Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 127/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 127
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Busuioc Anamaria Monica JUDECĂTOR 2: Aștefănesei Petrina Manuela
-- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - ASISTENT JUDICIAR
- - ASISTENT JUDICIAR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare, în complet de divergență, acțiunea civilă promovată de reclamanții, și intervenienții -, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, CAMERA DE CONTURI JUDEȚEANĂ N, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța, față de faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată rămânând în pronunțare pe obiectul divergenței, respectiv disjungere și necompetență, apoi și pe fond.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantele și, în contradictoriu cu, Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Județeană N, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării au solicitat:
a) obligarea primilor doi pârâți la plata actualizată a drepturilor salariale, reprezentând sporul de 50% din salariul de bază lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzute de art.47 din Lg.nr.50/1996, republicată cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 15 iulie 2003 ( în cazul reclamantei ) și, respectiv, 1 ianuarie 2001 - 1 august 2005( în cazul reclamantei ), când au activat în calitate de procurori financiari ai Camerei de Conturi Județene N;
b) obligarea pârâților MINISTERUL PUBLIC - Parchetele de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, de pe lângă Curtea de APEL BACĂU și de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ la plata actualizată a drepturilor salariale, reprezentând sporul de 50% din salariul de bază lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzute de art.47 din Legea nr.50/1996, republicată cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 15 iunie 2003 - 15 mai 2004, în cazul magistratului, cât a activat în calitate de procuror în cadrul Parchetului N;
c) obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare plății drepturilor salariale solicitate;
d) obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor și pentru sporul precizat în cazul fiecăreia.
În motivarea cererii reclamantele, au arătat, următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar. Acordarea acestui spor a avut în vedere condițiile concrete, extrem de dificile, în care magistrații își desfășoară activitatea, condiții care, în timp, în loc să se îmbunătățească, s-au înrăutățit, în contextul sporirii volumului de activitate, ale complexității cauzelor, ale dezvoltării și diversificării fenomenului infracțional, în paralel cu o creștere a cerințelor și standardelor înfăptuirii unui act de justiție european. In același timp, atacurile împotriva magistraților, fie din partea altor factori în diverse moduri, au făcut ca riscurile și solicitarea neuropsihică să devină din ce în ce mai greu de suportat, acordarea sporului fiind cu atât mai justificată față de anul 1996.
Interpretarea logică a dispozițiilor legislative ulterioare Legii nr. 50/1996, și anume art. 50 din OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, art. 41 din OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor, conduce la concluzia că dreptul conferit de art. 47 din Legea nr. 50/1996 a rămas și este în vigoare, în consecință trebuie recunoscut cu toate urmările ce decurg din această situație.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, trebuie avut în vedere că, în conformitate cu disp. art. 1 din OUG nr. 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli în care se încadrează obligația de plată respectivă. Pentru a se realiza plata drepturilor salariale, se impune includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetele Curții de Conturi a României și a Ministerului Public.
Referitor la prescripția dreptului material la acțiune, trebuie să se rețină că, potrivit articolelor 1 și 3 din decretul 167/58 și 283 al. 1, lit. c din Legea 53/2003, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri civile către salariat, pot fi formulate în termen de trei ani de zile de la nașterea dreptului la acțiune.
De asemenea, articolul 27, al. 2 din OG 137/2000, prevede ca termen pentru introducerea cererii 3 ani de zile și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
În cauză însă, de la adoptarea OG 83/2000, prin intermediul căreia sporul invocat a fost retras magistraților și acordat controlorilor financiari, legiuitorul a mai adoptat o serie de acte normative succesive prin care a recunoscut acest spor diferitelor categorii profesionale - respectiv prin OG 9/2001, Legea 334/2002 și OUG 115/2004, acte normative care au avut drept consecință instituirea unei discriminări permanente în ceea ce-i privește pe magistrați.
În cauză s-au formulat cereri de intervenție, în interes propriu și de, și, care de asemenea, au activat în cadrul Curții de Conturi.
Curtea de Conturi a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă a invocat excepția inadmisibilității acțiunii precum și excepția necompetenței materiale ( art.36 din OG 27/2006 aprobată prin Lg.45/2007) precum și prescripția prescripției dreptului la acțiune.
La termenul din 27 octombrie 2007 instanța, pe lângă excepțiile invocate de pârâți, a mai pus în discuție și excepția necompetenței materiale a Curții de APEL BACĂU în soluționarea primului capăt din acțiune ( notat cua )și implicit disjungerea acestuia de restul capetelor de cerere.
Existând divergență cu privire strict la această chestiune ( competența materială și disjungerea) la termenul din 3 2008 s-a constituit completul de divergență, prin includerea judecătorului de pe planificarea de permanență, conform art.99 al.7 din.
Cu opinie majoritară, se apreciază că această excepție este întemeiată.
Astfel, OUG 75/2008 a vizat acțiunile formulate de personalul salarizat potrivit OUG27/2006 aprobată cu modificări prin Lg.45/2007 precum și potrivit OG 8/2007 aprobată cu modificări prin Lg.247/2007.
Or, văzând preambulul acestui act normativ, instanța constată că despăgubirile solicitate de reclamante în contradictoriu cu Camera de Conturi și Curtea de Conturi pentru perioada cât reclamantele au avut calitatea de procurori financiari nu se încadrează la art.I al.1 și 2 din OG 75/2008. Pentru acest considerent, admițând excepția va disjunge primul capăt de cerere (a) precum și cererile de intervenție și le va trimite spre competentă soluționare TRIBUNALUL NEAMȚ, în primă instanță.
După soluționarea acestui punct aflat în divergență, instanța a deliberat (art.257 al.3 și 5 Cod pr.civilă)asupra celorlalte chestiuni, în completul inițial apreciind că în ce privește, capătul al 2 lea din acțiune, acesta este prescris, actele normative invocate de reclamante / OG 9/2004, Lg.334/2002 și OUG 115/2004) nefiind de natură să întrerupă sau să suspende cursul prescripției (art.283 muncii și art.2 din Decretul 167/1958).
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor instanța apreciază că aceasta este nefondată urmând aor espinge ( art.19 din Lg.500/2002).
Și excepția inadmisibilității acțiunii este nefondată, reclamantele putând solicita acest drept cu condiția să fie în termenul de prescripție și să îndeplinească cerințele legale, avute în vedere de art.47 din Lg.50/1996( și de Decizia 21/2008 a ).
Va respinge, în consecință cererea de chemare în garanție și cererea de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale în ceea ce privește capătul de cerere -(a) din cererea principală - formulat de reclamante în contradictoriu cu Camera de Conturi Județeană N, Curtea de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor precum și cererile de intervenție în interes propriu- formulate de, și - și în consecință disjunge aceste cereri și le trimite spre competentă soluționare Tribunalului Neamț - în primă instanță.
Cu opinia separată a judecător care este pentru respingerea excepției necompetenței și respingerea ca prescrise a cererilor de intervenție și a cererii principale pentru perioada 1 ianuarie 2001- 17 februarie 2005 și admiterea acțiunii formulate de reclamanta - pentru perioada 18 februarie 2005 - 1 august 2005.
II. Admite excepția prescrierii dreptului la acțiune în capătul al 2 lea al acțiunii principale - (b) - privind plata sporului de 50% reclamantei pentru perioada 15 iunie 2003-15 mai 2004 și respinge, în consecință, ca prescris acest capăt de cerere.
Respinge capetele de cerere privind obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare și obligarea Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ să efectueze mențiuni corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.
Respinge excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor și excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Irevocabilă în ceea ce privește soluția de disjungere.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 03 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
CU OPINIA SEPARATĂ
A JUDECĂTOR - - -
Am opinat în sensul respingerii excepției de necompetență materială a Curții de APEL BACĂU în ceea ce privește capătul de cerere a) din cererea principală și cererile de intervenție, cu consecința respingerii disjungerii lor pentru înaintare la TRIBUNALUL NEAMȚ spre soluționare în primă instanță justificat de următoarele:
- într-adevăr, enumerarea de la art. I din OUG75/2008 lasă impresia că, aparent, dispozițiile acestui act normativ sunt aplicabile litigiilor având ca obiect acordarea de drepturi salariale numai dacă sunt formulate de judecători, procurori, alte categorii din personalul din sistemul justiției ori personalul auxiliar din cadrul instanțelor (---); însă această interpretare ar limita finalitatea urmărită de legiuitor prin emiterea acestui act normativ, din moment ce rațiunea emiterii OUG75/2008, așa cum rezultă de altfel și din expunerea de motive ce o însoțește, a fost de a unifica practica judiciară în materia drepturilor salariale ale personalului din sistemul justiției și asigurarea stabilității raporturilor juridice;
Ori, procurorii financiari și personalul auxiliar de specialitate aferent activității jurisdicționale din cadrul Curții de Conturi, deși nu sunt salarizați în baza OUG27/2006 ori OG8/2007 ( acte normative menționate de art. I al OUG75/2008 ), au beneficiat și încă beneficiază de o salarizare și de sporuri identice cu cele ale personalului din sistemul justiției - în acest sens a se vedea art.56 din Legea 50/1996 ( repu-.of.563/1999 ), art. 56 din OG83/2000, art. 39 din OUG177/2002 - ca și cel solicitat în cauză. Prin urmare, soluționarea pretențiilor lor vizând aceste drepturi, nu se poate realiza de alte instanțe mai mici în grad decât cele competente conform OUG75/2008.
Drept consecință a respingerii excepției necompetenței, am considerat că era întemeiată excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru cererile de intervenție și a cererii principale pentru perioada 1.01.2001-17.02.2005 întrucât:
- Art. 1 din Decretul 167/1958 prevede că " dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se prescrie prin prescripție, dacă nu există alte prevederi derogatorii".
Legea specială, în cauză Codul muncii, prevede la art. 283 alin.1 lit."c" că cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în "termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat".
Astfel, în acest sens, se reține că dreptul la acțiune al reclamantelor și intervenientelor s-a născut la data intrării în vigoare a actul normativ discriminatoriu ( OG83/2000 ), începând să curgă separat pentru fiecare lună în parte în momentul când această sumă din salariu trebuia acordată.
Ori acțiunea a fost promovată la 18.03.2008, iar cererile de intervenție la 9.05.2008, caz în care conf. art. 166 alin.1 muncii coroborat cu art. 3 din Decretul 167/1958, pentru perioada anterioară lunii februarie 2005, respectiv mai 2005, dreptul la acțiune apare ca prescris.
De remarcat și că normele privind prescripția sunt imperative, în speță neexistând vreo cauza de întrerupere sau suspendare, decizia nefiind de natură a statua că termenul de prescripție a fost întrerupt, că a început să curgă la o altă dată sau chiar că reclamantele/intervenientele au fost repuse în termen, prin pronunțarea acestei decizii. De altfel,Deciziile în interesul legii sunt pronunțate în sensul unificării unei practici neunitare care duce la pronunțarea unor soluții diferite în cauze identice,prin urmare acestea nu " adaugă la lege" și nu acordă mai multe drepturi decât însăși legea o face.
Drept urmare pretențiile intervenientelor ( vizând perioada 1.10.2000-14.11.2003 - M, L -, 1.10.2000-30.11.2003 - E, L -, 1.10.2000 - 29.05.2001 - M, M ) și ale reclamantelor vizând perioada 1.01.2001- 15.0.05.2004 ( ), - 17.02.2005 ( ) vor fi respinse, dreptul la acțiune fiind prescris.
Pentru diferența de perioadă cuprinsă între 18.02.2005 - 1.08.2005 pentru care reclamanta a formulat pretenții, am considerat că solicitarea este îndreptățită având în vedere că începând cu forma republicată a Legii 50/1996 din 18.11.1999, și procurorii financiari au beneficiat de aceleași sporuri ca și magistrații ( art. 56 ), deci și de sporul prev. de art. 47 din Legea 50/1996; prin urmare, la data abrogării acestui spor, dispusă prin OG83/2000, dreptul exista în patrimoniul lor, și, în consecință, îndreptățirea la sporul de 50% și după intrarea în vigoare a OG83/2000 se întemeiază pe aceleași rațiuni expuse de în. 21/10.03.2008.
JUDECĂTOR,
- - -
red./27.11.
red.op.sep.13.11
tehnored. BC/ 17 ex/ 27.11.
Președinte:Busuioc Anamaria MonicaJudecători:Busuioc Anamaria Monica, Aștefănesei Petrina Manuela
