Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 126/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 126/R/2009
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 3: Gabriella vicepreședinte Curtea de APEL CLUJ
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 1600 din 22.09.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții intimați, și, precum și pe pârâta intimată CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recurentul, prin memoriul de recurs, și reclamanții, prin întâmpinare, au solicitat judecata în lipsă, instanța apreciind că se află cauza în stare de judecată, o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă nr.1600/22 sept.2008, Tribunalul Cluja admis acțiunea formulată de reclamanții, și, împotriva pârâtei CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și în consecință a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamanți a sporului de vechime pe perioada 1 oct.2006 - 1 iulie 2007.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor acesta fiind obligat să vireze în contul pârâtei sumele necesare plății drepturilor salariale restante ale reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Reclamanții sunt controlori financiari, salarizarea acestora având ca bază OG60/2001. Anterior, reclamanții aveau dreptul, potrivit art.8 din Legea 50/1995 și apoi, prin Legea 154/2008, la spor de vechime.
Prin OUG160/200 s-a stabilit ca unică formă de remunerare o indemnizație lunară, fără a fi incluse sporurile permanente, cum este cel pentru vechimea în muncă.
Nici prin OUG160/2000 și nici prin Legea 711/2000 (de aprobare) nu au fost abrogate dispozițiile din Legea 50/1995, considerente pentru care, Inalta C de Casație și Justiție prin Decizia nr.36/1997 a recunoscut dreptul controlorilor financiari la sporul de vechime.
În vederea asigurării plății drepturilor cuvenite reclamanților, s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Curtea de Conturi a României.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând respingerea cererii de chemare în garanție.
În motivele aflate la 2-3 s-a arătat, în esență că, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la virarea fondurilor solicitate în lipsa aprobării rectificării bugetului, conform unei eventuale propuneri a Curții de Conturi a României, având în vedere dispozițiile art.18 din Legea 500/2002 care stabilește atribuțiile diferitelor autorități în elaborarea transmiterea și adoptarea legilor bugetare anuale. Aceste atribuții revin Guvernului și Parlamentului României și nu Ministerului Economiei și Finanțelor.
Apoi, includerea sumelor necesare efectuării plăților în bugetul pe anul 2008 este imposibilă, atâta timp cât acest buget a fost deja aprobat prin lege.
S-a mai arătat că, în ipoteza în care s-ar constata că reclamanții trebuie să beneficieze de sumele solicitate, nu se poate reține o culpă a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru neincluderea acestora în proiectul bugetului de stat din anul în care trebuia să se facă plata, întrucât nu au fost respectate dispozițiile art.34 din Legea 500/2002 de către Curtea de Conturi a României iar aprobarea proiectului de modificare a bugetului nu intră în atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor.
Recursul nu este întemeiat.
Obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la punerea la dispoziție a sumelor necesare plății drepturilor salariale restante ale reclamanților, ca urmare a admiterii cererii de chemare în garanție formulată de Curtea de Conturi a României nu are la bază răspunderea delictuală, astfel că, lipsa de culpă invocată în recurs apare a fi o apărare străină cauzei.
Dimpotrivă, cererea de chemare în garanție a fost admisă fiind întrunite cerințele art.60 și urm. din Codul d e procedură civilă, care arată că, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul când ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Temeinicia obligării la plata sporului de vechime nu a fost contestată (și a fost consacrată prin decizia pronunțată de în urma recursului în interesul legii), astfel că, obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la plata sporului de vechime cuvenită reclamanților în perioada 1 oct.2006 - 1 iulie 2007 apare a fi întemeiată.
Pentru realizarea obligației de mai sus, pârâta (instituție integral bugetară) are nevoie de resurse financiare pe care le poate obține numai prin alocări de la Bugetul Statului, prin intermediul Ministerului Economiei și Finanțelor, în temeiul Legii 500/2002.
de ordin practic invocate în recurs în legătură cu modalitatea legală de includere în buget a sumelor necesare acoperirii creanțelor stabilite în favoarea reclamanților nu pot afecta dreptul în sine și nici obligația chematului în garanție care în temeiul Legii 500/2002 are obligația de a asigura sumele necesare (evident în temeiul cererii formulate în acest sens de ordonatorul de credite) pentru activitatea instituțiilor bugetare, între care se află și Curtea de Conturi a României.
Cât privește temeiul cuprinderii în cheltuielile bugetare a sumelor datorate reclamanților, conform art.14 din Legea 500/2002, este mai presus de orice discuție obligativitatea ca într-un stat de drept hotărârile judecătorești să fie respectate și să existe posibilitatea executării lor.
Or, neexecutarea unei hotărâri judecătorești este echivalentă cu o justiție ineficientă (ce nu poate fi imputată instanțelor de judecată), ce poate fi apreciată ca o încălcare a art.6 alin.1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, așa cum s-a reținut și în Hotărârea CEDO din 28 iunie 2005 (Cauza Virgil Ionescu c/a României), în care s-a arătat că, executarea unei sentințe sau hotărâri trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art.6 alin.1 din Convenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 1600 din 22.09.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red.GP
Dact./2ex.
12.03.2009
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Marta Carmen Vitos, Gabriella
