Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1449/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1449/
Ședința publică din 14 octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Curtea de Conturi a României, cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1050 din 5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 30 septembrie 2008 - care face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de 7 octombrie 2008, iar apoi pentru data de astăzi, 14 octombrie 2008.
CURTEA,
Prin cererea înaintată la 25 martie 2008 la Tribunalul Harghita, reclamanții, și, au chemat în judecată Curtea de Conturi a României solicitând obligarea acesteia la plata sporului pentru condiții vătămătoare de muncă în cuantum de 10% din salariul de bază, pentru perioada 10.09.2007 - 29.02.2008 și în continuare, cu actualizare în funcție de rata inflației la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au relevat că își desfășoară activitatea ca și controlori financiari în cadrul Curții de Conturi a României, raporturile lor de muncă fiind reglementate de dispozițiile art.295 alin.2 din Codul muncii. Că în luna noiembrie 2007 Societatea Națională de Radio Comunicații a efectuat măsurători la Camera de Conturi unde reclamanții își desfășoară activitatea și cu acest prilej Buletinul de măsurători al radio-electric a relevat depășirea limitelor maxime admise ale radiaților electromagnetice, arătând locurile de muncă unde sunt depășite aceste limite. În acest sens, în condițiile Legii nr.319/2006 s-au adresat pârâtei pentru acordarea sporului de condiții vătămătoare de muncă, spor care a fost acordat doar personalului contractual și funcționarilor publici din cadrul Camerei de Conturi
Pârâta a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamanților, cu mențiunea că aceștia beneficiază ca unică formă de remunerare, de o indemnizație lunară care se stabilește pe baza valorii de referință sectorială. De asemenea, pârâta a procedat la chemarea în garanție a Ministerului economiei și Finanțelor, solicitând obligarea acestuia la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor solicitate de reclamanți, în situația admiterii acțiunii acestora, în condițiile Legii nr.500/2002.
Prin sentința civilă nr.1050 din 5 iunie 2008, Tribunalul Harghitaa admis acțiunea reclamanților, și, formulată împotriva pârâtei Curtea de Conturi a României, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de către Curtea de Conturi a României; a obligat pârâta să plătească reclamanților, în funcție de perioada efectiv lucrată, sporul pentru condiții vătămătoare de muncă, în procent de 10% din salariul de bază, pentru perioada 01.09.2007-29.02.2008 și în continuare, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației, până la data plății efective; a obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare în vederea efectuării plăților solicitate de către reclamanți.
Împotriva sentinței civile menționate, Curtea de Conturi a României a înaintat în termen legal recurs, solicitând modificarea în tot a acesteia, rejudecarea pricinii și respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, cu invocarea motivelor prev. de art.304 pct.7,9 pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de mai sus s-a relevat că actul normativ în baza căruia sunt stabilite drepturile salariale ale controlorilor financiari este OUG nr.160/2000, care la art.3 prevede că indemnizația este unica formă de remunerare lunară a activității controlorilor financiari și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
Potrivit art.30 alin.1 din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, exercitarea controlului conturilor se poate efectua la sediul său sau la fața locului, din practică reieșind că aceste măsuri de control se exercită prin deplasarea controlorilor financiari la instituțiile controlate. În plus, prin art.14 din OG nr.10/2007 reclamanții au beneficiat în anul 2007 de creșterile salariale din sectorul bugetar potrivit anexelor nr.II și III din Legea nr.154/1998.
În opinia recurentei sporul pentru condiții vătămătoare de 10% din salariul de bază se acordă numai personalului contractual care desfășoară activitate în cadrul autorităților și instituțiilor publice, în care funcționează instalații care generează electromagnetice. Categoriile de personal vizat se stabilesc în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Recursul dedus judecății este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Așa cum s-a relevat anterior, reclamanții au calitatea de controlori financiari în cadrul Camerei de Conturi H, raporturile juridice de muncă ale acestora fiind reglementate de dispozițiile art.1 și art.295 alin.2 din Codul muncii.
La data de 5 noiembrie 2007 s-au efectuat măsurători la sediul camerei și prin buletinul nr.302/20412 s-a stabilit depășirea limitelor maxime admise ale radiațiilor electromagnetice, arătându-se și locurile de muncă unde sunt depășite aceste limite. În pofida acestei situații, prin Ordinul nr.616/2007 emis de Curtea de Conturi B, începând cu data de 1 septembrie 2007 doar personalul contractual și funcționarii publici din cadrul Camerei de Conturi H, beneficiază de un spor pentru condiții vătămătoare de muncă de 10% din salariul de bază. De menționat faptul că și alte instituții, cum ar fi Consiliul Județean H, în sediul căruia își desfășoară activitatea reclamanții, beneficiază de sporul menționat, având în vedere nivelul ridicat al radiaților electromagnetice stabilit prin măsurători de specialitate.
Din documentele depuse la dosarul cauzei rezultă cu certitudine faptul că reclamanții își desfășoară activitatea într-o clădire, în care, pe baza măsurătorilor de specialitate, s-au înregistrat depășiri ale nivelului maxim al radiaților electromagnetice.
În consecință, în speță sunt aplicabile dispozițiile art.1, 2 alin.3 și 27 din OG nr.137/2000 în sensul că persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru iar termenul pentru introducerea cererii este de trei ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei. Persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoana împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
În contextul menționat, prima instanță în mod legal și temeinic a statuat că în speță există o discriminare evidentă între controlorii financiari și respectiv personalul contractual și funcționarii publici din cadrul pârâtei, ultimele două categorii de salariați beneficiind de sporul de 10% pentru condiții vătămătoare de muncă.
Este adevărat că retribuția constituie unica formă de salarizare a funcționarilor publici din cadrul sectorului bugetar, inclusiv a controlorilor financiari, însă atare argument juridic vizează și funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Curții de Conturi.
Prin decizia nr.819/3 iulie 2008 Curții Constituționale a României s-a statuat că prevederile art.1,2 alin.3 și 27 alin.1 din OG nr.137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele de judecată au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Prin soluția pronunțată de către prima instanță nu s-a procedat la anularea sau la refuzul aplicării unor acte normative cu putere de lege, în cele două modalități menționate, înlăturându-se starea de discriminare din cadrul aceluiași segment de suprastructură, între controlorii financiari, pe de o parte, și personalul contractual și funcționarii publici, pe de altă parte.
Nu este de omis nici faptul că în condițiile aderării țării noastre la Uniunea Europeană, dreptul comunitar are prioritate față de dreptul intern, în sensul că toți cetățenii sunt egali în fața legii și au dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare. În același sens sunt relevante și dispozițiile art.16 și 20 din Constituția României precum și prevederile Protocolului nr.14 din Convenția Europeană a Drepturile Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994.
Așa fiind, soluția instanței de fond este legală și temeinică, fiind dată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv atât dreptul intern cât și cel comunitar, fiind la adăpost de orice critică.
În același sens, prima instanță a făcut o corectă aplicațiune a dispozițiilor art.19 din Legea nr.500/2002 și art.3 din HG nr.208/2005 privind finanțele publice, obligând Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare în vederea efectuării plăților solicitate de reclamanți, cu actualizare în momentul plății (art.161 alin.4 Codul muncii, art.1082, 1084 Cod civil).
Față de cele ce preced, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de Curtea de Conturi a României și a menține ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe, nefiind incidente motivele prev. de art.304 pct.7,9 pr.civ. iar curtea nereținând din oficiu motive de casare de ordine publică.
PENTGRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul pârâtei Curtea de Conturi a României cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1050 din 5 iunie 2008 Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 rxp.
10.11.2008.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
