Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1316/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1316/R/2009
Ședința publică din data de 26 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTOR 2: Eugenia Pușcașiu
JUDECĂTOR 3: Marta Carmen
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și DGFP S împotriva sentinței civile nr. 722 din 14 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr.- - privind și pe reclamanții intimați și, precum și pe pârâții intimați PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale - spor 15 %.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj - consilier juridic, cu delegație la dosarul cauzei.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj arată că nu are cereri de formulat în probațiune și nici de invocat excepții.
Nefiind cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj solicită admiterea recursurilor declarate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 722 din 14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr- s-a respins excepția necompetenței materiale a instanței, excepție invocată de Ministerul Public.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantele și, formulată împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, și în consecință au fost obligați pârâții să plătească reclamantelor drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15% pentru perioada: pentru - 18.06.2007- 30.09.2007; 07.01.2008 până la zi, iar pentru 07.01.2008 până la zi, precum și pentru viitor, actualizate la data plății efective.
Au fost obligați pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății acestor sume, sens în care admite cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public.
S-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamante împotriva pârâtului CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
În privința excepției necompetenței materiale a instanței, excepție invocată de pârâtul Ministerul Public instanța a reținut faptul că potrivit prevederilor art.21 alin.1 din OG137/2000 persoana care se consideră discriminată poate formula o cerere pentru acordarea de despăgubiri în fața instanței de judecată potrivit dreptului comun.
După cum se poate observa din cererea formulată de reclamante despăgubirile solicitate de acestea reprezintă diferența de drepturi salariale neacordate, solicitare care se încadrează potrivit prevederilor art.68 lit.b din Legea ne.168/1999 în sfera conflictelor de drepturi.
Judecarea acestor conflicte este de competența tribunalului din raza teritorială a domiciliului reclamantului (art.284 (1)(2) din Codul Muncii, art.2 pct.1 lit.c din Codul d e procedură civilă.
În consecință această excepție a fost respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește excepția invocată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin întâmpinarea depusă la dosar, privind lipsa calității procesuale pasive, tribunalul constată că aceasta este întemeiată, în condițiile în care între reclamanți și pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu există nici un raport juridic, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, a admis excepția invocată și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor invocată prin întâmpinare, calitatea procesuală pasivă a acestui minister se justifică prin dispozițiile art.1 din G nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Așadar, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Potrivit art. unic pct. 1 din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea nr.OG 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul sau avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță beneficiază de un spor lunar de 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetare aprobate.
În baza prevederilor legale menționate, judecătorii militari beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15% din solda lunară.
Conform art. 15 din nr.OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă atât categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea nr. 444/2006 cât și funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației prezidențiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministerului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Prin art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, modificată prin Legea nr. 405/2002 s-a acordat sporul de confidențialitate de până la 15% membrilor plenului și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării banilor.
Aceste acte normative enumerate mai sus prevăd acordarea unui spor de confidențialitate către o serie de categorii de personal, excluzând fără nici un temei magistrații, care de asemenea au ca obligație profesională păstrarea confidențialității.
Astfel, conform art. 15 alin. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/24 august 2005 pentru aprobarea Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor, judecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate. În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidențial, judecătorii și procurorii sunt obligați să păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și regulament.
Conform art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004, republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor, constituie abateri disciplinare nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest statut.
Pentru prezența unei fapte de discriminare trebuie să existe două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fie diferit. Tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Rezultă deci că judecătorii militari și membrii Consiliului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării beneficiază de un spor de confidențialitate de 15%, în timp de judecătorii civili, care controlează inclusiv actele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu beneficiază de un astfel de spor, deși nerespectarea confidențialității lucrărilor reprezintă o abatere disciplinară.
Prin urmare reiese că judecătorii și procurorii sunt supuși unui tratament discriminatoriu în ceea ce privește dreptul la recunoaștere pentru păstrarea confidențialității unor date.
În consecință, instanța a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile reprezentând sporul de confidențialitate, să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și să oblige Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății acestor sume.
S-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților față de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea discriminării deoarece Consiliul conform art. 16-20 din nr.OG 137/2000 republicată, este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prev. de nr.OG 137/2000 cu toate completările și modificările ulterioare, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție precum și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaja solicitat modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii, invocând următoarele motive:
Legea nr. 444/2006 pe care își întemeiază reclamanții pretențiile a aprobat OG nr. 19/2006, intrând în vigoare începând cu 1.02.2006, astfel încât cererea contravine disp. art. 15 alin.2 din Constituție.
Textul legal se referă doar la cadrele militare și alți salariați ai Ministerului Apărării, nu și la personalul angajat în alte instituții publice.
Întrucât pretenția nu este fondată, nici cererea de reactualizare sumelor pretinse nu se justifică.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin recursul declarat solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Zalău, iar pe fond, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, invocând următoarele motive:
Hotărârea este nelegală, deoarece s-a pronunțat cu încălcarea competenței altei instanțe, întrucât acțiunea fiind întemeiată pe disp. OG nr.137/2000, potrivit art. 27 alin. 1 din acest act normativ, cererea formulată de persoana care se consideră discriminată se judecă potrivit dreptului comun.
Prin această sintagmă se stabilește în competența judecătoriei soluționarea cererilor întemeiate pe dispozițiile acestui act normativ.
Fiind o acțiune în pretenții, se impunea și timbrarea la valoare.
Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că acțiunea este inadmisibilă, instanța depășind atribuțiile puterii judecătorești.
Dispozițiile art. 3 alin. 1 din OG nr. 19/2006 se referă doar la cadrele militare și alți salariați ai Ministerului Apărării, nu și la personalul angajat în alte instituții publice, reclamantele neîncadrându-se în categoria socio-profesională vizată de acest act normativ.
În mod greșit prima instanță invocând prev. art. 269. muncii, prevede că reclamantele au fost discriminate, întrucât în cazul lor, nu se poate reține întrunirea cumulativă elementelor privind un tratament de deosebire, restricție, excludere, deosebire, preferință între persoane care se află în situații comparabile și care sunt tratate în mod diferit datorită unuia din criteriile prevăzute de lege.
Totodată s-a arătat că instanța de fond în mod nelegal a dispus plata drepturilor bănești actualizate cu indicele de inflație, în situația în care recurentul ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, potrivit art. 14 alin. 2, art. 29 alin. 3 din Legea nr. 500/2002.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a MFP ca inadmisibilă.
În motivarea recursului, s- invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întemeiată pe disp. art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG nr. 386/2007 și art. 4 alin. 1, 2, art. 15 alin. 1 și 3 din Legea nr. 500/2002.
Totodată, s-au invocat disp. art. 2 și 3 din OG nr. 22/2002.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicitat respingerea recursului formulat de MFP prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, invocând disp. art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004, potrivit căruia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate curtea constată că acestea nu sunt fondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii referitor la plata sporului de confidențialitate, instanța supremă a statuat că în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 16 alin. 1, 2 din Codul d eontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Potrivit art. 329 alin. 3 Cod proc. civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate pe calea recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, astfel încât hotărârea primei instanțe prin care s-a admis acțiunea reclamantelor de obligare a pârâților recurenți la plata sporului de confidențialitate urmează să fie păstrată, în urma respingerii recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S ca nefondate.
Văzând și prev. art. 312 alin. 1 Cod proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII:
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, împotriva sentinței civile nr. 722 din 14 aprilie 2008 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar - pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red. MV dact. GC
2 ex/22.06.2009
Jud. primă instanță:,
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Eugenia Pușcașiu, Marta Carmen
