Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1281/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1281/
Ședința publică din 27 mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ, cu sediul în Târgu M,- și Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, cu sediul în M C,-, împotriva deciziei civile nr. 1018/R din 4 iunie 2008, pronunțată de Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentanta contestatorilor, consilier juridic, lipsă fiind intimații, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că prezenta contestație în anulare este scutită de taxă judiciară de timbru.
Reprezentanta contestatorilor depune delegație și certificatul eliberat de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr- prin care face dovada înregistrării unei cereri de strămutare a prezentului dosar. Lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de suspendare a executării deciziei atacate și nu are alte cereri de formulat.
Întrucât nu se formulează cereri care să justifice amânarea judecării cauzei, instanța apreciază că cererea de suspendare a executării deciziei atacate a rămas fără obiect.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta contestatorilor susține contestația în anulare astfel cum a fost motivată în scris, solicitând admiterea ei, anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 177 din 6 februarie 2008 Tribunalului Harghita.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la data de 30 martie 2009, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ și Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita - având calitatea de pârâți în cauza care a format obiectul dosarului nr- al acestei instanțe, au formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1018/R/4 iunie 2008, pronunțată în respectivul dosar, solicitând anularea hotărârii atacate, rejudecarea recursului declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 177/6 februarie 2008 Tribunalului Harghita, în sensul admiterii acestuia și respingerii acțiunii formulate de reclamanta.
S-au invocat în drept prevederile art. 318 Cod procedură civilă, susținându-se că soluția pronunțată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, în sensul în care instanța de control judiciar a reținut în mod eronat că admiterea acțiunii de către instanța de fond în temeiul existenței unei discriminări directe între procurorii de la parchetele de pe lângă curțile de apel și procurorii care efectuează urmărirea penală a infracțiunilor de corupție, criminalitate organizată și terorism din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Organizate și Terorism, nu constituie depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și adaus la lege.
S-a mai susținut că, analizând recursurile declarate în cauză, instanța a ignorat faptul că aplicarea la salariul intimatei - reclamante a coeficienților de multiplicare proprii salariilor procurorilor din aceste două direcții organizate în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, presupune schimbarea sistemului de salarizare al judecătorilor și procurorilor, având în vedere că legiuitorul a stabilit că salarizarea judecătorilor și procurorilor se face în funcție de nivelul instanțelor și parchetelor unde își desfășoară activitatea, iar acceptarea acestui raționament ar presupune ignorarea și lipsirea de eficiență a dispozițiilor Legii nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, Legii nr. 303/2004, privind Statutul judecătorilor și procurorilor, precum și ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, acte normative care consacră principiul ierarhizării instanțelor judecătorești care înfăptuiesc justiția și al parchetelor care funcționează pe lângă acestea.
De asemenea, contestatorii au precizat că afirmația instanței de control judiciar, conform căreia această salarizare preferențială a procurorilor din cadrul celor două direcții are la bază doar criteriul apartenenței la un anumit domeniu restrâns în realizarea justiției, respectiv specificul infracțiunilor, este nu numai nefondată, ci și eronată din punct de vedere juridic, întrucât aceste două direcții și unitățile teritoriale pe cale le coordonează funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și au competențe speciale în cercetarea anumitor infracțiuni, competențe care nu revin parchetelor din teritoriu.
Mai mult decât atât, instanța de control judiciar arătând că "la cercetarea penală a faptelor de corupție și a celor de crimă organizată și terorism participă atât procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, respectiv Direcției de Investigare a Organizate și Terorism, cât și cei de drept comun, astfel că pentru cercetarea acestor cauze nu se impune o altă pregătire de specialitate sau alte eforturi și nici riscuri mai accentuate", ignoră și prin aceasta facilitează încălcarea normelor legale privitoare la competență, norme de strictă interpretare, care nu pot fi ignorate.
În ceea ce privește presupusul caracter discriminatoriu al acestui sistem de salarizare, apreciat în mod eronat de către instanță ca preferențial, contestatorii au susținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000, practica Curții Europene a Drepturilor Omului fiind constantă în a aprecia că a distinge nu înseamnă a discrimina și că diferența de tratament devine discriminare numai dacă intervine în cazuri similare.
În fine, contestatorii au invocat, în susținerea cererii formulate, Decizia nr. 821/3 iulie 2008 Curții Constituționale, prin care, admițându-se excepția invocată de Ministerul -, s-a constatat că dispozițiile art. 2 alin. 1 și alin. 11, precum și dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea s-ar desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Contestatorii au mai solicitat și suspendarea hotărârii atacate, până la soluționarea contestației în anulare formulate, conform prevederilor art. 3191Cod procedură civilă, însă cauza fiind soluționată la primul termen de judecată, s-a constatat că respectiva cerere rămas fără obiect.
Intimata - reclamantă nu a formulat întâmpinare.
Examinând contestația dedusă judecății, prin raportare la motivele de fapt și de drept invocate, Curtea urmează a dispune respingerea acesteia, pentru considerentele relevate în continuare:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere însăși instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
În speță, motivul invocat de contestatori îl reprezintă prevederile art. 318 Cod procedură civilă, teza întâi, constând în săvârșirea unei greșeli materiale de către instanța de recurs, cu ocazia dezlegării date pricinii.
Potrivit teoriei și practicii judiciare în materie, acest motiv de contestație ( contestație în anulare specială ) are în vedere erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, greșeli pe care instanța le comite prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care, astfel, determină soluția pronunțată.
În sensul prevederilor art. 318 Cod procedură civilă, s-a decis că pot fi circumscrise noțiunii de "greșeală materială" situații precum: respingerea recursului ca tardiv, în raport cu data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezultă că acesta fost depus la oficiul poștal înăuntrul termenului de recurs; anularea recursului ca netimbrat, deși la dosar se găsea chitanța de plată a taxei de timbru sau nu s-a observat că nu era necesară timbrarea; anularea recursului ca fiind declarat de un mandatar fără calitate, deși la dosar se afla procura de reprezentare; pronunțarea asupra legalității unei alte hotărâri decât cea recurată etc.
Rezultă, deci, că prevederile art. 318 Cod procedură civilă, teza întâi, vizează greșeli de fapt involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural, în caz contrar deschizându-se dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac pentru motive deja invocate în primul ciclu procesual, ceea ce ar echivala cu un "recurs la recurs", instituție nereglementată de legislația procesual civilă.
În speță, astfel cum rezultă din ansamblul argumentelor redate în cuprinsul contestației formulate, deși se invocă faptul că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale, în realitate se formulează critici față de modul în care instanța de recurs a interpretat și aplicat prevederile legale incidente în domeniul salarizării magistraților, precum și față de raționamentul în urma căreia aceasta a concluzionat în sensul existenței unei situații de discriminare salarială a reclamantei-intimate, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, față de procurorii și, structuri organizate în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Or, aceste aspecte au fost examinate în chiar cuprinsul hotărârii instanței de recurs și nu constituie "greșeli materiale", în sensul prevederilor art. 318 Cod procedură civilă, ceea ce atrage netemeinicia contestației în anulare formulate, precum și soluția respingerii acesteia.
În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,- sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ, cu sediul în Târgu M,-, județul M și Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, cu sediul în M C,-, împotriva deciziei civile nr.1018/R din 4 iunie 2008, pronunțată de Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, Pt. fiind în concediu de odihnă, semnează Președintele instanței |
Grefier, Pt. fiind în concediu de odihnă, semnează Prim-grefier |
Red.
Tehnored.
2 exp./21.07.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
