Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1304/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1304/
Ședința publică din 28 mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul procesual ales în Tg. M,-,.3, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 1272 din 19.06.2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta recurentului reclamant, avocat, lipsă fiind reprezentantul intimatei pârâte SC SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termenul legal prevăzut de lege și este scutit de la plata taxei de timbru.
Reprezentanta recurentului depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța privind onorariul avocațial și arată că nu mai are de formulat alte cererii.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Reprezentanta recurentului-reclamant solicită admiterea recursului, desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul Mureș,în sensul admiterii acțiunii formulată de reclamant și obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând prima de Paști și C pentru anii 2005 și 2006, conform contractului colectiv de muncă, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1272/19 iunie 2008, Tribunalul Mureș, a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, cu referire la excepțiile invocate, următoarele:
Este neîntemeiată excepția dreptului material la acțiune, deoarece conform prevederilor art. 165-166 din Codul muncii, acțiunea în plata diferențelor de natură salarială se poate introduce în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Este neîntemeiată și excepția prematurității introducerii acțiunii, întrucât nu există nicio prevedere legală care să instituie vreo procedură prealabilă sesizării instanței, potrivit art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere, în esență, considerentele relevate în continuare:
În perioada aflată în litigiu, la nivelul unității a existat un contract colectiv de muncă, acesta fiind actul juridic cu valoare normativă ( potrivit art. 1 alin. 1 raportat la art. 11 alin. 1 lit. b din Legea nr.130/1996) care reglementează salarizarea, cu modificările sale anuale, rezultate ca urmare a negocierilor anuale obligatorii în materie de salarizare ( potrivit art. 3 alin. 1, alin. 2 și alin. 4 din Legea nr.130/1996 ).
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul de unitate (alineat care nu a suferit modificări în perioada 2003 - 2007): "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
În perioada anilor 2003 - 2004, art. 168 alin. 2 din același contract a avut următorul cuprins: "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
În perioada anilor 2005 - 2006, în urma modificării, art. 168 alin. 2 primit următorul conținut: "În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Pe de altă parte, în baza negocierilor anuale obligatorii (prevăzute de art.3 alin.1, alin. 2 și alin. 4 din Legea nr.130/1996), în perioada 2004 - 2007 fost modificat și articolul 128 alin.5 și alin.6 din Contractul colectiv la nivel de unitate, acordându-se majorări salariale în fiecare an, prin mărirea salariului de bază minim pe unitate la care se aplică coeficienții de salarizare, ceea ce a atras majorări ( creșteri ) ale salariilor de bază într-un procent general (în medie) cuprins între 10 - 13%, diferențiat pe ani.
În interpretarea salariatului, suplimentările salariale de Paști și C pot fi considerate ca introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai exclusiv pentru anul 2003, iar pentru perioada ulterioară, acestea trebuie acordate în mod separat de salariul de bază, în mod distinct de majorările salariale incluse în salariul de bază, în fiecare an, potrivit art.128 alin.5 și alin.6 din contractul colectiv.
Dimpotrivă, în interpretarea unității angajatoare pârâte, suplimentările salariale în discuție trebuie considerate ca și incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ca efect al creșterilor salariale ale salariului de bază acordate, în fiecare an, în baza art.128 alin.5 și alin.6 din contractul colectiv.
Ca atare, având în vedere și că, în dreptul muncii, contractul colectiv de muncă are valoare de act normativ, instanța a constatat că, în speță, conflictul judiciar se reduce la interpretarea divergentă a unor dispoziții normative, deci la tranșarea unei probleme de drept pe calea unei interpretări judiciare obligatorii pentru părți.
soluționată o problemă de drept, în cauză este inadmisibilă administrarea unei expertize, potrivit art. 201 Cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, instanța a apreciat că interpretarea legală este cea potrivit căreia art.168 alin.1 și alin.2 din Contractul colectiv reprezintă un izvor normativ pentru plata, în mod distinct, a suplimentărilor salariale litigioase numai pentru anul 2004, pentru motivele prezentate în continuare.
Având în vedere cele de mai sus, instanța s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva hotărârii anterior descrise a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea pretențiilor formulate, cu cheltuieli de judecată.
In recursul declarat reclamantul susține că din interpretarea prev. art.128 alin.2 și 5 din Contractul colectiv de muncă rezulta că salariul de baza este de fapt salariul mediu brut așa cum rezultă din adresele depuse de reclamant la dosarul cauzei.
Se precizează că drepturile solicitate fac parte din categoria drepturilor salariale așa cum prev. art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Recurentul menționează că pârâta nu a contestat calculul sumelor solicitate prin acțiune astfel ca solicită admiterea recursului declarat și admiterea acțiunii formulate cu cheltuieli de judecată.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu în limitele prev. de art.304 ind.1 și 306.pr.civ. curtea reține următoarele:
Privitor la excepțiile invocate, prima instanță a apreciat în mod legal ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât conform art.165-166 din Codul muncii, acțiunea în plata diferențelor de natură salarială se poate introduce în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. De asemenea, este neîntemeiată și excepția prematurității acțiunii, întrucât nu există nicio prevedere legală care să prevadă o procedură prealabilă sesizării instanței, potrivit art.109 alin.2 pr.civ.
Se consideră că instanța de fond făcut o greșită interpretare a prevederilor legale aplicabile în speță apreciind ca fiind nefondată acțiunea formulată de reclamant astfel încât se va proceda la admiterea recursului declarat și la modificarea hotărârii atacate avându-se în vedere următoarele considerente:
La fila 16 dosar fond este depus Contractul colectiv de muncă pe 2006 în extras, la fila 18 Contractul colectiv de muncă pe 2004 în extras, iar din analiza art.168 alin.1 din CCM se apreciază că reclamantului îi revin cu ocazia sărbătorilor de Paști și C câte o suplimentare a drepturilor salariale de un salariu de baza mediu pe, prevederi ale Contractului colectiv de muncă care nu au fost abrogate, dar nu au fost nici aplicate față de reclamant, așa încât se apreciază întemeiată acțiunea formulată în sensul achitării către reclamant acestor sume.
Cuantumul de 1400 lei reprezentând prima de Paști pentru anul 2005, 1400 reprezentând prima de C pentru anul 2005 și 1850 lei reprezentând prima de Paști pe anul 2006 reprezintă cuantumul salariului mediu pe unitatea pârâtă, așa cum prevede clauza cuprinsă în CCM, încheiat între angajator și reclamant, valori depuse la dosarul cauzei și necontestate de către pârâtă.
Avându-se în vedere că aceste sume pentru acoperirea integrală a prejudiciului cauzat reclamantului e necesar a fi actualizate până la data plății efective, în baza art.1084, 1085,1086, 1087 cod civil se va admite petitul referitor la aplicarea indicelui de inflație sumei datorate de pârâtă către reclamant.
Prevederile art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu au suferit modificări de conținut în perioada 2003 - 2007, prevăzând în mod inechivoc: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe A".
Precizarea din cuprinsul alin. 2 al aceluiași articol, conform căreia, "în anul 2003, suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", nu poate fi interpretată în sensul pretins de către pârâtă, și anume că respectivele suplimentări au fost introduse în salariul de bază "începând cu anul 2003", ceea ce ar exclude acordarea acestora în perioada 2004 - 2007.
Or, nefiind desființat dreptul prevăzut de art. 168 alin. 1, acesta subzistă și după anul 2003, respectiv și pentru perioada 2004 - 2007.
Nu prezintă relevanță majorarea ulterioară a salariilor la nivel de unitate, deoarece aceasta a avut la bază prevederile art. 128 alin. 5 și 6 din contractul colectiv de muncă, respectiv negocierea anuală a salariului de bază minim, potrivit dispozițiilor art. 3 alin.1 - 2 și 4 din Legea nr. 130/1996, ceea ce a atras, în mod evident, prin aplicarea coeficienților de salarizare, creșterea generală succesivă a nivelului salariilor de bază din cadrul
Prin urmare, salariul de bază mediu, la care face trimitere art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă diferă de la an la an, considerent pentru care, de asemenea nu se poate susține cu succes ideea includerii suplimentărilor pentru Paști și C în salariul de bază, începând cu anul 2005. De altfel, însuși termenul de "suplimentare" presupune, în mod inerent, adăugirea unei sume la câștigul pe care salariatul l-ar fi obținut în mod curent, dacă nu ar fi intervenit evenimentul pentru care adaosul salarial a fost prevăzut. (Paști și C).
Cu alte cuvinte, o eventuală dovadă a includerii respectivelor suplimentări în salariul de bază ar fi putut să vizeze strict perioada sărbătorilor de Paști și C, în concret, câștigul din lunile martie - aprilie, (în funcție de confesiunea religioasă a fiecărui salariat), și decembrie, iar nu perioada întregului an, cum a susținut pârâta.
Prin urmare, în mod greșit se susține că voința reală a părților, la negocierea contractului colectiv de muncă, ar fi fost includerea adaosului de Paști și C în salariul de bază, începând cu anul 2003, deoarece printr-o atare interpretare este eliminat însuși dreptul instituit prin art.168 alin.1, ceea ce ar fi impus, în mod logic, radierea definitivă a respectivei prevederi din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, iar nu reiterarea repetată a acesteia.
Or, nefiind desființat dreptul prevăzut de art. 168 alin. 1, acesta subzistă și după anul 2003.
În ceea ce privește invocarea - în sprijinul interpretării date de către pârâtă prevederilor art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de muncă - a notelor nr. 3793/18 iunie 2007 și 5140/31 august 2007, emise de comisia paritară constituită la nivelul, Curtea apreciază că sunt inopozabilile față de angajați, datorită nerespectării cerințelor impuse imperativ prin dispozițiile art.31, raportat la art.25 din Legea nr. 130/1996.
Cum interpretarea dată, prin notele menționate, prevederilor art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, reprezintă, în realitate, o modificare a contractului, prin eliminarea unei clauze stabilite în favoarea angajaților, aceasta trebuia să se concretizeze într-un act adițional înregistrat la direcția generală de muncă și protecție socială, urmând a-și produce efecte de la data înregistrării sau de la o dată ulterioară, stabilită prin convenția părților.
Nefiind îndeplinite aceste condiții, interpretarea comisiei paritare nu poate fi primită.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor legale incidente, anterior examinate, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1, raportat la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de reclamant și va modifica sentința civilă atacată, în sensul obligării pârâtei la plata integrală a diferențelor salariale solicitate prin acțiune, cu obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată, conform prevederilor art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul de reclamantul, cu domiciliul ales în Tg-M,-,.3, împotriva sentinței civile nr.1272 din 19 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
Modifică hotărârea atacată în sensul că admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul, și în consecință, obligă pârâta SC""SA, la plata sumelor de: - 1400 lei reprezentând prima de Paști pentru anul 2005; - 1400 lei reprezentând prima de C pentru anul 2005; - 1850 lei reprezentând prima de Paști pentru anul 2006.
Aceste sume vor fi actualizate în raport cu indicele de inflație începând cu data de la care erau datorate și până la plata efectivă.
Obligă pârâta la plata sumei de 1.500 lei, în favoarea reclamantului, cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
08.09.2009.
Jud.fond. -
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
