Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1387/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1387/R-CM
Ședința publică din 13 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de SINDICATUL PREUNIVERSITAR MUNTENIA în numele membrului de sindicat - reclamanta și de pârâta COMUNA - PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.1462/CM din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, reprezentantul recurentei-reclamante, recurenta-pârâtă Comuna și intimata-pârâtă Școala.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, recurentul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia a depus la dosar concluzii scrise.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă conform art.242 alin. 2 Cod procedură civilă, curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea acestora.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată că rin p. cererea înregistrată la data de 13.10.2008, reclamanta reprezentată de Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia" a chemat în judecată pe pârâtele Școala și Comuna pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligate la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, pe o perioadă începând cu 3 ani anteriori introducerii acțiunii (respectiv de la data împlinirii criteriilor de acordare) și până la data pronunțării sentinței, în concordanță cu prevederile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație.
În motivarea acțiunii s-a arătat că potrivit art.50, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Deși prin nr.OUG 68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului s-a prevăzut că începând cu luna octombrie 2004 coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele nr. 1 și 2 cuprind sporul de stabilitate și sporul pentru suprasolicitare neuropsihică, corespunzător tranșelor de vechime în învățământ, în conformitate cu prevederile art. 50 alin. 11 și 13 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, iar pentru personalul didactic de predare cu vechime de peste 10 ani în învățământ, care nu îndeplinește condiția prevăzută în art. 50 alin. 11 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru acordarea sporului de stabilitate până la îndeplinirea vechimii neîntrerupte în învățământ de peste 10 ani, salariile de bază se vor stabili pe baza coeficienților de multiplicare micșorați cu 1,15% față de cei prevăzuți la tranșele respective în anexele nr. 1 și 2.
OUG nr. 18/2005, nr.OG 4/2006, nr.OG 11/2007 și Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 1350/20.06.2007 pentru aprobarea metodologiei de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcțiile din anexele la OG nr. 11/2007 au stabilit același drept al membrilor de sindicat de beneficia de salarizarea corespunzătoare celor trei tranșe, respectiv 30, 35 și peste 40 ani de activitate în învățământ prevăzut de dispozițiile art. 50 alin. 1, iar pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime să li se acorde o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin sentința civilă nr. 1462/CM/15.12.2008, Tribunalul Argeșa admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâta Școala să calculeze și să plătească reclamantei drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 13.10.2005 și până la data de 31.12.2007, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pe pârâta Comuna să vireze pârâtei de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Prin hotărârea menționată instanța a respins cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamanta este încadrată la Școala, județul A în funcția de cadru didactic cuprins în tranșa de vechime în învățământ de peste 30 de ani.
Conform art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997.
Reglementarea acestor aspecte, după intrarea în vigoare a art. 50 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 128/1997 (01.09.1997), s-a realizat cronologic, prin mai multe acte normative. În primul rând pentru perioada 01.09.1997 - 01.06.1998 (care de altfel nu este litigioasă), prin art. 1, art. 2 și art. 5 din nr.HG 467/1997, coeficienții de ierarhizare a salarizării personalului din învățământ, diferențiați pe tranșe de vechime, au fost indexați, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale calculând drepturile salariale ale personalului didactic și cu luarea în considerare a sporului special prevăzut de art. 50 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 128/1997, în acest sens fiind și precizările Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr. 1472/6512/29.10.1997, emise în temeiul art. 8 din nr.HG 467/1997, act administrativ neatacat de cei interesați în condițiile Legii nr. 29/1990 (în vigoare la acea dată).
Începând cu data de 01.06.1998, conform art. 24 alin. 4 coroborat cu art. 23 din Legea nr. 154/1998 și raportat la anexa nr. VII/1 a acestei legi, coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime (inclusiv sub aspectul prevederilor art. 50 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 128/1997) au fost reglementați în amănunt, fiind prevăzute prin lege, grile de intervale.
Începând cu data de 01.04.2000, prin nr.OUG 8/2000, au fost introduse în Legea nr. 128/1997, anexele cuprinzând coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime.
Din data de 01.01.2007, anexele introduse prin nr.OUG 8/2000, au fost înlocuite cu cele prevăzute de OG nr. 11/2007, care, de asemenea, reglementează în detaliu salarizarea personalului didactic, prevăzând coeficienți de salarizare distincți și crescători pentru fiecare tranșă de vechime menționată de art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997. Acest act normativ înlocuiește noțiunea de "coeficient de ierarhizare" cu cea de "coeficient de multiplicare".
Tribunalul a reținut că prevederile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, stabilesc numai un cadru de principiu privind stabilirea coeficienților de salarizare în funcție de tranșele de vechime de peste 30, 35 și 40 de ani.
Baza de calcul și modul corect de calculare a fiecărui coeficient de salarizare (de ierarhizare sau de multiplicare) se stabilesc tot prin prevederile legale, cu caracter special care detaliază fiecare coeficient, prevederi legale cuprinse în anexele Legii nr. 128/1997. Aceste anexe nu pot fi interpretate decât sistematic, ca parte integrantă a Legii nr. 128/1997, ca și prevederi care reglementează în amănunt aspectele enunțate de prevederile cadru din corpul legii (art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997).
Legea nr. 128/1997, prin art. 50 acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care, suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
Instanța a apreciat că noțiunea de "noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii nr. 128/1997, prin nr.OG 39/1994 personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de tranșe de vechime, fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Aceste tranșe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului, respectiv: coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta, în sensul în care acesta crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta, fără a include, așa cum greșit susțin pârâții, majorările aferente tranșelor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Susținerea potrivit căreia noilor tranșe de vechime stabilite prin nr.HG 467/1997 includ în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior), a fost apreciată de tribunal ca neîntemeiată, cu motivarea că, pe de o parte, legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar, pe de altă parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală ulterioară expresă sau tacită.
A constatat instanța că o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la alta, nu evidențiază o creștere de 1/25 suplimentară, ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe.
Ca atare, este evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Potrivit dispozițiilor art. 167 alin. 2 din Legea nr. 84/1995, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară. Potrivit alin. 3 teza a II-a a aceluiași articol, finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea de bază cuprinde, printre altele, și cheltuielile de personal (art. 167 alin. 5 din Legea nr. 84/1995).
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 tribunalul a admis acțiunea conform celor arătate mai sus.
Împotriva sentinței a formulat recurs, în termen legal, reclamanta reprezentată de Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
- Tribunalul a apreciat greșit acordarea drepturilor prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 doar până la data de 31.12.2007 pe motiv că de la această dată își găsesc aplicabilitatea prevederile art. 5 din nr.OG 15/2008, potrivit cărora în coeficienții de multiplicare de nivel minim din anexele 1.1. și 1.2. prevăzuți la ultimele două tranșe de vechime recunoscută de 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ sunt cuprinse și creșterile de 1/20 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime prevăzute la art. 90 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Se argumentează motivul de recurs prin aceea că în cuprinsul art. 5 din nr.OG 15/2008 s-a strecurat o eroare materială în sensul că textul recunoaște tranșele suplimentare de vechime fără a le stabili coeficienți de multiplicare corespunzători conform prevederilor legale, pentru ca ulterior fiecăreia să-i fie aplicată creșterea de 1/20 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime în învățământul universitar, respectiv 1/25 din învățământul preuniversitar.
În subsidiar, recurenta-reclamantă invocă excepția de neconstituționalitate a acestui articol deoarece prin prevederile sale este luat un drept salarial câștigat printr-o lege organică în vigoare.
OG nr. 15/2008 este un act normativ ce se vrea prin însăși titulatura sa a fi de creșteri salariale și nu de modificare a structurii drepturilor salariale. În acest fel, art. 5 depășit granița constituțională, devenind contrar unei legi organice.
Sunt încălcate prevederile art. 41 alin. (5), ale art. 52 alin. (1), cele ale art. 53 alin. (1) și cele ale art. 115 alin. (1) din Constituție.
O altă critică vizează soluția dată cererii de plată a cheltuielilor de judecată.
Recurenta-reclamantă susține că cererea a fost greșit respinsă câtă vreme au fost depuse în termen la dosar dovezile de suportare a cheltuielilor de judecată.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 274 (1), art. 299, art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței a formulat recurs, în termen legal, și pârâta Comuna, critica de nelegalitate și netemeinicie constând în aceea că în mod greșit s-a reținut calitatea procesuală pasivă a acesteia.
Deși se concluzionează în considerentele hotărârii că este vorba în cauză despre drepturi bănești care se suportă de la bugetul de stat, în procedura de finanțare a cheltuielilor de personal fiind implicați Ministerul Educației, Cercetării și, inspectoratele școlare județene și consiliul județean, Comuna este obligată să plătească aceste drepturi din bugetul local.
În subsidiar, se arată, opinia separată este în afara textului de lege întrucât nu se poate acorda de două ori același lucru.
Nu se poate considera că avem de-a face cu un "adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșteri salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta".
Primul motiv de recurs invocat de recurenta-reclamantă este fondat.
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâților Școala și Comuna la plata pe o perioadă de trei ani anterioară cererii de chemare în judecată și până la pronunțarea sentinței a diferențelor de drepturi salariale reprezentând tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, actualizate cu indicele de inflație.
Prin art. 50 din Legea nr. 128/1997, cu modificările ulterioare, în vigoare în perioada 2005 - 2008, s-a prevăzut la alin. (1) că personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
La alineatul al doilea se stabilește că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Suntem în prezența unui spor la coeficientul de ierarhizare/multiplicare prevăzut de lege pentru tranșa suplimentară de vechime.
Potrivit acestor texte de lege și anexei nr. 2 la Legea nr. 128/1997 forma în vigoare până la 4.02.2008, un profesor din învățământul preuniversitar cu gradul didactic I și cu vechimea în învățământ de peste 40 de ani beneficiază de un coeficient de multiplicare pentru tranșa de vechime de peste 40 de ani de 7,315, la care se adaugă 1/25 din coeficientul de 6,965 corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin art. 5 alin. (2) din nr.OG 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, intrat în vigoare la 4.02.2008 însă pentru drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008, s-a stabilit că în coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2 prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 de ani, 35 - 40 de ani și peste 40 de ani în învățământ sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Din anexa nr. 2 acestei ordonanțe rezultă că pentru profesorul din învățământul preuniversitar cu gradul didactic I și vechimea în învățământ de peste 40 de ani, în coeficientul de multiplicare pentru această tranșă de vechime de 7,315 este inclusă și mărirea de 1/25 din 6,965 - coeficientul de multiplicare pentru tranșa anterioară de vechime.
Cum această proporție de 1/25 din coeficientul de multiplicare pentru tranșa anterioară de vechime nu se mai adaugă la 7,315, ci se include în acest număr suntem în prezența desființării acestei măriri de coeficient de multiplicare pentru tranșa de vechime suplimentară, altfel spus în prezența abrogării implicite a dispozițiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, care au consacrat-
Având în vedere dispozițiile art. 5 alin. (2) din nr.OG 15/2008, instanța de fond a limitat acordarea diferențelor de drepturi salariale reprezentând tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. (1) și (2) din Legea nr. 128/1997 la data de la care această ordonanță a produs efecte.
Însă prin Decizia nr. 983/30.06.2009 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate invocată în cauză și a constatat că dispozițiile art. 2, 3 și 5 din nr.OG 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, cu modificările și completările ulterioare sunt neconstituționale.
Constatarea neconstituționalității vizează și modificările aduse art. 2, 3 și 5 din nr.OG 15/2008 prin nr.OUG 151/2008, nr.OUG 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, așa cum rezultă și din Decizia nr. 989/30.06.2009 a Curții Constituționale.
În baza dispozițiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1192 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, redevin aplicabile prevederile art. 50 alin. (1) și (2) din Legea nr. 128/1997, modificată pentru perioada 01.01.2008 - 15.12.2008, astfel încât, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă coroborat cu art. 312 Cod procedură civilă recursul reclamantei va fi admis iar sentința va fi modificată în parte în sensul că plata drepturilor salariale solicitate va fi dispusă până la 15.12.2008.
Nu este fondată critica vizând soluția dată cererii de plată a cheltuielilor de judecată.
Nu au fost depuse în dosarul de fond, nici în cel de recurs înscrisuri din care să rezulte suportarea și cuantumul cheltuielilor de judecată, ceea ce înseamnă că s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 pr.civ. la soluționarea cererii.
Recursul pârâtei Comuna nu este fondat.
Dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată - plata drepturilor salariale solicitate de cadrul didactic din învățământul preuniversitar de stat - examinarea pretențiilor se poate realiza în contradictoriu cu acele instituții cărora legea le stabilește atribuții în salarizarea acestei categorii de personal.
Din anul 2001, în baza art. XIII alin. (1) din nr.OUG 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, cu modificările ulterioare, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
excepție de la această regulă anumite cheltuieli enumerate la lit. a)-f) de la acest alineat, nu însă și cheltuielile de personal.
Finanțarea de la bugetele locale a cheltuielilor de personal rezultă și din prevederile art. 167 alin. 3 din Legea învățământului nr. 84/1995.
Potrivit art. 19 și următoarele din nr.HG 538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, autoritatea administrației publice locale, consiliul local, examinează propunerile de cheltuieli ale instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat și va cuprinde cu prioritate în bugetul local fondurile necesare pentru finanțarea acestora.
Atribuții strict legate de execuția bugetelor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat au însă ordonatorul principal de credite al bugetului local - primarul, în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale despre al cărei buget este vorba - instituția de învățământ la care sunt arondate alte unități de învățământ și, în fine, instituția de învățământ cu personalitate juridică.
Ceea ce se suportă de la bugetul de stat pentru finanțarea de bază din învățământul preuniversitar de stat nu privește categoria cheltuielilor de personal.
Finanțarea de bază nu cuprinde numai cheltuielile de personal, ci și cheltuielile materiale și servicii, cheltuielile cu perfecționarea profesională, cheltuielile pentru transportul elevilor, etc. așa cum rezultă din prevederile art. 167 alin. (5) din Legea învățământului nr. 84/1995.
Dispozițiile art. 167 alin. (3), teza a doua din Legea învățământului nr. 84/1995 modificată, potrivit cărora finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale trebuie interpretate prin raportare la prevederile art. 2 din nr.HG 538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, cu modificările ulterioare care precizează expres tipurile de cheltuieli aparținând finanțării de bază care se suportă de la bugetul de stat.
Cum printre aceste cheltuieli nu se află și cheltuielile de personal, rezultă că plata drepturilor salariale ale cadrelor didactice se finanțează, așa cum se prevede în teza întâi a art. 1 din Norme, de la bugetul local al unității administrativ-teritoriale.
Prin urmare nu au incidență în speță dispozițiile legii bugetului de stat privitoare la procedura de repartizare de la bugetul de stat a sumelor defalcate din pe unități administrativ-teritoriale.
Rezultă că nu se regăsește cu privire la hotărârea criticată motivul de nelegalitate invocat, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, urmând ca în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă reprezentată de Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia", cu sediul în Pitești,--6, județul A, împotriva sentinței civile nr. 1462/CM din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta ȘCOALA, cu sediul în comuna, județul
Modifică în parte sentința în sensul că dispune plata drepturilor salariale până la 15.12.2008.
Menține în rest sentința.
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă COMUNA, județul A, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
7 ex./21.10.2009
Jud. fond:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
