Pretentii civile. Speta. Decizia 141/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 141/R-
Ședința publică din 20 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,- și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.581/CM din 01 octombrie 2007,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile, respectiv, recurenții-pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, intimații-reclamanți, și intimata-pârâtă Curtea de APEL PITEȘTI.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că se solicită judecarea în lipsă.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea acestora, pronunțându-se următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20.04.2007 și precizată la data de 25.06.2007, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL PITEȘTI, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților Ministerul Justiției și Curtea de APEL PITEȘTI, la plata diferențelor de drepturi salariale pe perioada 29.06.2002 - 01.04.2006 rezultate din cuprinderea în baza de calcul pentru fiecare reclamant a majorării de 30% și 40% a indemnizației brute lunare de încadrare, obținută prin hotărâri judecătorești irevocabile, precum și diferența de drepturi salariale rezultată din aplicarea tuturor celorlalte sporuri asupra noii baze de calcul astfel determinată.
S-a mai solicitat și actualizarea sumelor arătate anterior cu indicele de inflație la data plății efective.
In ceea ce privește pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor reclamanții au solicitat obligarea acestora la virarea către pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PITEȘTIa fondurilor necesare achitării drepturilor bănești solicitate prin acțiune.
În motivarea cererii de chemare în judecată se arată că reclamanți au chemat în judecată aceeași pârâți în perioada anilor 2005 - 2006 pentru plata unor diferențe de drepturi salariale, hotărârile pronunțate în acele cauze fiind definitive și irevocabile și anexate cererii de chemare în judecată.
Sumele câștigate de reclamanți prin acele acțiuni au fost achitate de către pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PITEȘTI însă la calcularea sporului de vechime în muncă și a primei anuale de vacanță nu a fost avută în vedere și influența pe care sporurile de 30 și 40% au avut-o asupra indemnizației brute lunare.
Se impune așadar recalcularea drepturilor bănești prin includerea celor două sporuri arătate în baza de calcul respectiv indemnizația brută lunară și raportarea tuturor sporurilor la această nouă bază.
În drept s-a făcut trimitere la dispozițiile art.11 alin.1 din OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților în vigoare în perioada 01.07.2002 - 31.05.2004 precum și la dispozițiile art.28 alin.4 din OUG nr.24/2004.
Cu privire la recalcularea sporurilor prin aplicarea acestora la noua bază de calcul rezultată conform celor de mai sus reclamanții au invocat prevederile Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinarea formulată (78), a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că nu poate fi obligat să aloce fondurile necesare solicitate întrucât ordonatorul principal de credite nu a dispus efectuarea plăților solicitate în prezenta acțiune, iar între această instituție și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă.
Potrivit Legii nr. 500/2002 rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite precum și a proiectelor bugetelor locale.
Și pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii arătând că, potrivit art.3 alin.1 și 2 din OUG 177/2002, magistrații au dreptul la o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită pe funcții, în raport cu nivelul instanțelor și vechimea în magistratură, indemnizațiile stabilindu-se pe baza valorii de referință sectorială.
Indemnizația de încadrare brută lunară a magistraților era stabilită exclusiv pe baza funcțiilor deținute în raport cu nivelul instanțelor și cu vechimea în magistratură și nu cuprinde alte sporuri decât sporul de fidelitate, art.4 alin.3 vorbind de o indemnizație de încadrare majorată și nu și alte elemente, cum ar fi sporul egal cu 30 % sau 40 %.
Susține pârâtul Ministerul Justiției că reglementarea generală aplicabilă în materia drepturilor salariale ale judecătorilor și procurorilor era OUG 177/2002 iar teza unei modificări a acestor dispoziții prin includerea sporului de anticorupție în indemnizația brută lunară este absurdă. S-ar ajunge astfel la situația existenței a două feluri de indemnizații de încadrare brute lunare pentru magistrați, diferite după cum magistratul beneficia sau nu de sporul de anticorupție, în cazul celor care beneficiau de acest spor nepermanent, acesta fiind inclus în indemnizația brută lunară.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr.581/CM din 1.10.2007 a disjuns cererea de intervenție în interes propriu formulată de și a dispus formarea unui nou dosar cu termen de judecată la data de 23.10.2007.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pe pârâții Curtea de APEL PITEȘTI și Ministerul Justiției să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale aferente perioadei 29.06.2002 - 01.04.2006 ca urmare a includerii în baza de calcul a salariului pentru fiecare reclamant a majorării cu 40% a indemnizației de încadrare brute lunare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați pârâții Curtea de APEL PITEȘTI și Ministerul Justiției să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând diferențele salariale rezultate din aplicarea tuturor sporurilor cuvenite la indemnizația de încadrare, astfel cum aceasta a fost majorată cu 40% până la data de 01.04.2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâților Curtea de APEL PITEȘTI și Ministerul Justiției fondurile necesare achitării drepturilor bănești mai sus menționate.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, reclamanții au calitatea de magistrați iar până la apariția OG 83/2000 privind modificarea și completarea Legii 50/1996, aprobată prin Legea 334/2001 au beneficiat de sporul de vechime prev.de art.33 din Legea 50/1996 republicată, atât pentru magistrați cât și pentru personalul auxiliar.
Prin sentința civilă nr. 709/CM/30.11.2005 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul 1658/2005, irevocabilă prin decizia nr. 386/R-CM/27.06.2006 a Curții de APEL PITEȘTI, s-a admis în parte acțiunea reclamanților, fiind obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș să le plătească acestora drepturile bănești reprezentând prima de vacanță aferentă perioadei 2001-2002, precum și drepturile bănești reprezentând sporul de vechime în muncă cuvenit pentru perioada 2001-2004.
Pentru reclamanții, s-a pronunțat de către Tribunalul Argeșo altă sentință civilă în dosarul nr. 1657/2005, respectiv cea cu nr. 574/CM/27.10.2005, irevocabilă prin decizia nr. 26/R-CM/24.01.2006 a Curții de APEL PITEȘTI, prin care acestora li s-au acordat drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pentru perioada 2001-2005, precum și drepturile bănești reprezentând sporul de vechime pentru perioada februarie 2002-2005.
Reclamanților, li s-au acordat drepturile bănești privind sporul de vechime prin decizia nr- pronunțată de C de Apel Craiova.
Reclamanții au mai formulat și ulterior cereri de chemare în judecată a acelorași pârâți iar prin sentința civilă nr. 552/CM/07.07.2006 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin decizia nr. 498/R-CM/03.10.2006, reclamanților, li s-au acordat drepturile bănești reprezentând 30 % din indemnizația de încadrare lunară pe perioada 29.06.2002- 30.04.2004 și drepturile bănești reprezentând 40 % din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada 01.05.2004 - 01.04.2006, cu respectarea perioadelor în care aceștia au primit aceste drepturi, actualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
Alți reclamanți, respectiv, si au obținut drepturile bănești de mai sus pentru aceeași perioadă prin sentința civilă nr. 550/CM/29.06.2006 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin decizia nr. 485/R-CM/26.09.2006 Curții de APEL PITEȘTI.
Reclamantii, și au obținut drepturile bănești reprezentând 30% si 40% din indemnizația de încadrare bruta lunara conform sentinței nr. 1240/20.11.2006 a Tribunalului O l t, rămasa irevocabila.
Reclamanta a obținut aceleași drepturi bănești prin sentința civilă nr. 728/CM/08.11.2006 pronunțată de Tribunalul Argeș, rămasa irevocabila prin decizia 199/R-CM/10.04.2007 a Curții de APEL PITEȘTI.
Și reclamanta a obținut drepturile bănești arătate anterior prin sentința civilă nr. 733/CM/2005 pronunțata de Tribunalul Argeș in dosarul 1419/CV/2005
Toate aceste drepturile bănești acordate prin aceste titluri au fost achitate de către pârâți.
Pe de alta parte, așa cum rezulta din prevederile disp art. 11 din OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, in vigoare pentru perioada la care reclamanții fac referire, prin raportare și la disp OUG nr. 24/2004 în ceea ce privește creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de combatere a corupției, legiuitorul a statuat că numai 40% este considerată majorare a indemnizației de încadrare brută lunară, incluzându-se așadar în baza de calcul a acesteia. La noua baza astfel rezultata trebuie calculate toate celelalte sporuri de care fiecare dintre reclamanți beneficiază.
Spre deosebire de situația expusa, în ceea ce privește 30%, legiuitorul a acordat acestuia statutul de spor de sine stătător, care nu a fost inclus în baza de calcul a indemnizației lunare. Prin urmare, toate celelalte sporuri se raportează doar la baza de calcul fără ca aceasta să includă și sporul de 30%, cunoscut fiind că, potrivit legislației muncii în vigoare, nu se poate aplica un spor la alt spor decât dacă există prevedere expresă în acest sens, așa cum se întâmpla cu majorarea de 40%.
În ceea ce privește actualizarea diferențelor de drepturi salariale cu indicele de inflație la data plătii efective, tribunalul retine că, în temeiul dispozițiilor art.161 alin.(4) din Codul muncii, aceasta se justifică prin necesitatea realizării unei corelații între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile bănești și momentul în care aceste sume de bani intra efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Având în vedere cererea de intervenție în interes propriu formulata de reclamantul precum și faptul că, datorită momentului formulării, judecarea ei ar conduce la întârzierea soluționării cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, instanța a disjuns-o, dispunând formarea unui alt dosar care sa fie judecat separat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
În recursul declarat de Ministerul Justiției se critică sentința ca nelegală, față de motivul de casare prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât în mod greșit s-a admis acțiunea pentru obligarea pârâților la plata diferențelor de drepturi salariale aferente perioadei 29.06.2002 - 1.04.2006, ca urmare includerii în baza de calcul a salariului pentru fiecare reclamant, majorării de 40% a indemnizației de încadrare lunară.
Analizând în mod sistematic dispozițiile legale în materie, respectiv OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, rezultă că, indemnizația brută lunară a magistraților exclusiv pe baza funcțiilor deținute în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură, fără a cuprinde alte sporuri decât sporul de fidelitate, iar art.4 alin.3 din această ordonanță vorbește de indemnizația de încadrare majorată, nu și de alte elemente cum ar fi sporul egal cu 30 sau 40%.
În această situație, și art.28 din nr.OUG43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție modificat prin nr.OUG24/2004 trebuie interpretată în sensul că, sporul de anticorupție rămânea un adaos la indemnizația de încadrare brută lunară a magistraților ce beneficiau de el, nefiind inclus în indemnizație. Singurul spor ce face parte din indemnizație este sporul de fidelitate, toate celelalte reprezentând adaosuri.
Ca urmare, în condițiile în care sporul de vechime în muncă se calculează în funcție de indemnizația brută lunară fără ca din aceasta să facă parte și sporul anticorupție, în mod greșit s-a apreciat că din indemnizația de încadrare brută lunară făcea parte și sporul anticorupție.
Se arată astfel că, natura acestui spor este aceea de " spor" și nu poate fi avută în vedere la calculul indemnizației brute, deoarece la stabilirea acesteia pot fi avute în vedere numai criteriile stabilite de disp. art.3 al.1 și 2 din OUG nr.177/2002.
Față de aceste motive solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate.
În recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor se critică sentința ca nelegală, față de motivul de casare prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În mod eronat instanța de fond a obligat acest minister să vireze fondurile necesare achitării drepturilor salariale cuvenite reclamanților, fără a avea în vedere că acesta răspunde de gestionarea bugetului aprobat prin Legea bugetară anuală a instituției pe care o conduce și nu altei instituții.
Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite, iar creditele bugetare aprobate acestuia, prin Legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Atribuțiile privind salarizarea și angajarea reclamanților are numai Ministerul Justiției, cu care reclamanții au raporturi de muncă. Între Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL PITEȘTI și Ministerul Justiției nu există nicio obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite - Ministrul Justiției nu a acordat reclamanților drepturile salariale cuvenite, nu-i conferă nicio garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor.
Recursurile declarate de pârâți sunt nefondate.
Referitor la recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B, potrivit dispozițiilor art.2 din nr.OUG22/2002, ordonatorii principali de credite au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare în condițiile legii pentru asigurarea bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine, a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titlul executoriu.
Potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, a legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, în mod corect tribunalul a reținut calitatea acestuia.
Referitor la recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției se constată că, într-adevăr, așa cum arată și pârâtul în recursul formulat, prin nr.OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, s-a stabilit la art.3 alin.1 că magistrații au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită pe funcții în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură.
Art.28 din nr.OUG43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, așa cum a fost modificată prin nr.OUG24/2004, a prevăzut la personalul prevăzut la alin.1 și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, beneficiază de o majorare cu 40% a indemnizației brute de încadrare lunară.
Prin art.1 pct.8 din Legea nr.601/2004 pentru aprobarea nr.OUG24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției, art.28 din nr.OUG43/2002 sus arătat a fost modificat, în sensul că s-a precizat că personalul respectiv beneficiază de un spor de 40% la indemnizația brută de încadrare lunară.
Față de dispozițiile art.3 alin.1 și 2 din nr.OUG177/2002 și de dispozițiile care reglementează diversele sporuri ce se acordă magistraților, rezultă că sporurile se calculează ca procent din indemnizația brută lunară.
Or, în art.5 alin.1 din Legea nr.601/2004 sus arătată se precizează un spor de 40% la indemnizația brută de încadrare lunară, ceea ce înseamnă că acest spor se adaugă la indemnizația brută lunară, urmând a face parte din aceasta.
Nu se poate pretinde, așa cum arată pârâtul în recurs, că există două feluri de indemnizații de încadrare brute lunare pentru magistrați, atâta vreme cât acest spor de 40% s-a adăugat la indemnizația de încadrare lunară a tuturor magistraților.
Prin sentința civilă nr.709/CM din 30 noiembrie 2005, rămasă definitivă prin decizia nr.386/R/CM din 27 iunie 2006 Curții de APEL PITEȘTI, au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, drepturile bănești reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 2001 - 2004.
Reclamanților, li s-au acordat drepturile bănești reprezentând sporul de vechime pentru perioada februarie 2002 - 2005, prin sentința civilă nr.574/CM din 27.10.2005, irevocabilă prin decizia nr.26/R-CM din 24.01.2006.
Ulterior reclamanții au chemat în judecată aceeași pârâți și prin sentințele civile nr.550/CM din 29.06.2006 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin decizia Curții de Apel nr.485/R-CM din 26.09.2006 și sentința civilă nr.552/7.07.2006 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin decizia nr.498/R-CM din 3.10.2006, reclamanților li s-au acordat drepturile bănești, reprezentând 30% din indemnizația de încadrare brută lunară și respectiv 40% pentru perioadele arătate. S-a admis astfel cuprinderea în baza de calcul, pentru fiecare reclamant, a majorării de 30%, respectiv 40% a indemnizației brute lunare prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Așa cum a reținut și instanța de fond, toți reclamanții au obținut drepturile bănești reprezentând 30% și 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, drepturi care au și fost achitate de pârâți.
Pe de altă parte, așa cum a reținut și instanța de fond, așa cum rezulta din prevederile disp art. 11 din OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, în vigoare pentru perioada la care reclamanții fac referire, prin raportare și la disp OUG nr. 24/2004 în ceea ce privește creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de combatere a corupției, legiuitorul a statuat că numai 40% este considerată majorare a indemnizației de încadrare brută lunară, incluzându-se așadar în baza de calcul a acesteia. La noua bază astfel rezultată trebuie calculate toate celelalte sporuri de care fiecare dintre reclamanți beneficiază.
Atâta vreme cât sporul de 40% a fost cuprins în indemnizația brută lunară de încadrare, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și a obligat pe pârâți să le plătească acestora și diferența de spor de vechime în muncă, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, majorată în acest mod.
Față de cele arătate se constată că recurs declarat de pârâți împotriva sentinței instanței de fond este nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI B, împotriva sentinței civile nr.581/CM din 01 octombrie 2007,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex/27.02.2008
Jud. fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Jeana Dumitrache
