Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1322/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1322/R/2009
Ședința publică din data de 26 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTOR 2: Eugenia Pușcașiu
JUDECĂTOR 3: Marta Carmen
GREFIER:
Pe rol fiind recursurile declarat de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 666 din 23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr- privind și pe reclamanții intimați, și pe pârâții intimați CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL MARAMUREȘ și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect litigiu de muncă - spor 10 %.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a solicitat de părți judecarea cauzei în condițiile art. 242.proc.
Apreciind că prezenta cauză se află în stare de judecată instanța o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 666 din 23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantele, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL M, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI si MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR și în consecință au fost obligați pârâții 1 - 3 să plătească reclamantelor, sumele reprezentând diferențele de natură salarială echivalente cu sporul de 10% din indemnizația de încadrare brută, începând cu luna martie 2005 pentru reclamantele 1-4 și 7, începând cu data de 3.12.2007 pentru reclamanta 5 și începând cu data de 3.03.2008 pentru reclamanta 6, până la zi la valoarea actualizată la data plății și în continuare.
S-a dispus efectuarea mențiunilor în contractele de muncă ale reclamantelor conform prezentei.
A fost obligat pârâtul 4 să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate reclamantelor.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut cu privire la fondul cauzei că, reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, (unități bugetare care sunt finanțate de la bugetul de stat), raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art. 1 și art. 295 alin. 2 din acest cod. parte a raportului de muncă fiind și Ministerul Justiției în calitatea sa de ordonator principal de credite,cu obligația asigurării fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
În ceea ce privește stabilirea existenței sau inexistenței discriminării reclamanților, prin neacordarea sporului de10% care se acordă grefierilor care intră în componența completelor de judecată ce au spre soluționare fapte de corupție,respectiv dosare de faliment, instanța urmează să cerceteze situația în care se află reclamanții în raport cu alte categorii socio-profesionale, tratamentele care se aplică acestora, justificările și criteriile tratamentelor diferențiate. Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, publicat în Oficial al Comunităților Europene nr. L 303 din 2 decembrie 2000), în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
Articolul 6 alin. 2 din Codul muncii, consacră pentru toți salariații principiul ca pentru muncă și pregătire profesională egală să fie retribuiți în mod egal, principiu ce se regăsește și în dispozițiile art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Contrar acestor principii consacrate legislativ, prin art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv nr.OG 83/2000 " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".
Instanța supremă a statuat că sunt discriminatorii criteriile de diferențiere de tratament salarial constând în apartenența la categoria celor implicați în soluționarea unor cazuri de o anumită natură (cum sunt cazurile privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și terorism) ori în doar includerea în numite structuri pe scara ierarhică sau în anumite segmente restrânse de realizare a justiției. Apreciem că prin asimilare, motivarea ICCJ se poate reține și în cazul reclamantelor,situația acestora,la nivelul lor profesional fiind identică cu cea a magistraților,reținută de Înalta Curte. Obligația de îndeplinire a sarcinilor de serviciu (care revine întregului personal salarizat în baza nr.OUG 27/2006), produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio-profesională și de locul de muncă.
Existența discriminării directe a reclamanților rezultă și din dispozițiile: art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974 (care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nicio distincție); art. 14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această Convenție (care interzic discriminările); art. 4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr. 74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art. 5, art. 6, art. 8, art. 39 alin. 1 lit. a, art. 40 alin. 2 lit. c și lit. f, art. 154 alin. 3, art. 165 și art. 155 raportat la art. 1 din Legea nr. 53/2003 (care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări); art. 20, art. 16 alin. 1, art. 53 și art. 41 din Constituție (care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).
Potrivit art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Prin art. 2 al. 1 nr.OG 137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute delege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin. 3 din art. 2al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Potrivit art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art. 29 pct. 2, în exercițiul drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Art. 2 pct. 2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei, prevede că diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea salarizării solicitate nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece beneficiarii sporului de 10% nu au o pregătire superioara reclamantelor, în principiu reclamantele desfășoară aceeași activitate, de aceeași complexitate, cu respectarea aceluiași program de lucru.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice.
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției se solicită admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare pârâtul solicită în primul rând, să se observe faptul că la data de 12.05.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat dosarul nr.7/2008 având ca obiect recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al României cu privire la aplicarea dispozițiilor art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 și ale art.3 alin.8 din OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, referitor la posibilitatea acordării indemnizației lunare de 10% din salariul de bază a tuturor grefierilor din cadrul instanțelor și parchetelor. Prin decizia nr.24, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că dispozițiile legale sus-menționate se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
Totodată, întrucât cererea reclamanților-intimați este întemeiată pe dispozițiile art.2 alin.1 și 2 ale art.27 din OG nr.137/2000, având ca obiect acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege, solicită instanței de recurs să constate că acest text de lege a fost declarat neconstituțional, astfel cum rezultă din comunicatul de presă al Curții Constituționale cu privire la deciziile pronunțate la 3 iulie 2008.
În raport de aceste aspecte, apreciază că nu poate fi reținută motivarea instanței de fond, în sensul că între grefierii care participă la activitățile prevăzute de art.19 din Legea nr.50/1996 și cei care nu participă la acestea ar exista o stare de discriminare, întrucât, așa cum s-a statuat și de Curtea Constituțională prin deciziile pronunțate, principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
De asemenea, jurisprudența CEDO în această materie este în sensul că "diferența de tratament devine discriminare, în sensul art.14 numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analogice și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă".
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de și alții, ca neîntemeiată.
În motivarea recursul pârâtul arată că, este dreptul legiuitorului să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și sporurilor sau adaosurile la indemnizațiile și salariile de bază. Numai legiuitorul poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri sau adaosuri acordă anumitor categorii de salariați, cu singura condiție ca de sporurile sau adaosurile prevăzute să beneficieze toți salariații care se află în situații identice sub toate aspectele funcțiilor în care sunt încadrați.
Pentru se acorda indemnizația de 10% din salariul brut, conform art.19 din Legea nr.50/1996, persoana care are atribuții în fișa postului dintre cele menționate în actele normative de mai sus, completează un raport în care precizează atribuția îndeplinită, timpul efectiv lucrat, referat care urmează a se aproba de superiorul acestuia, după care se face plata în funcție de timpul efectiv lucrat în activitatea respectivă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr. 24 din 12 mai 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (publicată în O nr. 894 din 30 decembrie 2008) s-a admis recursul în interesul legii stabilindu-se că dispozițiile <LLNK 11996 50 11 202 19 39>art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, și ale <LLNK 12007 8130 302 3 52>art. 3 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
Conform art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă dezlegarea dată în drept problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe. Drept urmare, întrucât tribunalul a interpretat dispozițiile legale menționate anterior contrar celor statuate de instanța supremă, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă este întemeiat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (3) Cod procedură civilă se vor admite recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 666 din 23 mai 2008 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar - pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea reclamanților și alții împotriva pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL CLUJ și Tribunalul Maramureș.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.D/Dact.
3 ex./24.06.2009
Jud.fond: și
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Eugenia Pușcașiu, Marta Carmen
