Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1388/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1388/R-CM
Ședința publică din 13 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de SINDICATUL PREUNIVERSITAR MUNTENIA în numele membrului de sindicat - reclamanta împotriva sentinței civile nr.974/CM din 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia în numele membrei de sindicat și intimații-pârâți Grupul Școlar, Centrul Bugetar Grupul Școlar și Municipiul P prin primar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, recurentul a depus la dosar concluzii scrise.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 20.02.2009 Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia a formulat acțiune în numele și pentru reclamanta - membru de sindicat -, în contradictoriu cu pârâții Centrul Bugetar Grupul Școlar, Grupul Școlar și Municipiul P, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, pe o perioadă începând cu 3 ani anterior introducerii acțiunii (respectiv de la data împlinirii criteriilor de acordare) și până la data pronunțării sentinței în prezenta cauză, actualizată în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data efectivă a plății, în concordanță cu prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii se arată că potrivit art. 50, personalul didactic din învățământ preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Deși prin OUG 68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului, s-a prevăzut că începând cu luna oct.2004, coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele nr.1 și 2 cuprind sporul de stabilitate și sporul pentru suprasolicitare neuropsihică, corespunzător tranșelor de vechime în învățământ, în conformitate cu prevederile art.50 alin.11 și 13 din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, iar pentru personalul didactic de predare cu vechime de peste 10 ani în învățământ, care nu îndeplinește condiția prevăzută în art.50 alin.11 din Legea 128/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru acordarea sporului de stabilitate până la îndeplinirea vechimii neîntrerupte în învățământ de peste 10 ani, salariile de bază se vor stabili pe baza coeficienților de multiplicare micșorați cu 1,15 % față de cei prevăzuți la tranșele respective în anexele nr.1 și 2.
Prin nr.OUG18/2005, nr.OG4/2006, nr.OG11/2007 și Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr.1350/20.06.2007 pentru aprobarea metodologiei de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcțiile din anexele la OG nr.11/2007, membrii de sindicat nu au beneficiat de salarizarea corespunzătoare celor trei tranșe, respectiv 30, 35 și peste 40 ani de activitate în învățământ prevăzute de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.974/CM din 4 iunie 2009, cu majoritate, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Grupul Școlar " " și Centrul Bugetar " " să calculeze și să plătească reclamantelor drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 20.02.2006 și până la data de 31.12.2007, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Municipiul P să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 20 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că eclamanta, membră de sindicat, este încadrată la Grupul Școlar " ", în funcția de cadru didactic.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
Reglementarea acestor aspecte, după intrarea în vigoare a art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997 (01.09.1997), s-a realizat cronologic, prin mai multe acte normative. În primul rând pentru perioada 01.09.1997 - 01.06.1998 (care de altfel nu este litigioasă), prin art.1, art.2 și art.5 din nr.HG467/1997, coeficienții de ierarhizare a salarizării personalului din învățământ, diferențiați pe tranșe de vechime, au fost indexați, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale calculând drepturile salariale ale personalului didactic și cu luarea în considerare a sporului special prevăzut de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997, în acest sens fiind și precizările Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr.1472/6512/29.10.1997, emise în temeiul art.8 din nr.HG467/1997, act administrativ neatacat de cei interesați în condițiile Legii nr.29/1990 (în vigoare la acea dată).
Începând cu data de 01.06.1998, conform art.24 alin.4 coroborat cu art.23 din Legea nr.154/1998 și raportat la anexa nr.VII/1 a acestei legi, coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime (inclusiv sub aspectul prevăzut de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997) au fost reglementați în amănunt, fiind prevăzute prin lege grile de intervale.
Începând cu data de 01.04.2000, prin nr.OUG8/2000, au fost introduse în Legea nr.128/1997, anexele cuprinzând coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime.
Din data de 01.01.2007, anexele introduse prin nr.OUG8/2000, au fost înlocuite cu cele prevăzute de nr.OG11/2007, care, de asemenea, reglementează în detaliu salarizarea personalului didactic, prevăzând coeficienți de salarizare distincți și crescători pentru fiecare tranșă de vechime menționată de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997. Acest act normativ înlocuiește noțiunea de "coeficient de ierarhizare" cu cea de "coeficient de multiplicare"
Ca atare, tribunalul a reținut că prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 stabilesc numai un cadru de principiu privind stabilirea coeficienților de salarizare în funcție de tranșele de vechime de peste 30, 35 și 40 de ani.
Legea nr.128/1997, prin art.50, a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
Astfel, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Susținerea potrivit căreia noilor tranșe de vechime stabilite prin nr.HG467/1997 includ în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior), nu a fost primită, întrucât, pe de o parte, legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar, pe de altă parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală ulterioară expresă sau tacită.
O analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la alta nu evidențiază o creștere de 1/25 suplimentară, ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe.
S-a considerat astfel că este evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Tribunalul a apreciat că în cauză se pot acorda aceste drepturi bănești doar până la data de 01.01.2008, având în vedere că de la această își găsesc aplicabilitate dispozițiile nr.OG15/2008. Astfel, potrivit art.5 din acest act normativ, "n coeficienții de multiplicare de nivel minim din anexele nr. 1.1 și 1.2, prevăzuți la ultimele două tranșe de vechime recunoscută de 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/20 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art.90 alin.(3) din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare".
2 al aceluiași text legal prevede în continuare că, "în coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art.50 alin.(2) din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare".
Analizând textele, tribunalul a apreciat că din data de 01.01.2008, prin aplicarea acestui act normativ, sunt cuprinse creșterile din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, astfel încât dreptul nu mai trebuie acordat prin intermediul instanței de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia.
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit instanța de fond a apreciat că drepturile salariale ce fac obiectul acțiunii de față nu se cuvin reclamantul după apariția nr.OG15/2008.
Recurentul a invocat neconstituționalitatea art.5 din această ordonanță, arătând că printr-un astfel de act normativ nu i se poate lua personalului didactic un drept salarial câștigat printr-o lege organică. Se arată că nr.OG15/2008 este un act normativ care prin titulatura lui acordă creșteri salariale și nu modifică structurile acestor drepturi.
De asemenea, recurenta a susținut că art.5 din nr.OG15/2008 este contrar prevederilor art.41 alin.5, art.52 alin.1, art.53 alin.1 și art.115 alin.1 din Constituție.
C de-al doilea motiv de recurs vizează netemeinicia instanței de fond, în sensul neacordării cheltuielilor de judecată, instanța limitându-se numai la acordarea drepturilor bănești, fără a se avea în vedere și dovezile depuse la dosar cu privire la aceste cheltuieli.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul acordării drepturilor salariale ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 și după intrarea în vigoare a nr.OG15/2008, precum și acordarea către reclamant a cheltuielilor de judecată.
La data de 17 martie 2009, Curtea a dispus sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 alin.2 din nr.OG15/2008.
Analizând actele dosarului, se constată că recursul reclamantului este întemeiat.
Instanța de fond a acordat drepturile bănești ce fac obiectul prezentei acțiuni numai până la data de 31.12.2007, făcând aplicarea art.5 alin.2 din nr.OG15/2008, conform căruia "în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare".
Art.5 alin.2 din nr.OG15/2008 a fost însă declarat neconstituțional prin decizia nr.983/30.06.2009 pronunțată de Curtea Constituțională a României și ca atare în prezent acest text de lege este inaplicabil.
Așadar, în condițiile în care creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime nu mai sunt cuprinse în coeficienții din anexa 2, rezultă că drepturile bănești ce fac obiectul prezentei acțiuni i se cuvin reclamantei și în continuare, după data de 31.12.2007, de la 1.01.2008 nemaiaplicându-se dispozițiile art.5 alin.2 din nr.OUG15/2008.
Drepturile urmează astfel a fi acordate reclamantei până la data de 4 iunie 2009, data pronunțării sentinței.
C de-al doilea motiv de recurs este de asemenea întemeiat.
Se constată astfel că instanța de fond a admis cererea reclamantului și a obligat pe pârâți la plata către acesta a cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 lei.
Din actele dosarului rezultă însă că, cheltuielile efectuate de reclamant la formularea acțiunii sunt în sumă de 36,82 lei.
Avându-se în vedere prevederile art.274 Cod pr.civilă, potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată și cum reclamantul a solicitat aceste cheltuieli în totalitate, vor fi obligați pârâții la plata sumei arătate.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica în parte sentința, în sensul că va obliga la plata drepturilor bănești până la data de 4 iunie 2009 și va mării cuantumul cheltuielilor de judecată la suma de 36.82 lei. Se vor menține în rest prevederile sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA, cu sediul în P,--6, județul A, în numele și pentru membra de sindicat împotriva sentinței civile nr.974/CM din 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați fiind pârâții GRUPUL ȘCOLAR P, str.- nr.44, județul A, CENTRUL BUGETAR GRUPUL ȘCOLAR, cu sediul în P, str. - nr.44, județul A și MUNICIPIUL PITEȘTI, cu sediul în P,-, județul
Modifică în parte sentința de mai sus, în sensul că dispune plata drepturilor salariale către reclamante până la data de 4 iunie 2009 și mărește cuantumul cheltuielilor de judecată la suma de 36.82 lei.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
EM/6 ex./16.10.2009
Jud. fond: /
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
