Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1382/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1382/R-CM
Ședința publică din 13 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA în numele membrilor de sindicat - reclamanții, C, OG, și împotriva sentinței civile nr.25/CM din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia" în numele membrilor de sindicat-reclamanții și intimații-pârâți Școala și Comuna - prin primar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, recurentul a depus la dosar concluzii scrise.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 31.07.2008, Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, în numele și pentru reclamanții, C, OG, membrii de sindicat, a chemat în judecată pe pârâții Școala și Comuna - prin primar, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și la plata diferențelor de drepturi salariale actualizate în raport de rata inflației, pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii, diferențe rezultate ca urmare a neacordării tranșelor suplimentare de vechime.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că salarizarea personalului didactic este reglementată de prevederile Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, așa cum rezultă și din nr.OG11/2007.
Așa cum prevede art.50 alin.1 din lege, există tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege, care stau la baza calculării drepturilor salariale ale personalului didactic din învățământul preuniversitar, care sunt prevăzute și în anexele nr.OG11/2007. Dar pe lângă aceste tranșe de vechime stabilite de lege, există și cele trei tranșe suplimentare de vechime la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime. În acest fel, dacă nu se aplică această creștere a coeficientului de ierarhizare la prima dintre cele trei tranșe de vechime suplimentare, toate drepturile salariale stabilite ulterior sunt greșit calculate.
A concluzionat reclamantul faptul că pe lângă tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază și de trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, iar pentru fiecare dintre cele trei tranșe suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 și art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.25/CM din 12 ianuarie 2009, admis acțiunea și a obligat pe pârâta Școala să calculeze și să plătească reclamanților drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 31.07.2005 și până la data de 31.12.2007, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta Comuna să vireze pârâtei de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
S-a respins cererea reclamanților privind acordarea cheltuielilor de judecată.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că la data de 09.10.2008 pârâta Comuna a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
În motivarea acestei excepții s-a arătat că primarul are raporturi de muncă numai cu personalul din cadrul aparatului de specialitate al primăriei și nu cu personalul didactic sau auxiliar din instituțiile de învățământ, iar potrivit Legii nr.388/2007, fondurile privind cheltuielile de personal se alocă de către direcția generală a finanțelor publice, din sumele defalcate din, către primării, care au calitate de ordonator principal de credite.
Prin încheierea din data de 13.11.2008 instanța a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive invocată de pârâta Comuna.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanții, membrii de sindicat, sunt încadrați la Școala, în funcțiile de cadre didactice, fiind cuprinși în tranșa de vechime în învățământ de peste 30 de ani, peste 35, respectiv peste 40 de ani.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
Reglementarea acestor aspecte, după intrarea în vigoare a art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997 (01.09.1997), s-a realizat cronologic, prin mai multe acte normative. În primul rând, pentru perioada 01.09.1997 - 01.06.1998 (care de altfel nu este litigioasă), prin art.1, art.2 și art.5 din nr.HG467/1997, coeficienții de ierarhizare a salarizării personalului din învățământ, diferențiați pe tranșe de vechime, au fost indexați, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale calculând drepturile salariale ale personalului didactic și cu luarea în considerare a sporului special prevăzut de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997, în acest sens fiind și precizările Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr.1472/6512/29.10.1997, emise în temeiul art.8 din nr.HG467/1997, act administrativ neatacat de cei interesați în condițiile Legii nr.29/1990 (în vigoare la acea dată).
Începând cu data de 01.06.1998, conform art.24 alin.4 coroborat cu art.23 din Legea nr.154/1998 și raportat la anexa nr.VII/1 a acestei legi, coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime (inclusiv sub aspectul prevăzut de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997) au fost reglementați în amănunt, fiind prevăzute prin lege grile de intervale.
Începând cu data de 01.04.2000, prin nr.OUG8/2000, au fost introduse în Legea nr.128/1997 anexele cuprinzând coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime.
Din data de 01.01.2007, anexele introduse prin nr.OUG8/2000, au fost înlocuite cu cele prevăzute de OG nr.11/2007, care, de asemenea, reglementează în detaliu salarizarea personalului didactic, prevăzând coeficienți de salarizare distincți și crescători pentru fiecare tranșă de vechime menționată de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997. Acest act normativ înlocuiește noțiunea de "coeficient de ierarhizare" cu cea de "coeficient de multiplicare"
Ca atare, tribunalul a reținut că prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 stabilesc numai un cadru de principiu privind stabilirea coeficienților de salarizare în funcție de tranșele de vechime de peste 30, 35 și 40 de ani.
Legea nr.128/1997, prin art.50, a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
S-a apreciat că, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
S-a reținut că nu se poate susține că noile tranșe de vechime stabilite prin nr.HG467/1997 includ în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior), întrucât, pe de o parte, legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar, pe de altă parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală ulterioară expresă sau tacită.
Dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la alta, nu rezultă o creștere de 1/25 suplimentară, ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe.
S-a considerat astfel că este evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special, corespunzător vechimii în învățământ, alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Tribunalul a apreciat că în cauză se pot acorda aceste drepturi bănești doar până la data de 31.12.2007, având în vedere că de la această dată își găsesc aplicabilitate dispozițiile nr.OG15/2008. Astfel, potrivit art.5 alin.1 din acest act normativ, "n coeficienții de multiplicare de nivel minim din anexele nr.1.1 și 1.2, prevăzuți la ultimele două tranșe de vechime recunoscută de 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/20 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art.90 alin.(3) din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare".
2 al aceluiași text legal prevede în continuare că, "în coeficienții de multiplicare cuprinși în anexa nr.2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art.50 alin.(2) din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare".
Analizând dispozițiile legale mai sus-menționate, tribunalul a apreciat că din data de 01.01.2008, prin aplicarea OG nr.15/2008, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ, creșterea de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzută la art.50 alin.(2) din Legea nr.128/1997 fiind cuprinsă în coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 a aceluiași act normativ.
Având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, a fost obligată pârâta Comuna să vireze celeilalte pârâte fondurile necesare achitării acestor drepturi.
În ceea ce privește cererea reclamanților privind plata cheltuielilor de judecată, instanța de fond a respins-o, întrucât la dosarul cauzei nu au fost depuse dovezi privind cheltuielile efectuate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia.
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit instanța de fond a apreciat că drepturile salariale ce fac obiectul acțiunii de față nu se cuvin reclamanților după apariția nr.OG15/2008.
Recurentul a invocat neconstituționalitatea art.5 din această ordonanță, arătând că printr-un astfel de act normativ nu i se poate lua personalului didactic un drept salarial câștigat printr-o lege organică. Se arată că nr.OG15/2008 este un act normativ care prin titulatura lui acordă creșteri salariale și nu modifică structurile acestor drepturi.
De asemenea, recurentul a susținut că art.5 din nr.OG15/2008 este contrar prevederilor art.41 alin.5, art.52 alin.1, art.53 alin.1 și art.115 alin.1 din Constituție.
C de-al doilea motiv de recurs vizează netemeinicia instanței de fond, în sensul neacordării cheltuielilor de judecată, instanța limitându-se numai la acordarea drepturilor bănești, fără a se avea în vedere și dovezile depuse la dosar cu privire la aceste cheltuieli.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul acordării drepturilor salariale ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 și după intrarea în vigoare a nr.OG15/2008, precum și acordarea către reclamant a cheltuielilor de judecată.
La data de 7 aprilie 2009, Curtea a dispus sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 alin.2 din nr.OG15/2008, care s-a pronunțat prin decizia nr.983 din 30 iunie 2009.
Analizând actele dosarului, se constată că recursul reclamantului este întemeiat.
Instanța de fond a acordat drepturile bănești ce fac obiectul prezentei acțiuni numai până la data de 31.12.2007, făcând aplicarea art.5 alin.2 din nr.OG15/2008, conform căruia "în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare".
Art.5 alin.2 din nr.OG15/2008 a fost însă declarat neconstituțional prin decizia nr.983/30.06.2009 pronunțată de Curtea Constituțională a României și ca atare în prezent acest text de lege este inaplicabil.
Așadar, în condițiile în care creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime nu mai sunt cuprinse în coeficienții din anexa 2, rezultă că drepturile bănești ce fac obiectul prezentei acțiuni li se cuvin reclamanților și în continuare, după data de 31.12.2007, de la 1.01.2008 nemaiaplicându-se dispozițiile art.5 alin.2 din nr.OUG15/2008.
Drepturile urmează astfel a fi acordate reclamanților până la data de 31 iulie 2008, data formulării acțiunii, așa cum s-a solicitat prin acțiunea formulată, pe o perioadă de trei ani anteriori introducerii acesteia.
C de-al doilea motiv de recurs este de asemenea întemeiat.
Instanța de fond a respins cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată, fără a se avea în vedere că la dosar s-au depus dovezi constând în efectuarea acestor cheltuieli, în sumă de 148,61 lei (208 dosar).
Avându-se în vedere prevederile art.274 Cod procedură civilă, potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, cât și faptul că reclamantul a solicitat plata acestora, în mod nejustificat instanța de fond a respins acest capăt de cerere.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica în parte sentința, în sensul că va obliga la plata drepturilor bănești până la data de 31 iulie 2008, urmând a fi obligată pârâta Școala și la plata sumei de 148,61 lei cheltuieli de judecată. Se vor menține în rest prevederile sentinței civile atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA, cu sediul în Pitești,--6, județul A, în numele membrilor de sindicat - reclamanții, C, OG, și, împotriva sentinței civile nr.25/CM din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimate fiind pârâtele ȘCOALA, cu sediul în comuna, județul A și COMUNA - prin primar, județul
Modifică în parte sentința de mai sus, în sensul că dispune plata drepturilor salariale către reclamanți până la data de 31 iulie 2008 și obligă pe pârâta Școala să plătească reclamantului suma de 148,61 lei cheltuieli de judecată.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
7 ex./15.10.2009
Jud. fond:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
