Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 140/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 140/R-
Ședința publică din 20 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
Judecător: - -
Judecător: - - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR - LA DGFP, cu sediul în Rm.V, str.G-ral -, nr.17, județul V, împotriva sentinței civile nr.865 din 17 octombrie 2007,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic -n pentru recurentul-pârât MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR - LA DGFP, lipsă fiind recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, intimații-reclamanți, intimații-pârâți CURTEA DE APEL PITEȘTI și intimatul-monitor al cauzelor având drept obiect discriminarea CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei - pârâte MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR - LA DGFP a depus la dosar cerere prin care solicită amânarea cauzei întrucât intelege să formuleze cerere de strămutare conform art. 37 alin.2 Cod procedură civilă și art. 40 alin.2 Cod procedură civilă.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei, având în vedere că reprezentantul recurentei- pârâte nu a făcut dovada că a depus până în prezent cerere de strămutare și constatând recursurile în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra acestora.
Reprezentantul recurentei- pârâte MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR - LA DGFP, având cuvântul solicită admiterea recursului, iar pe fond respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANTELOR.
CURTEA
Examinând recursurile civile de față:
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Bălcești sub nr.64/185/16.01.2007, reclamantele, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea, pentru ca prin hotărârea care se va pronunța să fie obligați să le plătească drepturile salariale restante reprezentând indemnizație lunară de 10 % din salariul brut pe perioada 1 noiembrie 2003 - 1 noiembrie 2006, actualizată în raport cu rata inflației până la data plății efective, precum și obligarea pârâților în continuare la acordarea acestei indemnizații de 10 % din salariul brut până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate.
S-a cerut de asemenea, obligarea pârâților să includă în bugetul de stat sumele datorate pentru perioada menționată.
Reclamantele au cerut citarea în cauză pentru opozabilitate a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea acțiunii, reclamantele au susținut că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Vâlcea.
S-au invocat în cauză dispozițiile art.6 alin.2 Codul muncii care consacră pentru toți salariații principiul pentru muncă și pregătire profesională egală, se plătește retribuție egală, principiul care se regăsește și în dispozițiile art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
De asemenea, s-a susținut că prin dispozițiile OG nr.137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, s-a statuat la art.1 alin.2 principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și a discriminării.
În motivarea acțiunii, au fost invocate și dispozițiile art.20 și 53 din Constituția României, susținându-se că împotriva principiilor consacrate de aceste dispoziții legale, prin dispozițiile art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996 republicată, cu modificările ulterioare, s-a prevăzut că grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățeni, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10 % din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități, de aceeași indemnizație beneficiind și conducătorii de carte funciară.
Reclamantele au susținut că în calitatea lor de personal auxiliar de specialitate din componența Tribunalului Vâlcea sunt tratate discriminatoriu din punctul de vedere al salarizării, fără existența unor criterii obiective și raționale, astfel că au apreciat că se impune să li se acorde și lor drepturile salariale cerute prin acțiune.
Prin sentința civilă nr.137 din 12 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Bălcești în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamante.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea să achite reclamantelor drepturile salariale reprezentând indemnizația de 10 % lunară din salariul brut, conform anexelor raportului de expertiză efectuat de expertul contabil desemnat, după cum urmează: - 4547 lei; - 3114 lei și - 1886 lei.
S-a respins capătul al doilea de cerere, iar Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Împotriva sentinței civile nr.137 din 12 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Bălcești, în dosarul nr-, au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin decizia civilă nr.825/R din 1 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlceas -au admis ambele recursuri, s-a casat în totalitate sentința și s-a reținut cauza în primă instanță spre competentă soluționare la ribunalul Vâlcea - Secția civilă - Conflicte de Muncă și Asigurării Sociale.
S-a reținut că în cauză, fiind vorba despre drepturi salariale în sensul dispozițiilor art.154 alin.1 și art.155 Codul muncii, competența materială de soluționare a cauzei revenea potrivit dispozițiilor art.2 lit.c Cod procedură civilă, tribunalului ca instanță de fond, obiectul dedus judecății constituindu-l un conflict de muncă.
Sub acest aspect, s-a reținut de către instanța de control judiciar că în mod nelegal a fost soluționată acțiunea reclamantelor de către judecătorie ca instanță de fond.
Față de dispozițiile deciziei de casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția civilă - Conflicte de Muncă și Asigurării Sociale sub nr-.
Pârâtul Ministerul Justiției a invocat în cauză prin notele depuse la dosar pentru termenul din data de 15 octombrie 2007, excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În cest sens au fost invocate dispozițiile art.1 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, potrivit cărora dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 3 din același act normativ.
Pârâtul a susținut că pretențiile reclamantelor aferente anului 2003 sunt prescrise în raport de dispozițiile legale invocate și de data introducerii acțiunii.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că acțiunea este neîntemeiată față de dispozițiile exprese ale art.19 alin.3 din Legea nr. 50/1996.
În acest context s-a solicitat să se constate că personalul auxiliar care nu participă la activitățile prevăzute de dispozițiile art.19 din Legea nr.50/1996, nu poate beneficia de procentul în discuție.
S-au invocat dispozițiile art.1 alin.3 din nr.OG137/2000, potrivit cărora exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul menționatului articol privește persoanele aflate în situații comparabile.
În acest context, s-a invocat statuarea constantă a practicii Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia, pentru a putea vorbi de discriminare, situațiile în discuție trebuie să fie comparabile, respectiv persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, să beneficieze de un tratament preferențial, Curtea statuând și că este permisă distincția între astfel de situații dacă există o justificare obiectivă și rezonabilă sau, altfel spus, diferențierea urmărește un scop legitim și respectă un raport de proporționalitate între scop și mijloacele utilizate.
Ministerul Justiției a considerat că în speță nu avem de a face cu situații comparabile, deoarece ceea ce prezintă importanță pentru a reține o situație comparabilă nu este doar calitatea de personal auxiliar, ci și complexitatea activității desfășurate. Or, dat fiind nivelul diferit al complexității și dificultății activității pe care o presupune participarea la efectuarea actelor privind procedura falimentului etc. în raport cu activitățile obișnuite desfășurate de personalul auxiliar, distincția făcută în ceea ce privește salarizarea nu este discriminatorie.
Având în vedere susținerea cu privire la netemeinicia pretențiilor reclamantelor, precum și principiul potrivit căruia accesoriul urmează soarta principalului, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat și respingerea capătului de cerere referitor la actualizarea sumelor cerute prin acțiune, prin aplicarea coeficientului de inflație.
Prin sentința civilă nr.865 din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost admisă excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune pentru perioada 01 noiembrie 2003 - 16 ianuarie 2004 invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
A fost admisă în parte acțiunea și bligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea să plătească reclamantelor indemnizația lunară de 10 % din salariul brut pe perioada 16 ianuarie 2004 - 01 noiembrie 2006, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare efectuării plății îndemnizației de mai sus.
A fost respins capătul de cerere privind plata pentru viitor a indemnizației menționate.
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, tribunalul a reținut că pentru a se putea vorbi despre existența calității procesuale pasive este necesar să existe identitate între persoana chemată în judecată în calitate de pârât și cea care poate fi ținută obligată în raportul juridic dedus judecății.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost chemat în judecată pentru a fi obligat să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor salariale solicitate prin acțiune.
Acest pârât are, potrivit dispozițiilor art.19 alin.1 lit.a din Legea nr.500/2002 - legea finanțelor - rolul de a coordona acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel fiind, este fără putință de tăgadă faptul că acest pârât poate fi ținut obligat să aloce fondurile necesare plății unor drepturi salariale, motiv pentru care nu poate fi primită excepția lipsei calității sale procesuale pasive, această excepție urmând a fi respinsă.
Cât privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtul Ministerul Justiției, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.3 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, dreptul material la acțiune se prescrie dacă nu a fost exercitat în termenul general de prescripție de 3 ani, termen care se referă la data nașterii dreptului la acțiune.
Reclamantele au solicitat prin acțiune obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând indemnizația lunară de 10 % din salariul brut pe perioada 1 noiembrie 2003 - 1 noiembrie 2006 actualizată în raport cu indicele de inflație până la data plății efective.
Față de perioada pentru care s-au solicitat drepturile salariale menționate, tribunalul reținut că dreptul material la acțiune al reclamantelor s-a născut începând cu data de 01 noiembrie 2003 pentru sumele de bani neachitate în fiecare lună consecutivă perioadei deduse judecății.
Acțiunea fiind introdusă la data de 16 ianuarie 2007, termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de lege se calculează pe perioada de 3 ani anterioară datei introducerii acțiunii.
În aceste condiții, pentru perioada 1 noiembrie 2003 - 16 ianuarie 2004, dreptul material la acțiune este prescris, împrejurare față de care a fost admisă excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune pentru perioada specificată.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantele au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Bălcești, județul
Prin dispozițiile art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 s-a prevăzut că grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10 % din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Potrivit dispozițiilor art.1 al. 2 din G nr.137/2000 aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004 s-a statuat principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurându-se egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Potrivit aceleiași ordonanțe, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane față de alte persoane în afară de cazul în care respectivele prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În cauză, tribunalul a reținut caracterul discriminatoriu al prevederilor art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 în condițiile în care prin ele nu s-a urmărit să se justifice un obiectiv cu scop legitim deoarece activitatea personalului auxiliar din instanțele judecătorești, în speță a grefierilor, este guvernată de aceleași atribuții și responsabilități indiferent de sectorul în care își desfășoară efectiv activitatea.
În aceste condiții, în cauză există o discriminare de natură salarială între grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura organizării judiciare și a falimentului a actelor de publicitate imobiliară a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și pentru cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, persoane care beneficiază de indemnizația lunară de 10 % din salariul brut.
Nu se poate admite faptul că pentru un grefier care participă la efectuarea actelor menționate prin dispozițiile art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 trebuie să se acorde indemnizația lunară de 10 % din salariul brut, iar pentru ceilalți care nu efectuează astfel de acte această indemnizație nu trebuie să fie acordată deoarece, în mod indirect se produce o discriminare pozitivă, directă, având în vedere în acest sens și dispozițiile art.5 alin.4 din Codul muncii.
Potrivit dispozițiilor alin.4 al aceluiași articol, constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin.2, dar care produc efectele unei discriminări directe.
Această discriminare directă vizează excluderea sau preferința față de una sau alta dintre categoriile de grefieri, după cum aceștia execută sau nu lucrările menționate prin dispozițiile art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996, determinând restrângerea folosinței și exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii cu privire la salarizare.
În cauză a fost făcută dovada încălcării dispozițiilor art.5 alin.4 din Codul muncii, situație față de care tribunalul a reținut că acțiunea reclamantelor este întemeiată în parte, fiind admisă cu privire la perioada 16 ianuarie 2004 - 01 noiembrie 2006, perioadă pentru care acțiunea reclamantelor a fost formulată cu respectarea termenului general de prescripție de 3 ani.
Astfel fiind, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea să plătească reclamantelor indemnizația lunară de 10 % din salariul brut pe perioada 16 ianuarie 2004 - 01 noiembrie 2006, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
În ceea ce privește actualizarea indicelui de inflație de până la data plății efective, tribunalul a reținut că aceasta se impune a fi acordată având în vedere împrejurarea că în timp a intervenit devalorizarea puterii de cumpărare a leului, astfel încât sumele de bani care ar fi trebuit plătite pentru perioada menționată nu mai au aceeași valoare economică în prezent.
Cât privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâților la plata pe viitor a aceleiași indemnizații, tribunalul a reținut că una dintre condițiile admisibilității unei cereri de chemare în judecată este aceea ca dreptul să fie născut și actual.
Cererea având drept obiect obligarea pentru executarea unei prestații viitoare nu îndeplinește condiția esențială referitoare la caracterul de născut și actual al dreptului.
Astfel fiind, capătul de cerere cu privire la plata pentru viitor a îndemnizației lunare de 10% din salariul brut a fost respins.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pârâtul Ministerul Justiției a criticat sentința sub următoarele aspecte:
- Într-un prim motiv, încadrat în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se arată că dispozițiile art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 care prevăd în mod expres categoriile de personal auxiliar care beneficiază de indemnizația lunară de 10 % din salariul lunar brut, nu sunt discriminatorii.
Astfel, dispozițiile nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, au în vedere persoanele aflate în situații comparabile și interzic orice discriminare care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului sau ale drepturilor prevăzute de lege, în condiții de egalitate.
Ca atare, instanța trebuia să administreze probe, respectiv să ceară fișa postului pentru fiecare reclamantă, pentru a vedea dacă toate reclamantele desfășoară muncă egală.
În acest sens, trebuiau verificate atribuțiile de serviciu ale reclamantelor, atribuții care sunt delimitate și stabilite în mod concret în fișa postului și care diferă de la o categorie de grefier la cealaltă.
Ceea ce prezintă o importanță pentru a reține o situație comparabilă nu este doar calitatea de personal auxiliar, ci conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu, complexitatea, volumul de muncă și responsabilitatea fiecărei funcții prin raportare la specificul activității desfășurate de persoane care fac parte din categoria personalului auxiliar.
Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința cu privire la greșita respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive.
În dezvoltarea recursului a arătat că acest minister nu este angajator al reclamantelor, calitate pe care o are numai Ministerul Justiției și că raporturile de muncă existente între aceștia nu au nici o implicație asupra Ministerului Economiei și Finanțelor.
Se mai arată că ordonator principal de credite al reclamantelor este de asemenea Ministerul Justiției, iar nu recurentul, care răspunde numai de gestionarea bugetului aprobat instituției pe care o conduce și că în realitate Guvernul este răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și el repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Analizând recursurile prin prisma criticilor aduse, se constată că sunt nefondate.
Potrivit art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10 % din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități".
De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară.
Art.4 și 16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, iar art.20 din legea fundamentală a statului stipulează că dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, or art.23 din declarație prevede că tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală.
În acest sens sunt și dispozițiile art.6 alin.3 din Codul muncii, în conformitate cu care, pentru muncă egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare.
Acest principiu este reluat și de art.1 alin.2 lit.i din nr.OG137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, care garantează egalitatea între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Potrivit art.2 alin.1 din nr.OG137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de orice criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice, iar conform alin.2 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În speță nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit existența unui scop legitim, care să justifice această discriminare.
Reclamantele sunt încadrate pe postul de grefier, atribuțiile lor fiind asemănătoare, inclusiv din punct de vedere al complexității și volumului de muncă, iar faptul că între atribuțiile diverselor categorii de grefieri există anumite diferențieri, nu poate duce la concluzia că acestea nu s-ar afla în situații comparabile.
În aceste condiții, Curtea apreciază ca fiind discriminatorie prevederea legală prin care se introduce un anumit spor doar pentru unele categorii de grefieri, iar acest aspect are ca efect aplicarea unui tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor este de asemenea nefondat.
În conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor bănești cuvenite reclamantelor, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Față de aceste considerente, în temeiul art.291 din Codul muncii și art.312 (1) Cod procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.865 din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, prin Direcția -ă a Finanțelor Publice a Județului V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.865 din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/21.03.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță
