Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1442/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1442/R/2009
Ședința publică din 9 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
-
GREFIER:
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI și recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr. 115 din 28.02.2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr- privind și pe reclamanții intimați ,
-, -LA, A, -, -, -, G, -, precum și pe pârâtul intimat TRIBUNALUL BISTRIȚA -N, având ca obiect calcul drepturi salariale - spor vechime.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, instanța constată lipsa părților și lasă cauza la a doua strigare, pentru a da părților posibilitatea să se prezinte la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Instanța constată că prin memoriul de recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2.pr.civ. chematul în garanție recurent Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat prin B-N a solicitat judecarea cauzei și în lipsă. De asemenea, constată că dintr-o eroare în prezenta cauză, s-a menționat că reclamanții sunt și recurenți.
În baza actelor de la dosar, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 115 din 28.02.2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, s-a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune, excepție invocată de pârâtul Ministerul Justiției și excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție invocată de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
S- admis acțiunea formulată și precizată de reclamanții, - moștenitoarele numitului, -LA, A, -, -, G, și împotriva pârâților MINISTERUL JUSTITIEI și TRIBUNALUL BISTRIȚA - și în consecință:
- au fost obligați pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL BISTRIȚA -N, în solidar, să plătească fiecărui reclamant sumele nete rezultate după deducerea contribuțiilor( la AS, fără ca CAS lunară să depășească 9,5 % din suma ce reprezintă 3 salarii medii brute pe economia națională, pentru perioada 01.01.2001-31.01.2003 și 5 salarii medii brute pe economia națională pentru perioada 01.02.2003-04.12.2003;, șomaj) și impozitului din următoarele sume brute(neactualizate): - 11122 lei, și -moștenitoarele numitului -4898 lei, -5925 lei, -10923 lei, -14759 lei, - 15134 lei, - 10560 lei, - - 11323 lei, -18983 lei, - 18876 lei, - 21257 lei, - 6890 lei, - 18876 lei, - 18228 lei, - 18006 lei, - 6665 lei, - 18054 lei, - 18228 lei, -18228 lei, - 20021 lei, G - 19631 lei, - 2683 lei, - 5787 lei, cu titlu de drepturi salariale restante, reprezentând sporul de vechime pentru perioada 01.01.2001-04.12.2003, sume care vor fi actualizate cu indicele inflației pentru perioada cuprinsă între data de 10 fiecărei luni, pentru sporul de vechime aferent lunii anterioare și data plății efective;
- a fost obligat pârâtul Tribunalul Bistrița -N să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Admite cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, reprezentat în proces de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N, cerere formulată de pârâtul Ministerul Justiției și în consecință:
- a fost obligat chematul în garanție MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să aloce fondurile necesare efectuării plății sumelor arătate mai sus.
S-a luat act de renunțarea reclamanților la judecată față de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, excepția prescrierii dreptului la acțiune, excepție invocată de către pârâtul Ministerul Justiției, tribunalul este neîntemeiată și în consecință a respins-o, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Sporul de vechime pentru magistrați a fost reglementat de art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996 și acesta a fost plătit efectiv de către angajator până la data de 1 septembrie 2000 când a intrat în vigoare OG nr.83/2000, act normativ care, prin art.1 pct.32, a introdus un nou alineat(alineatul 3) la articolul 33 din Legea nr.50/1996, alineat în care se prevedea expres că "prevederile alineatelor 1 și 2(ce reglementau sporul de vechime) nu se aplică magistraților.
În acest context legislativ magistraților nu li s-a mai achitat sporul pentru vechimea în muncă.
Sporul de vechime nu a fost acordat nici după intrarea în vigoare a OUG nr.177/2002, act normativ care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2003, această stare perpetuându-se în timp până la intrarea în vigoare a Legii nr.45/2007, adică 12.03.2007.
Întrucât dispozițiile legale care reglementau sporul de vechime, cuprinse în art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996 raportat la prevederile art.1 pct.32 din OG nr.83/2000 și art.50 din OUG nr.177/2002 au fost interpretate neunitar, ÎCCJ pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, prin Decizia nr.XXXVI din 07.05.2007, a interpretat aceste dispoziții legale, statuând că "judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați. beneficiau și de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege".
Tribunalul reține că, potrivit acestei interpretări, cu caracter obligatoriu, dreptul la sporul de vechimea existat, fiind în ființă, în toată perioada cuprinsă între 01.01.2000-12.03.2007.
Așa fiind, dacă dispozițiile exprese cuprinse în art.1 pct 32 din OG nr.83/2000 și în art.50 din OUG nr.177/2002, potrivit cărora dispozițiile legale din art.33 alin.1 al Legii nr.50/1996 (care reglementau sporul de vechime)nu se aplică magistraților,au fost interpretate în sensul că nu au desființat însăși existența dreptului rezultă că, prin aceste dispoziții legale,s-a realizat doar suspendare exercitării dreptului la plata sporului pentru vechimea în muncă.
Această suspendare a durat până la data intrării în vigoare a Legii nr.45/2007, 12.03.2007, astfel că, pe toată durata suspendării exercitării dreptului la acțiune, termenul de prescripție a fost și el suspendat și a început să curgă doar de la data de 12.03.2007.
Cum acțiunea reclamanților a fost formulată la data de 05.12.2006, chiar dacă se referă la drepturi salariale aferente perioadei 01.01.2001-04.12.2003, aceasta nu este prescrisă întrucât dreptul la acțiune s-a născut abia la data de 12.03.2007.
Prin urmare, potrivit art.283 litera "c" din Codul muncii, acțiunea este în termen formulată iar excepția prescrierii dreptului la acțiunea este neîntemeiată și va fi respinsă.
Pe fondul cauzei tribunalul reține că, în perioada 01.01.2001-04.12.2003, reclamanții au avut calitatea de judecător la Tribunalului BN, respectiv, asistenți judiciari - și (cărora, în ce privește drepturile salariale, li se aplică dispozițiile legale prevăzute pentru judecători) și că pârâții nu au achitat reclamanților sporul de vechime aferent acestei perioade, nici după încetarea suspendării.
În ceea ce-i privește pe reclamanții și -, aceștia au calitatea de părți în prezentul dosar numai ca urmare a disjungerii, însă verificând Dosarul nr-- acvirat prezentei cauze se constată că aceștia au fost încadrați ca judecători la Tribunalul Bistrița -N din decembrie 2003, prin preluare de la Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi B-N, astfel că în prezenta cauză, instanța se va pronunța asupra acțiunii numai în raport de precizarea depusă în cauză, precizare în care acești reclamanți nu se mai regăsesc.
În consecință, văzând Decizia în interesul legii nr. XXXVI/07.05.2007, potrivit căreia judecătorii beneficiau de sporul de vechime, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a nr.OG83/2000 și până la intrarea în vigoare a Legii nr.45/2007(12.03.2007), caracterul obligatoriu al acesteia, prevăzut de art.329 alin.3 pr.civ. faptul că a încetat suspendarea exercitării dreptului la acțiune, acțiunea reclamanților apare ca fiind întemeiată.
În dosarul nr- s-a dispus efectuarea unei expertize contabile pentru calcularea diferențelor salariale pentru întreaga perioadă cuprinsă între 01.01.2001-12.03.2007, expertiză efectuată de expertul, originalul raportului de expertiză tehnică întocmit de acesta aflându-se la filele 380-437 din acel dosar.
Aceste sume brute vor fi actualizate cu indicele inflației începând cu data de 10 fiecărei luni(data stabilită pentru plata drepturilor salariale pentru luna anterioară) pentru drepturile aferente lunii anterioare și până la data plății efective, pentru a se realiza o acoperire integrală a prejudiciului cauzat, ca urmare a neplății la scadență a fiecărui drept salarial lunar, potrivit art.78 din Codul muncii, Din sumele brute actualizate vor fi deduse contribuțiile la AS( fără ca, potrivit art.23 din Legea nr.19/2000, acolo unde este cazul, CAS lunară să depășească 9,5 % din suma ce reprezintă 3 salarii medii brute pe economia națională, pentru perioada 01.01.2001-31.01.2003 și 5 salarii medii brute pe economia națională pentru perioada 01.02.2003-04.12.2003, având în vedere că este vorba de drepturi salariale restante), șomaj și apoi impozit.
În consecință, acțiunea va fi admisă și pârâții MJ și Tribunalul BN vor fi obligați în solidar să plătească reclamanților sumele nete rezultate după deducerea contribuțiilor și impozitului din sumele brute anterior arătate, actualizate.
Totodată, Tribunalul Bistrița N fiind cel care deține carnetele de muncă ale reclamanților, în baza art.7 alin.2 din Decretul nr.92/1976, va fi obligat să efectueze cuvenitele mențiuni, în ce privește sporul de vechime.
În ce privește cererea de chemare în garanție tribunalul reține că nu este dat niciun motiv de inadmisibilitate a acesteia, având calitate procesuală pasivă de a sta în judecată în prezenta cauză, astfel că va fi respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive și pe fond, urmare a admiterii acțiunii principale, va fi admisă și cererea de chemare în garanție.
Aceasta deoarece, potrivit art. 3 alin.1 litera A, pct.2 din HG nr.386/2007 privind organizarea și funcționarea, acesta elaborează proiectul bugetului de stat, a legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat iar, potrivit art.22 din Legea nr.388/2007 privind bugetul de stat pentru anul 2008, Ministerul Economiei și Finanțelor trebuie să acopere cheltuielile privind despăgubirile stabilite ca fiind datorate în nume propriu sau în reprezentarea interesului statului pe baza hotărârii definitive ale instanțelor judecătorești, din sumele prevăzute cu această destinație în bugetul de stat pe anul 2008.
Așa fiind, în baza art.60 Cod proc.civilă va fi obligat chematul în garanție să aloce fondurile necesare efectuării plăților către reclamanți, inclusiv cele necesare angajatorului pentru plata contribuțiilor către diversele fonduri și impozitului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Justiției, ca fiind neîntemeiată.
În motivare pârâta arată că, soluția primei instanțe este nefondată în ce privește soluționarea cererii de chemare în garanție.
Așa cum rezultă din analiza art.60 și urm. din Codul d e procedură civilă, cererile de chemare în garanție pot fi admise doar în ipoteza în care chematul în garanție ar avea o obligație de garanție sau de despăgubire față de pârât. Ori, în speță, pârâta nu a confirmat existența unei obligații legale sau convenționale de garanție.
Instanța de fond arată că Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, a legii bugetului de stat și raportul proiectului bugetului de stat, precum și proiectul de rectificare a bugetului de stat, fiind invocate și dispozițiile art.22 din Legea nr.388/2007 privind bugetul de stat pe anul 2008.
Față de această motivare arată că Ministerul Economiei și Finanțelor nu se confundă cu bugetul de stat. Potrivit dispozițiilor Legii nr.500/2002 privind finanțele publice Ministerul Economiei și Finanțelor este răspunzător de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare ale acestor bugete.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâtul Ministerul Justiției, solicitând admiterea acestuia și pe cale de consecință, modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul celor ce se vor arăta în continuare, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivare pârâtul arată că, prima instanță a pronunțat sentința cu aplicarea greșită a legii, motiv de modificare prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
Solicită să se constate că față de data înregistrării acestei acțiuni,excepția prescripției dreptului material la acțiuneridicată de Ministerul Justiției a fost respinsă în mod netemeinic și nelegal de instanța de fond.
Pe fond, solicită să se constate că sentința Tribunalului Bistrița -N este netemeinică și nelegală în ceea ce privește pe reclamanții asistenți judiciari.
Începând cu data de 01.01.2003, drepturile salariale cuvenite asistenților judiciari au fost stabilite prin OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Astfel, printr-un capitol separat al OUG nr.177/2002, și anume Capitolul III - "Salarizarea și alte drepturi ale magistraților consultanți" au fost reglementate toate drepturile salariale ale acestei categorii profesionale, OUG nr.177/2002 fiind, similar magistraților, singurul act normativ incident în materia salarizării acestei categorii profesionale.
Art.15 din acest act normativ a stabilit strict și limitativ că: "Magistrații consultanți numiți în condițiile Legii nr.92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt remunerați cu indemnizația corespunzătoare nivelurilor de salarizare prevăzute, după caz, la nr. crt. 28-32 din cap. A al anexei 1, în raport cu vechimea în funcții juridice".
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel apreciază că recursurile sunt întemeiate, urmând să le admită pentru următoarele considerente:
Referitor la recursul declarat de Ministerul Justiției, se reține că Decizia nr.XXI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a soluționat recursul în interesul legii referitor la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică a avut în vedere aplicarea și interpretarea unitară a unor dispoziții legale din materia salarizării, altele decât cele vizând prescripția dreptului material la acțiune, reglementată de Decretul nr.167/1958. Nici în dispozitivul hotărârii și nici în considerentele acesteia, instanța supremă nu face vreo referire la momentul începerii curgerii termenului de prescripție.
Pronunțarea și publicarea în Monitorul Oficial a unei decizii interpretative nu poate naște dreptul la acțiune decât dacă are în sine acest obiect și, de asemenea, nu poate întrerupe sau suspenda cursul prescripției, acest din urmă aspect excedând atât prevederilor exprese și limitative cuprinse în Decretul nr.167/1958, cât și scopului și finalității urmărite prin pronunțarea unei decizii în interesul legii.
CEDO a statuat în mod constant că efectivitatea dreptului de acces la un tribunal impune ca exercițiul lui să nu fie afectat de existența unor impedimente de drept, care ar fi de natură să pună în discuție însăși substanța sa. În mod evident însă valorificarea unei creanțe este protejată de dispozițiile invocate de recurentă, însă nu în mod absolut și protejândsine diepasivitatea creditorilor, trebuind să fie respectate dispozițiilor speciale cuprinse în legea națională, respectiv Decretul 167/1958, care reglementează atât începutul prescripției extinctive, cât și cauzele de suspendare ale acesteia. Mai mult, reclamanta putea să-și exercite dreptul la acțiune în cadrul termenului de prescripție de 3 ani, iar jurisprudența CEDO invocată nu este aplicabilă în cauză, deoarece regimul legal al prescripției extinctive nu s-a modificat succesiv în perioada pentru care reclamanta solicită drepturile salariale.
Drept urmare, independent de previzibilitatea și predictibilitatea dispozițiilor interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiției, Curtea apreciază că dreptul la acțiune pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.11.2000- 01.10.2005 nu s-a născut la pronunțarea deciziei în interesul legii. Și, reținând că acțiunea a fost înregistrată după împlinirea termenului de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune (respectiv data la care trebuiau să fie achitate în fiecare lună sporul de vechime, plata salariului fiind o prestație periodică), în temeiul art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii se apreciază că excepția prescripției dreptului la acțiune a fost respinsă în mod greșit de către instanța de fond, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind întemeiat.
În ceea ce privește recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice se reține că art.118 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art.3 alin. 1 pct. 6 din HG 34/2009 privind organizarea și funcționara Ministerului Finanțelor Publice (dispoziție care este similară cu reglementarea anterioară din HG 386/2007) "elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca și Ministerul Public, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Drept urmare, se apreciază că interpretând corect dispozițiile legale menționate anterior, tribunalul a respins judicios atât excepția lipsei calității procesuale pasive, cât și inadmisibilitatea acțiunii, în condițiile în care așa cum s-a precizat anterior pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat doar la alocarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor solicitate de reclamanți.
Având în vedere însă modul de soluționare al acțiunii principale, în temeiul art. 60 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondată cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru aceste onsiderente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă se vor admite recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 115/F din 28 februarie 2008 Tribunalului Bistrița N pronunțată în dosar nr-, care va fi modificată în parte în sensul că se va admite excepția prescripției dreptului la acțiuneși se va respinge ca prescrisă acțiunea. De asemenea, se va respinge ca nefondată cererea de chemare în garanție. Se vor menține dispozițiile sentinței atacate cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive și la renunțarea la judecată a reclamanților față de a Ministerului Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 115/F din 28 februarie 2008 Tribunalului Bistrița N pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că admite excepția prescripției dreptului la acțiune.
Respinge ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanții,
-, -LA, A, -, -, -, G, - împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL BISTRIȚA -N și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE.
Menține dispozițiile sentinței atacate cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive și renunțarea la judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 09 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - --- - -
Red.D/Dact.
3 ex./29.06.2009
Jud.fond: și
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
