Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 149/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
C URTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILA NR.149/R-
Ședința publică din 25 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Judecător: - -
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,- și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR PUBLICE - LA DGFP, cu sediul în B, str.G-ral, nr.17, județul V, împotriva sentinței civile nr.1004 din 3 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR PUBLICE - LA DGFP V, intimații-reclamanți, G, G, și, intimații-pârâți CURTEA DE APEL PITEȘTI, TRIBUNALUL VÂLCEA și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII în calitate de intimat-monitor al cauzelor privind discriminarea
Procedura este legal înE.ită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
Dezbaterile asupra cauzei avut loc în ședința publică din 20 februarie 2008, iar discuțiile de la acea dată au fost consemnate în încheierea de ședință, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată la data de 10.10.2007, reclamanții, G, G, -, și, au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Vâlcea și, în calitate de monitor al cauzelor privind discriminarea, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la acordarea creșterilor salariale prevăzute de nr.OG10/2007, respectiv 5% începând cu 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007; 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul din septembrie 2007, precum și obligarea primilor trei pârâți la plata creșterii salariale în cuantum de 4%, prevăzute de nr.OG3/2006 pentru perioada 01.02.2006-01.04.2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. Au solicitat totodată obligarea pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor la virarea către ceilalți pârâți a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești.
În motivarea acțiunii se arată că prin acte normative succesive, respectiv nr.OG6, nr.8, nr.10 și nr.11/2007 au fost prevăzute creșteri salariale ale diferitelor categorii profesionale din sectorul bugetar, excepție făcând doar judecătorii, procurorii și personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea. Prin excluderea acestor categorii de personal reclamanții arată că s-a creat un caz de discriminare care poate fi înlăturat numai prin acordarea creșterilor salariale categoriilor profesionale care au fost exceptate.
În acest fel, s- creat un caz de discriminare care poate fi înlăturat doar prin acordarea creșterilor salariale în cauză categoriilor profesionale care au fost exceptate.
Prin adresa nr.21/C/31.07.2007, președintele Consiliului Suprem al Magistraturii a solicitat ministrului economiei și finanțelor indexarea anuală a salariului magistraților în raport cu indicele de inflație ca parte a planului de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar aferent anului 2007.
Deși prin Legea nr.47/2007 la art.39 s-a prevăzut că valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele 2, 4 și 5 din Legea nr.50/1996 se majorează cu 4% începând cu data de 01 aprilie 2006 față de nivelul martie 2006, iar prin nr.OG27/2006 la art.36 se menționează că valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele cu numărul de mai sus din același act normativ, respectiv Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, iar prin nr.OG3/2006, începând cu data de 01.02.2006, salariile de bază din sectorul bugetar s-au majorat în două etape, reclamanții arată că salariile magistraților și personalului auxiliar de specialitate nu au fost indexate, rezultând astfel o discriminare în raport cu majorările salariale prevăzute de nr.OG3/2006, discriminare ce contravine Directivei 2000/EC/1978, unde se definește discriminarea directă ca fiind tratamentul diferențiat aplicat unor persoane aflate în situații comparabile și nu în situații similare.
De altfel, susțin reclamanții, discriminarea a existat în cadrul aceleiași categorii profesionale, deoarece, potrivit nr.OG27/2006 s-a aplicat pe acest an majorarea de 4% și 6% începând cu luna aprilie și, respectiv, septembrie 2006 corectarea discriminării care a fost, însă, parțială, deoarece s-a făcut numai începând cu luna aprilie 2006.
În prezent, prin nr.OG10/2007, majorarea se aplică tuturor categoriilor sociale bugetare, mai puțin magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiilor art.21 alin.1 din nr.OG137/2000, astfel cum a fost modificată și completată, nr.OG6, nr.8, nr.10 și nr.11/2007, nr.OG3/2006, nr.OUG27/2007, Legea nr.47/2007, Directiva nr.2000/EC/1978, art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.1004 din 03 decembrie 2007, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea să plătească reclamanților creșterile salariale în procent de 4% pentru perioada 01.02 - 01.04.2006; de 5% (față de nivelul lunii decembrie 2006) începând cu data de 01.01.2007 și până la data pronunțării prezentei sentințe; de 2% (față de nivelul lunii martie 2007) începând cu perioada 01.04.2007 și până la data pronunțării prezentei sentințe și de 11% (față de nivelul lunii septembrie 2007) începând cu data de 01.10.2007 și până la data pronunțării prezentei sentințe, sume care se actualizează cu indicele de inflație începând cu data scadenței și până la data plății efective.
Totodată, a obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate anterior.
A respins capătul de cerere privitor la plata pentru viitor a drepturilor menționate mai sus.
Pentru a hotărâ astfel, tribunalul a reținut, în raport de actele normative invocate, că art.155 din Legea nr.53/2003, act normativ aplicabil și reclamanților, prevede că noțiunea de "salariu" cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Dreptul la salariu este, în accepțiunea Codului muncii și Constituției României, un drept fundamental și principalul drept al salariatului, noțiune generică în cadrul căreia, cu delimitările de rigoare, sunt incluși și reclamanții.
Prin Ordonanța de Guvern nr.10/2007, au fost stipulate creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celui care ocupă funcții de demnitate publică.
Conform art.1 din acest act normativ, salariile de bază ale categoriilor menționate se majorează în 3 etape, după cum urmează: cu 5% începând cu 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
Aceste creșteri salariale nu au fost acordate și magistraților și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea.
Faptul că aceste categorii au beneficiat de măriri salariale pe parcursul anilor 2006-2007 nu este de natură a-i discrimina pe aceștia în sensul neacordării majorărilor salariale prevăzute prin nr.OG10/2007, deoarece, unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii, statuat de art.5 din Codul muncii, este cel al nediscriminării.
Aceasta cu atât mai mult cu cât prin nr.OG27/2006 acestor categorii li s-a aplicat majorarea de 4% și 6% începând cu aprilie și, respectiv, septembrie 2006, realizându-se în parte o corectare a discriminării în raport de nr.OG3/2006.
Din examinarea nr.OG10/2007, instanța nu a reținut existența vreunui scop legitim care să conducă la înlăturarea categoriei din care fac parte reclamanții de la beneficiul creșterilor salariale prevăzute de art.1 lit.a, b și c din nr.OG10/2007, cu atât mai mult cu cât chemare la acordarea drepturilor prevăzute de acest act normativ au avut-o și funcțiile de demnitate publică în care intră și Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A apreciat tribunalul ca discriminatorie în sensul art.2 alin.1 și 2 din OG nr.137/2000 prevederea legală prin care se acordă creșteri salariale doar anumitor categorii de personal din sectorul bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Dispozițiile art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și a discriminării iar, în raport de art.20 din Legea fundamentală, art.23 din Declarația Universală Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern, tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
aplicabile în speță sunt și dispozițiile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează interzicerea discriminării.
Având în vedere că principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.161 pct.4 Codul muncii referitor la cererea de actualizare cu indicele de inflație a drepturilor bănești supuse analizei.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției.
Primul dintre recurenți critică hotărârea în sensul că a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Fiind vorba de solicitarea unor drepturi bănești ce decurg din raporturile de muncă pe care reclamanții le au în calitate de salariați, este evident că doar Ministerul Justiției poate răspunde ca pârât în cauză.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu este ordonator principal de credite al reclamanților, ci răspunde de gestionarea bugetului aprobat prin legea bugetară anuală instituției pe care o conduce și nu altor instituții. În atribuțiile sale intră elaborarea proiectului bugetului și a legii bugetare anuale pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și transmiterea acestora spre aprobare Parlamentului.
Mai mult, consideră recurentul, se impunea ca instanța să constate ca fiind inadmisibil capătul de cerere referitor la obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la plata în solidar cu ceilalți pârâți în cauză a drepturilor bănești solicitate.
Ordonatorul principal de credite nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate în prezenta acțiune.
Pe fond, se arată, pretențiile reclamanților sunt nefondate deoarece în anul 2006 indemnizațiile magistraților au fost substanțial majorate prin noua grilă de salarizare.
Fiind salarizați în temeiul unei legi speciale, reclamanții nu pot beneficia de drepturi prevăzute în favoarea altor categorii de bugetari. Ca atare, în afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul OG nr.137/2000, orice diferență de tratament nu semnifică automat încălcarea art. 14 din convenție referitor la discriminare.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 și art.3041Cod procedură civilă.
Primul motiv de recurs invocat de pârâtul Ministerul Justiției este acela potrivit căruia obligarea sa și a celorlalți pârâți la plata unor sume de bani ca urmare a indexării salariilor reclamanților pe anii 2006 și 2007 constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Argumentele aduse în susținerea acestor motive sunt următoarele.
Intimații - reclamanți sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, care stabilește în mod exhaustiv drepturile salariale și alte drepturi de care aceștia beneficiază, neputând beneficia de alte drepturi decât dacă sunt prevăzute expres în favoarea lor.
Prin urmare, instituirea acestor drepturi în beneficiul unor categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea ori prevederea în alt cuantum în beneficiul altei categorii profesionale reprezintă o problemă de legiferare.
Numai legiuitorul are dreptul să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor sau adaosurilor la acestea.
Un alt motiv de recurs este acela potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În măsura în care o dispoziție cuprinsă într-o lege sau ordonanță în vigoare este în contradicție cu dispozițiile art.16 din Constituție, există posibilitatea ca într-un litigiu de competența instanțelor judecătorești cei interesați să invoce excepția de neconstituționalitate a acelor prevederi.
Întrucât magistrații au beneficiat de creșteri substanțiale atât în anul 2006, cât și în anul 2007, decizia luată de a nu acorda indexări sau majorări în cursul anului 2007 decât altor categorii din sectorul bugetar cu venituri mai scăzute, în scopul acoperirii creșterii inflației pe o perioadă determinată, nu reprezintă o situație care să fi avut drept rezultat plasarea acestei categorii profesionale într-o stare de discriminare prin nerespectarea dreptului la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Magistrații și alte categorii de personal nu se află în situații similare și nici comparabile atât din punct de vedere al răspunderii, complexității și interdicțiilor specifice, cât și al salarizării. De aceea, suportarea creșterii inflației se răsfrânge în mod diferit asupra acestor categorii din sectorul bugetar.
Dreptul la indexare nu se regăsește printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României și nici nu este prevăzut în legislația aplicabilă în domeniul salarizării judecătorilor și procurorilor și în mod greșit prima instanță a reținut că acest drept este inclus în dreptul la salariu, ocrotit prin art.41 din Constituție și de art.154 din Codul muncii.
În drept, recursul Ministerului Justiției este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 și art.312 Cod procedură civilă.
Recursul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor nu este fondat.
Soluția asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei părți constituie o aplicare corectă a dispozițiilor legale și pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal - bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, așa cum sunt examinate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal bugetare, etc.
În baza acestor atribuții legate de execuția bugetară, Ministerul Economiei și Finanțelor dispune măsuri pentru alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite angajaților de către ministerul d e resort.
La aceasta a fost obligat recurentul, și nu la plata în solidar cu ceilalți pârâți având atribuții în salarizarea reclamanților a drepturilor bănești în discuție.
Criticile aduse sentinței pe fondul cauzei în ambele recursuri nu sunt fondate, pentru considerentele ce vor urma:
Instanța nu a fost învestită a examina conformitatea actelor normative adoptate în materia salarizării judecătorilor, ori a actelor normative care au prevăzut creșteri salariale pentru personalul bugetar cu dispozițiile constituționale.
Instanța a fost învestită a verifica dacă aplicarea reglementărilor în domeniul salarizării; în executarea raporturilor juridice de muncă, este conformă regulilor și principiilor de drept consacrate în materie de normele interne și internaționale.
În considerentele Deciziei nr.VI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii cu privire la aplicarea dispozițiilor art.11 alin.(1) din OUG nr.177/2002, art.28 alin.(4) din OUG nr.43/2002 modificată prin OUG nr.29/2004, modificată și aprobată prin Legea nr.601/2004, s-a arătat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege respective s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată.
S-a susținut prin cel de-al doilea motiv de recurs că nu poate fi reținută discriminarea câtă vreme drepturile solicitate de intimații-reclamanți nu sunt prevăzute de legislația în vigoare.
Prin art.1 din OG nr.3/2006 și art.1 din nr.OG10/2007 se stabilesc majorări în 2 etape, respectiv în 3 etape ale salariilor de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, ale indemnizațiilor personalului care ocupă funcții de demnitate publică și ale celor care ocupă funcții asimilate cu funcții de demnitate publică.
Scopul acordării acestor majorări prin lege este acoperirea creșterii inflației pe o perioadă determinată.
În analiza situației de comparabilitate, trebuie pornit de la trăsătura caracteristică și comună a reclamanților și categoriilor de personal nominalizate în ordonanța de guvern. Astfel, caracteristic personalului din autoritățile și instituțiile publice este că salariile, respectiv indemnizațiile se suportă din fonduri defalcate de la bugetul de stat, cu consecința stabilirii prin lege a modului de salarizare - art.157 alin.2 Codul muncii.
Răspunderea pentru exercitarea funcției, complexitatea situațiilor, interdicțiile specifice, se reflectă în stabilirea indemnizațiilor judecătorilor în raport cu nivelul instanței, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură, pentru care sunt specifici indicatorii de prioritate intersectorială șicoeficienții de multiplicare.
Aceasta nu are legătură cu stabilirea salariilor sau a indemnizațiilor în funcție de creșterea inflației, respectiv cu majorarea valorii de referință universale ca bază de calcul a valorii de referință sectoriale, iar pretinsele majorări acordate magistraților potrivit art.38 din nr.OUG27/2006 nu au vizat decât o parte din anul 2006. Aceasta deoarece prognoza nu poate acoperi o perioadă îndelungată.
Pe de altă parte, raportându-ne la personalul care ocupă funcții de demnitate publică sau funcții asimilate și pentru care, de asemenea drepturile bănești se stabilesc în funcție de complexitatea atribuțiilor, interdicțiile specifice, necontestat mai mari decât ale altor categorii de personal, majorările au fost acordate în anul 2005, în anul 2006 cât și în anul 2007.
Creșterea costului alimentelor, al obiectelor de primă necesitate determină scăderea salariului real pentru toate categoriile profesionale iar acoperirea acesteia numai pentru anumite categorii de personal nu se poate justifica prin stabilirea unor salarii sau indemnizații de încadrare diferite după funcții, atribuții, interdicții etc.
Nu este vorba numai despre capacitatea de a suporta creșterea inflației, ci despre necesitatea de a se menține în timp același raport între salariul nominal și cel real.
Or menținerea acestui raport nu poate opera numai pentru anumite categorii de personal, fără altă justificare decât principiul diferențierii salariilor în raport cu funcția înE.ită, care de altfel este un contraargument.
De fapt, aplicând diferit dreptul la indexare se ajunge la încălcarea principiului diferențierii salariilor în raport cu funcția înE.ită.
Prin urmare, trebuie reținut că tratamentul aplicat de instituțiile având atribuții în salarizarea reclamanților este discriminatoriu în sensul art.2 din nr.OG137/2000 și art.5 din Codul muncii, precum și în sensul art.16 din Constituția României revizuită.
Și întrucât nu sunt înE.ite condițiile de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă, cu privire la sentința recurată, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE - la, împotriva sentinței civile nr.1004 din 03 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, G, G, -, și, pârâții Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Vâlcea și intimat-monitor al cauzelor privind discriminarea Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./07.03.2008
Jud.fond:
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță, Nicoleta
