Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 14/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 14/R-CM
Ședința publică din 16 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Veronica
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în Rm.V,-, - 34,.B,.12, județul V, împotriva sentinței civile nr.779 din 01 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-reclamantă -, lipsind intimatul-pârât Societatea Națională a Sării-Sucursala Minieră Rm.V și intimatul-intervenient în nume propriu Federația Sindicală -
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Recurenta-reclamantă depune la dosar textul de lege în care se arată că se acordă sporul de dificultate de 50%, respectiv, nr.OUG184 din 12 decembrie 2002 pentru modificarea și completarea Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a nr.OUG94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificările și completările prin Legea nr.501/2002.
Curtea constată că nu sunt alte cereri de formulat și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței civile nr.779 din 1 octombrie 2007, iar pe fond admiterea cererii. De asemenea, solicită obligarea intimatei-pârâte Societatea Națională a Sării-Sucursala Exploatarea Minieră Rm.V la plata drepturilor bănești în sumă totală de 28.325, 1 lei valoare actualizată la data de 1 august, așa cum reiese din Raportul de expertiză tehnică contabilă din dosar.
Precizează că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Este lipsită de temei legal,fiind insuficient motivată în fapt.
În primul motiv de recurs, arată că intimata-pârâtă nu a recunoscut îndeplinirea de către ea a funcției de șef compartiment juridic nici prin numire, nici prin salariu, deși a contestat permanent această situație începând cu anul 2003.
Prin contestația depusă de recurenta-reclamantă cu nr.4049 din 10 aprilie 2004(fila 345) se arată că angajatorul a refuzat încadrarea acesteia pe funcția de șef compartiment, fără nici o justificare legală, deși avea ștampila de șef compartiment o aplica pe actele ce necesitau viza de control financiar preventiv conform deciziei interne a unității.
Unitatea a recunoscut în mod indirect îndeplinirea acestei funcții în momentul în care i-a solicitat la data de 21 decembrie 2005 să depună cerere de eliberare a postului de șef compartiment, pentru a nu-l bloca prin plecarea prin ordonanță.
De asemenea, recurenta-reclamantă precizează că intimata-pârâtă a operat în cartea de muncă la poziția 66 că a fost " promovată" în funcția de șef compartiment " fără mărire de salariu" în 20 iulie 2005.
Toate aceste acte au fost prezentate în decembrie 2005 ca reprezentând doar actele pentru eliberarea postului de șef compartiment, recurenta-reclamantă nevăzând cartea de muncă, pe care a primit-o mult mai târziu, fiind în necunoștință de cauza privitor la modificarea intervenită.
Raportat la primul capăt de cerere a solicitat și o serie sporuri. Astfel sporul de mobilitate și confidențialitate instanța le respinge motivând că acestea au fost cuprinse în contractul colectiv de muncă unic și actele adiționale la acestea, conform art.25 și 26 Codul muncii.
Recurenta-reclamantă arată că în contractul ei individual de muncă se precizează că acesta se va adapta în timp prin raportare la toate prevederile legale în vigoare, unitatea ignorând în totalitate această obligație legală când era vorba de sporuri ce nu se regăseau în legislația mineritului.
Un alt capăt de cerere se referă la sporul de fidelitate, ce trebuia să-i fie acordat în calitate de șef compartiment în urma semnării unui angajament în anul 2002, solicitare respinsă în mod nelegal.
Un alt spor solicitat este cel de dificultate de 50%, pe care recurenta-reclamantă trebuia să-l primească în calitate de membră a Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001.
Arată că acest spor nu a fost contestat de intimata-pârâtă, poziția ei în concluziile pe fond fiind de admitere a acestuia.
De asemenea, precizează că instanța a respins pe cale de consecință și capetele de cerere privind acordarea diferenței recompenselor anuale și a indemnizațiilor de concediu de odihnă.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată la nr-, astfel cum aceasta a fost precizată și completată la filele 8, 23, 64,67 și 357 dosar, reclamanta a chemat în judecată pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ A SĂRII - SUCURSALA EXPLOATAREA MINIERĂ RM V, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată aceasta la plata drepturilor salariale constând în: contravaloarea zilelor de sâmbătă din lunile noiembrie și decembrie 2005 când a lucrat în vederea acordării de zile libere aferente sărbătorilor de iarnă, zile libere de care nu a putut beneficia întrucât a fost disponibilizată; diferența de recompensă anuală corelată cu salariul din luna decembrie 2005; cheltuielile de transport efectuate cu ocazia deplasării pe litoral în perioada concediului aferent anului 2005; diferența dintre salariul efectiv primit și cel cuvenit funcției de șef de compartiment, funcție cu privire la care pretinde că este îndreptățită, pe ultimii trei ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată; sporul de fidelitate în cuantum de 15% aferent anilor 2003 - 2004, calculat la salariul aferent funcției de șef compartiment; sporul de confidențialitate și sporul de mobilitate în cuantum de 15 % ambele sporuri calculate la salariul de șef compartiment aferente perioadei 2004-2005; sporul de dificultate în procent de 50% aplicat la salariul de încadrare modificat prin aplicarea diferenței față de salariile de încadrare ale șefilor de compartimente pe ultimii trei ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată, actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective; acordarea diferenței la recompensă anuală pe cei trei ani anteriori introducerii cererii, determinată de aplicarea sporurilor de dificultate, fidelitate, mobilitate și confidențialitate.
În motivare, reclamanta a arătat că a fost angajata societății pârâte iar prin decizia nr.95/30 ianuarie 2006 fost concediată pentru motive ce nu țin de persoana sa.
În lunile noiembrie și decembrie 2005, a arătat reclamanta, a lucrat în zilele de sâmbătă în contul zilelor libere din perioada 23 decembrie 2005 - 10 ianuarie 2006, zile libere de care însă nu a mai beneficiat ca urmare a disponibilizării.
Cu privire la recompensa anuală aferentă anului 2005, reclamanta arată că aceasta se acordă salariaților din cadrul societății pârâte în fiecare an și este în cuantum de până la un salariu de bază brut aferent lunii decembrie, însă în cazul său, această recompensă a fost raportată la salariul din luna noiembrie astfel încât se impune corelarea acestei recompense cu salariul din luna decembrie.
Referitor la cheltuielile de transport reclamanta arată că acestea sunt prevăzute de art.114 alin. 2 din U /2004 și, cu toate că s-a adresat conducerii societății pârâte, i s-a răspuns că singurele decontări sunt cele legate de transportul în interesul serviciului cu autovehiculul proprietate personală.
Cât privește diferența dintre salariul cuvenit șefilor de compartiment și cel efectiv primit (corespunzător postului de consilier juridic), reclamanta arată că, deși a îndeplinit la societatea pârâtă responsabilitățile șefului de compartiment, salariul pe care l-a primit a corespuns funcției de execuție.
Sporul de mobilitate și confidențialitate, susține în continuare reclamanta i se cuvine în baza art.24 din Legea 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic și, cu toate că în luna decembrie 2004 prezentat conducerii societății, spre semnare, un nou contract individual de muncă care include aceste sporuri, acesta nu a fost acceptat de către angajator.
În continuare reclamanta arată prin cererea completatoare de la fila 67 dosar că, prin dispoziția nr.19 din 26.02.2003 emisă de Societatea Națională a Sării SA B, a fost numită membrii al Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001, funcție pe care a îndeplinit-o până la data încetării contractului individual de muncă, iar în conformitate cu Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 i se cuvine un spor de 50 % din salariul de încadrare.
Pârâta Sucursala Exploatarea Minieră Rm Vaf ormulat întâmpinarea și notele de ședință de la filele 12 și 20 dosar, iar în apărare a depus la dosarul cauzei, acte.
La fila 360 dosar a formulat cerere de intervenție în interes propriu Federația Sindicală prin care arată că cererea reclamantei este neîntemeiată, deoarece aceasta a primit toate drepturile salariale astfel cum au fost negociate cu angajatorul, iar instanța nu se poate imixtiona în raporturile de muncă existente între cele două părți din proces.
La cererea reclamantei în cauză s-a efectuat și o expertiză de specialitate, cu obiectivele propuse de reclamantă.
Prin sentința nr.779 din 01 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlceaa fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienta Federația Sindicală și a fost respinsă și cererea, astfel cum aceasta a fost precizată și completată ulterior, formulată de reclamanta -.
Pentru a se pronunța în acest mod, instanța a reținut următoarele:
Cererea de intervenție în interes propriu formulată de către Federația Sindicală este inadmisibilă, urmând a fi astfel respinsă deoarece raportul juridic de muncă, are caracter personal.
Din cererea formulată de reclamantă, astfel cum aceasta a fost ulterior completată instanța va analiza cu prioritate capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata diferenței dintre salariul aferent funcției de șef compartiment și cel efectiv primit, aferent funcției de consilier juridic, precum și capătul de cerere privind acordarea sporurilor de mobilitate, confidențialitate și dificultate, deoarece, celelalte drepturi solicitate se solicită de către reclamantă a fi raportate la salariul corespunzător funcției de șef compartiment.
Reclamanta a fost angajată începând cu data de 01.06.1996, conform contractului individual de muncă aflat la fila 372 dosar, în postul de jurist și apoi consilier juridic (act adițional la de la fila 371 dosar).
Deși în art.78 (1) din U /2005 se regăsește funcția de "coordonator compartiment", reclamanta din prezenta cauză nu a fost angajată sau promovată pe o astfel de funcție.
Salariul cuprins în contractul individual de muncă și în actele adiționale la acesta sunt rezultatul negocierii, astfel cum prevăd disp. art.154 (1) Codul muncii și sunt aferente postului de consilier juridic și nu funcției de șef compartiment astfel cum pretinde reclamanta.
Pe cale de consecință acest capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat.
Tot ca neîntemeiat instanța a respins și capătul de cerere privind acordarea sporurilor de mobilitate și confidențialitate deoarece astfel de clauze nu au fost inserate în contractul individual de muncă și actele adiționale la acesta, astfel cum prevăd disp. art.25 - 26 din Codul muncii.
De altfel, chiar Statutul consilierului juridic, invocat ca temei legal al acestor sporuri, de către reclamantă, precizează la art.60 alin.3 că, deosebit de renumerația de bază, consilierul juridic poate negocia cu angajatorul prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de fidelitate și de mobilitate, negociere care nu a intervenit după cum recunoaște însăși reclamanta.
Capătul de cerere privind sporul de dificultate este, de asemenea, neîntemeiat și a fost respins, pe următoarea motivație.
Prin decizia nr.19 (fila 330 dosar), Ban umit-o pe reclamantă alături de alți salariați ai unor sucursale care aparțin societății, ca membră în comisia constituită în vederea aplicării dispozițiilor Legii 10/2001.
În decizia cu numărul de mai sus nu se face nicio referire la acest spor însă, Consiliul de administrația al S SA B, prin Hotărârea nr.12 din 28.11.2003 a statuat că "pot beneficia de un spor lunar de dificultate de până la 50 % din salariul de încadrare pe o perioadă de 6 luni, salariații implicați în mod direct în aplicarea dispozițiilor Legii nr.10/2001, funcție de posibilitățile financiare ale societății, urmând ca procentul acordat să fie aprobat în următoarea ședință a Consiliului de administrație".
Din ansamblul probatoriului administrat în cauză a rezultat posibilitatea și nu obligativitatea acestui spor care se acordă de către societatea cu sediul în B și nu se către sucursala pârâtă.
Întrucât instanța a respins capetele de cerere privind diferența de salariu dintre cel aferent funcției de șef compartiment și cel efectiv primit de reclamantă, corespunzător postului de consilier juridic, instanța va respinge și capetele de cerere privind acordarea diferenței de recompensă anuală corelată cu salariul lunii decembrie 2005, precum și capătul de cerere privind diferența de cheltuieli de transport raportate la salariul de șef compartiment la care se adaugă sporurile pretinse.
Recompensa anuală a fost acordată reclamantei la nivelul salariului lunii noiembrie 2005 deoarece nu au existat modificări față de salariul lunii decembrie pe care de altfel, reclamanta nici nu l-a încasat, aflându-se în perioada de preaviz ce a precedat disponibilizarea sa, după cum aceasta a încasat și contravaloarea cheltuielilor de transport aferente deplasării în concediul anului 2005, după cum ea însăși recunoaște la fila 357 dosar, împrejurare dovedită și de pârâtă cu ștatul de plată existent la dosarul cauzei.
Referitor la contravaloarea zilelor de sâmbătă lucrate de reclamantă în lunile noiembrie și decembrie 2005, din ansamblul probatoriului administrat în cauză instanța reține că aceasta a lucrat în perioada de mai sus un număr de patru zile, plata acestor zile, care nu a putut fi compensată cu timp liber corespunzător fiind făcută reclamantei după cum ea însăși recunoaște la file 357 dosar, chiar dacă o consideră o plată parțială raportată la salariul de consilier juridic fără sporurile pretinse.
Pe cale de consecință, plata diferenței raportată la salariul aferent funcției de șef compartiment la care se adaugă sporurile de mobilitate, confidențialitate și dificultate, este neîntemeiată și a fost respinsă, aceste drepturi salariale nefiind cuvenite reclamantei.
Pe cale de consecință cererea reclamantei astfel cum a fost precizată și completată a fost respinsă în întregul ei sub aspectul tuturor capetelor de cerere.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței recurate, iar pe fond admiterea acțiunii, cu precizările ulterioare.
În motivarea recursului se invocă disp. art.3041Cod procedură civilă și se solicită analizarea sentinței sub toate aspectele de nelegalitate, susținându-se că hotărârea de la fond este netemeinică și nelegală, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs încadrabil în disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte se susține că sentința de la fond este lipsită de temei legal fiind insuficient motivată în fapt, motiv de recurs încadrabil în disp. art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Se arată că, potrivit art.261 al.1 pct.5 Cod procedură civilă, hotărârea trebuia să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Se susține că sentința este insuficient motivată în fapt, ceea ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii. Cu toate că au fost administrate o serie de probe, instanța nu s-a pronunțat asupra forței probante a tuturor dovezilor.
Astfel, instanța apreciază că salariul din contractul individual de muncă al recurentei este cel de consilier juridic, așa cum fost negociat, ci nu cel de șef compartiment, care este doar pretins, interpretare greșită a instanței, deoarece esența litigiului de față este nerecunoașterea de către intimată a îndeplinirii funcției de șef compartiment juridic de către recurentă, nici prin numire, nici prin salariu, cu toate că recurenta a contestat permanent această situație, începând cu anul 2003.
În această ordine de idei se arată că, angajatorul a refuzat încadrarea recurentei pe funcția de șef compartiment, fără nici o justificare legală, cu toate că recurenta aplica ștampila de șef de compartiment pe actele care necesitau viza de control financiar preventiv, situație care rezultă din contestația nr.4049 din 10.04.2004 ( 345 ), contestație la care nu s-a primit nici un răspuns, iar recurenta nu putea să acționeze în instanță, deoarece era angajata intimatei și putea să aibă repercusiuni conduita acesteia.
Recurenta susține că i-a fost recunoscut locul și poziția de șef compartiment, în fișele posturilor subalternului acesteia, unde apărea în funcția de șef serviciu, însă intimata nu i-a recunoscut drepturile bănești, aferente obligațiilor amintite.
Pe de altă parte se susține că instanța de fond nu a avut rol activ, având în vedere insuficiența probatoriului și posibilitatea acesteia de a clarifica modul în care se făceau numiri în cadrul aceluiași compartiment.
Se susține că instanța de fond a dat o interpretare greșită cauzei de față, în situația în care recurenta contestă funcția de simplu consilier juridic, în locul celei pe care o îndeplinea efectiv - de șef compartiment juridic. Recurenta arată că intimata a confirmat indirect îndeplinirea funcției amintite, în momentul în care i-a solicitat acesteia să depună cerere de eliberare a postului de șef compartiment, la data de 21.12.2005, când recurenta a plecat din unitate, prin ordonanță. În cartea de muncă a apărut mențiunea că recurenta a fost promovată în funcția de șef compartiment în data de 20.07.2007, fără modificarea salariului, situație care nu i-a fost comunicată în august 2005, ci a fost observată de către recurentă la momentul efectuării expertizei.
În altă ordine de idei se arată că, în mod greșit au fost respinse capetele de cerere privind sporurile solicitate de către recurentă.
Astfel, sporul de mobilitate și confidențialitate au fost respinse cu motivarea că acestea nu au fost cuprinse în contractul colectiv de muncă unic și actele adiționale la acesta. În realitate, în /2005 fost inserată obligația intimatei de a corela contractele individuale de muncă ale consilierilor juridici cu prevederile legii speciale și a statutului, respectiv anexa 7 pct.9 la asterixul al doilea, fila 136. Prin această prevedere, simpla posibilitate s-a transformat în obligativitate pentru unitate, nemaifiind aplicabile prevederile art.60 al.3 din Legea nr.514/2003, așa cum precizează instanța de fond.
Recurenta arată că, angajatorul a fost de acord numai cu informarea și fișa postului, în momentul în care recurenta a solicitat sporurile.
Se susține că instanța de fond nu a analizat cererea privind sporul de fidelitate, premergător sporului de confidențialitate. Sporul de fidelitate trebuia acordat tot în calitatea de șef de compartiment.
În altă ordine de idei se susține că în mod nelegal fost respins capătul de cerere privind sporul de dificultate de 50 %, solicitat în calitate de membră a comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001, spor prevăzut de această lege, însă intimata a modificat propria obligație prin posibilitatea legată de resursele financiare.
Se susține că plata efectivă a acestui spor revine sucursalei de la Rm., aceasta fiind cea care îi acordă recurentei drepturile salariale, ci nu unitatea mamă de la
O ultimă critică se referă la greșita respingere a capetelor de cerere privind acordarea diferenței recompenselor anuale și a indemnizațiilor de concediu de odihnă.
În recurs s-a depus fișa postului ( 141 ).
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acesta este fondat, urmând a-l admite ca atare, în baza art.312 Cod procedură civilă, a modifica sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii precizate și completate ulterior. Drept urmare intimata va fi obligată să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale cuvenite pentru perioada 3 septembrie 2004 - decembrie 2005, inclusiv pentru funcția de șef compartiment juridic, inclusiv diferență de recompensă anuală pe 2005, de indemnizație de concediu și duiferența drepturilor bănești pentru munca depusă în zilele de rapaos săptămânal pe lunile noiembrie și decembrie 2005, ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
De asemenea, intimata va fi obligată să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă și urmează fi respinse capetele de cerere având ca obiect plata sporurilor de fidelitate, confidențialitate, mobilitate, dificultate și cheltuieli de transport, pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304, pct.7 Cod proc.civilă va fi respins ca nefondat, deoarece sentința de la fond cuprinde motivele pe care se sprijină, fără motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
În realitate, recurenta se plânge că instanța nu a analizat toate probele administrate, nepronunțându-se asupra lor, motiv de recurs prevăzut de art.304, pct.10 Cod proc.civilă, în prezent abrogat.
Motivul de recurs prevăzut de art.304, pct.9 Cod proc.civilă, coroborat cu art.3041Cod proc.civilă, este întemeiat, urmând a-l admite ca atare, constatându-se că sentința de la fond este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, din fișa postului din 3.09.2004 (fila 327) anexă la contractul individual de muncă nr.146/17.09.1979 al lui - coroborată cu fișa postului din 20.02.2004 a aceluiași salariat rezultă că recurenta îndeplinea efectiv atribuțiile specifice șefului de compartiment juridic, semnând aceste fișe, în calitatea arătată, în iulie 2005, iar la data de 21.12.2005 i se solicită recurentei să facă cerere de eliberare a postului de șef compartiment, pentru a nu-l bloca prin plecarea acesteia.
De precizat faptul că aceste acte nu au fost contestate de intimată și nici nu s-a înscris nimeni în fals, acte din care rezultă implicit că recurenta a deținut în fapt funcția de consilier juridic, exercitând atribuțiile aferente acestui post.
Pentru aceste considerente va fi admisă, în parte, acțiunea reclamantei, cu precizările și completările ulterioare, urmând ca intimata să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale cuvenite pentru perioada 3.09.2004 - decembrie 2005, inclusiv pentru funcția de șef compartiment juridic, inclusiv diferență de recompensă anuală pe 2005, de indemnizație de concediu și diferența drepturilor bănești pentru munca depusă în zilele de repaos săptămânal, pe lunile noiembrie și decembrie 2005, având în vedere că recurenta nu a mai avut posibilitatea să își ia liber pentru zilele de din anul 2006, din moment ce i s-a desfăcut contractul de muncă prin decizia nr.95/30.01.2006 pentru motive care nu țin de persoana acesteia.
Drept urmare intimata va fi obligată să menționeze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Cât privește motivul de recurs legat de greșita respingere a capetelor de cerere privind sporurile de confidențialitate, mobilitate, fidelitate și dificultate se constată că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală pentru următoarele considerente.
Recurenta a fost angajată în funcția de consilier juridic la societatea pârâtă cu contract de muncă pe durată nedeterminată, contract care nu cuprinde clauze de confidențialitate sau mobilitate, așa cum sunt ele definite în art.25 și art.26 Codul muncii.
Art.25 Codul muncii reglementează clauza de mobilitate care presupune prestații suplimentare în bani sau în natură pentru salariatul care, dat fiind specificului muncii sale, nu execută obligațiile de serviciu într-un loc stabil de muncă, iar art.26 reglementează clauza de confidențialitate, prin care părțile convin ca pe timpul și după încetarea contractului individual de muncă să nu transmită date sau informații de care au luat cunoștință în timpul desfășurării contractului, în condițiile stabilite în regulamente interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.
Pe de altă parte art.60 alin.2 privind Statutul consilierului juridic stipulează că aceste persoane pot negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
Rezultă așadar că acordarea și întinderea celor două sporuri este rezultatul negocierii celor două părți ale contractului individual de muncă și că ele nu pot fi acordate în lipsa unei astfel de negocieri. Chiar și în actul de organizare internă a profesiei de consilier juridic (Statutul profesiei de consilier juridic adoptat de Congresul extraordinar al Colegiilor consilierilor juridici din România, publicat în nr.684/29.07.2004) acordarea acestor două sporuri este prevăzută ca o posibilitate iar nu ca o obligație, iar pe de altă parte acest act nu are valoare normativă și ca atare nu este obligatoriu pentru societatea pârâtă.
Cât privește sporul de fidelitate, dispozițiile art.60 alin.3 din Statutul consilierului juridic prevăd că se poate negocia cu angajatorul, deosebit de remunerația de bază, prestații suplimentare în bani, reprezentând clauza de fidelitate și de mobilitate, negociere care nu a intervenit, așa cum recunoaște chiar recurenta.
Drept urmare, corect a fost respins acest capăt de cerere.
Cât privește sporul de dificultate de 50% solicitat în calitate de membră a comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001, se constată că în decizia nr.19(fila 330 dosar), prin care s-a făcut numirea ca membră a comisiei, nu se face nicio referire la acest spor.
Însă, prin Hotărârea nr.12 din 28.11.2003 a Consiliului de administrație al SNS SA B s-a statuat că pot beneficia de acest spor, de până la 50% din salariul de încadrare pe o perioadă de 6 luni, salariații implicați direct în aplicarea Legii nr.10/2001, în funcție de posibilitățile financiare ale societății și în urma aprobării procentului în următoarea ședință a Consiliului de administrație.
Se constată deci posibilitatea, ci nu obligativitatea acordării acestui spor de dificultate.
Cât privește capătul de cerere legat de cheltuielile de transport, din actele de la dosar nu rezultă că recurenta ar fi renunțat la acestea, iar pe de altă parte aceste sume i-au fost achitate, urmând a respinge și acest capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, domiciliată în Rm.V,-, - 34,.B,.12, județul V, împotriva sentinței civile nr.779 din 01 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâtul Societatea Națională a Sării - Sucursala Exploatarea Minieră Rm. și intervenientul în nume propriu Federația Sindicală -.
Modifică sentința în sensul că, admite în parte cererea precizată și completată și obligă pe intimată să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale cuvenite pentru perioada 3 septembrie 2004 - decembrie 2005, inclusiv pentru funcția de șef compartiment juridic, inclusiv diferență de recompensă anuală pe 2005, de indemnizație de concediu și duiferența drepturilor bănești pentru munca depusă în zilele de rapaos săptămânal pe lunile noiembrie și decembrie 2005, ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pe intimată să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Respinge capetele de cerere având ca obiect plata sporurilor de fidelitate, confidențialitate, de mobilitate și a sporului de dificultate și cheltuielilor de transport.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 16 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
//4 ex/05.02.2008
Jud.fond;;
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Nicoleta Simona Păștin, Veronica
