor de muncă.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Este adevărat că prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat în mod expres, însă prin aceasta au fost încălcate normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, precum și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituția României, ordonanțele guvernului se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul României a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, în pofida faptului că potrivit dispozițiilor art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii au fost abrogate și unele dispoziții ale acesteia.
Acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut în mod expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ceea ce în speță nu s-a realizat.
Art.1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică solicitat de către reclamanți este un drept de creanță, constituind un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun în mod nelegal și nedrept, această lipsire de proprietate putându-se face doar pentru o cauză de utilitate publică, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Instanța a reținut că există conflict între art.1 pct. 47 din nr.OG 83/2000, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, și art.1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, urmând a fi aplicat în cauză ultimul text legal.
Față de cele anterior reținute, întrucât abrogarea realizată prin nr.OG 83/2000 este nelegală, iar, în plus, rațiunea acordării sporului de risc și solicitare neuropsihică subzistă, instanța a apreciat că pretențiile reclamanților sunt întemeiate cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzute de art.47 din Legea nr. 50/1996.
Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să pună la dispoziție fondurile necesare plății acestor drepturi bănești către reclamanți, deoarece în sarcina sa cade adoptarea proiectului bugetului de stat și a proiectelor de rectificare bugetară.
Față de cele ce preced, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, a admis acțiunea reclamanților, a obligat primii 3 pârâți, în solidar, să le plătească reclamanților sumele reprezentând spor de stres în procent de 50% din indemnizația brută de încadrare, sume reactualizate în funcția de rata inflației și Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare efectuării acestor plăți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Justiției, Direcția Generală a Finanțelor Publice S în numele Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Sălaj, precum și Curtea de Apel Cluj.
În motivele de recurs sentința a fost criticată întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9. proc. civ. afirmându-se, în esență, că acordarea în favoarea reclamanților a sporului de suprasolicitare neuropsihică este nelegală, întrucât dispozițiile care o prevedeau, respectiv art. 47 din Legea nr. 50/1996, au fost abrogate expres prin art. 1 pct. 52 din OUG nr. 83/2000.
Recursurile nu sunt fondate.
După pronunțarea sentinței și după motivarea recursurilor, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 21/10.03.2008, admițând recursul în interesul legii, a statuat următoarele:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor <LLNK 11996 50 11 202 47 29>art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a <LLNK 12000 83130 301 0 33>Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin <LLNK 12001 334 10 201 0 18>Legea nr. 334/2001".
Pretențiile deduse judecății, vizând tocmai interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, se constată că interpretarea dată de prima instanță acestor dispoziții este conformă cu cele statuate prin decizia în interesul legii.
Decizia Înaltei Curți fiind obligatorie potrivit art. 329 alin. 3 din proc. civ. nu este prezent motivul de nelegalitate invocat în cele trei recursuri.
În baza dispozițiilor art. 312 alin. 1. proc. civ. recursurile nefiind fondate, urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței civile nr. 249 din 4 februarie 2008 Tribunalul Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.LȘ/dact.MM
2ex./03.06.2009
Jud.fond: /
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Gabriella Purja Adrian Repede
