Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 148/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR.148/

Ședința publică din 25 Februarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță

JUDECĂTOR 3: Nicoleta

Judecător: - -

Grefier:

S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de intimata SC " " SA RM. V - CU SEDIUL, Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.490/CM din 7 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 20 februarie 2008, iar discuțiile de la acea dată au fost consemnate în încheierea de ședință, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când s-a dat următoarea soluție.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Prin cererea înregistrată la data de 09.02.2001, pe rolul Judecătoriei Pitești, contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziei nr.221/11.01.2001, emisă de intimata "" Pitești, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei prin care i s-a imputat suma de 28.876.767 ROL, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, arată că după numirea ca șef de moară aceasta a fost închisă în luna august 1999. Contestatoarea a fost transferată la serviciul producție la Moara Republica, în str. -.

La plecarea sa de la vechiul loc de muncă a rămas numitul, care primea grâul și îl livra la Moara Republica.

De la trecerea în conservare, Moara din a avut asigurată pază fixă și pază mobilă.

În luna mai 2000 au fost efectuate restructurări, astfel că a fost desființată paza fixă de la Moara, dar contestatoarea nu a fost anunțată, însă în data de 03.04.2000 a constatat lipsa unor bunuri de inventar, respectiv un telefon și o vitrină.

Prin referatul nr.2063/03.04.2000, contestatoarea a adus la cunoștința conducerii lipsa bunurilor de inventar, conducerea dispunând efectuarea unei anchete.

La data de 26.10.2000 s-a constatat lipsa de la Moara a mai multor obiecte de inventar, respectiv cabluri electrice, panouri electrice care nu se puteau fura decât prin întreruperea curentului electric de la sect.III.

Arată contestatoarea că după comiterea ultimului furt a mers împreună cu organele de poliție la un centru de colectare, care se afla chiar în secția de specialități, unde au fost găsite bare din aluminiu și alte obiecte pentru energia electrică care aparțineau din.

În data de 27.10.2000 contestatoarea, însoțită de un polițist de la Secția nr.4, au găsit aparatul de sudură demontat, iar după ce a găsit oad oua ușă deschisă, a solicitat intimatei, prin referatul nr.5702/02.11.2000, reintroducerea pazei fixe.

La data de 12.10.2000, susține contestatoarea, Moara din a fost asigurată cu sârme pe interior și nu putea fi deschisă prin forțare din exterior, deci trebuia să se ajungă în interior pentru a tăia sârmele respective.

Se mai arată de contestatoare că ceea ce s-a furat de la Moara reprezintă volum și greutate foarte mare, respectiv: bare din aluminiu de aproximativ 200, în greutate de 400 kg. contactoare de diferite tipuri - 275. conductori de diferite tipuri - aproximativ 7000, suporturi siguranță - 48, relee.

În finalul contestației se susține de contestatoare că - șef pază, a urmărit să o acuze pentru a-și acoperi neglijențele în serviciu, întrucât se face vinovat de neasigurarea corectă a pazei fixe și mobile, cu atât mai mult cu cât este cel care a desființat paza fixă.

La data de 22.02.2001, Judecătoria Piteștia dispus conexarea dosarului nr.2227/2001 la dosarul nr.2226/2001. Obiectul dosarului conexat îl constituie contestațiile formulate de numiții -, -, și împotriva aceleiași decizii de imputație, nr.221/11.01.2001.

Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr.2009/03.05.2006, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Prin sentința civilă nr.490/CM din 07 septembrie 2007, Tribunalul Argeșa admis contestațiile și a anulat decizia nr.221/11.01.2001 emisă de către intimată.

Totodată, intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată față de contestatoarea în cuantum de 200 lei.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut în fapt următoarele:

Prin decizia nr.221/11.01.2001 a fost imputată contestatorilor suma de 180.788.688 lei ROL, reprezentând lipsa în gestiunea.

La baza deciziei de imputare au stat raportul nr.6330/07.12.2000, lista de inventar - fără număr și hotărârea Consiliului de Administrație nr.25/19.12.2000.

În decizie s-a menționat că - gestionara mijloacelor fixe a, nu și-a îndeplinit corespunzător sarcinile de serviciu, în sensul că nu a asigurat și verificat de câte ori a fost la moară toate intrările.

De asemenea, personalul care a asigurat paza fixă și mobilă ce a funcționat la moară în perioada sustragerii nu a respectat sarcinile de serviciu primite, în sensul că nu a prevenit producerea de fapte care să aducă prejudicii societății pârâte.

Temeiul juridic al deciziei de imputație a fost Legea nr.22/1968, Legea nr.18/1996, precum și sarcinile de serviciu.

S-a reținut că în nota explicativă dată de contestatoarea, se arată că după aproximativ o lună de la numirea în funcția de șef moară, moara din a trecut în conservare și a fost transferată la serviciul producție la Moara, conform deciziei nr.64/31.01.2000.

La plecarea contestatoarei din Moara a rămas numitul, care primea grâul și-l livra la Moara Republica, iar paza era asigurată de paznici.

După efectuarea de restructurări la Moara, șeful de pază a desființat paza fixă, fără a informa Consiliul de administrație, iar contestatoarea a efectuat transferul către Moara Republica a pieselor, materialelor, obiectelor de laborator și utilajelor mai ușoare care puteau fi cărate în brațe, dar a lăsat în moară obiectele grele și foarte grele.

La data de 12.10.2000, contestatoarea a găsit ușa de lângă grupul social legată cu sârmă pe interior și în urma verificărilor, a constatat că nu lipsea nici un obiect de inventar. Cu acel prilej, ușile au fost reverificate, ușa de la grupul social a fost asigurată, întocmindu-se procesul-verbal de constatare nr.5237/12.10.2000.

Furtul de obiecte de inventar a fost sesizat de contestatoare în data de 26.10.2000, prin referatul nr.5567/26.10.2000, iar în data de 27.10.2000, contestatoarea a verificat Moara împreună cu numitul, găsind în data de 02.11.2000 ușa deschisă, respectiv ușa de la etajul I, scara de incendiu care avea lipsă lacătul de interior, ocazie cu care s-au furat obiecte de inventar de greutate foarte mare.

În răspunsul la interogatoriul administrat din oficiu contestatoarei, aceasta a arătat că nu avea obligația să fie prezentă la Moara după închiderea acesteia ori de câte ori se depozita ori se scotea din moară, întrucât își desfășura activitatea efectiv la Moara Republica, dar după fiecare depozitare de sau preluare de bunuri de la o moară la alta, care se efectua în prezența unui angajat de la Moara Republica, respectiv tehnologul, a asigurat moara din cu lacăte și sigiliu aplicate la uși.

Prin procesul-verbal nr.5762/03.11.2000, membrii comisiei au procedat la inventarierea mijloacelor fixe din cadrul de, constatând lipsurile descrise în decizia de imputare, respectiv: descompletat de comandă al ascensorului de persoane, descompletat bateria de condensatori, lipsă butoane și chei comandă, descompletat electric de distribuție forță și de comandă utilaje și automatizare.

Contestatorii -, - aveau încadrarea de pompieri, iar atribuțiile lor au fost extinse cu paza mobilă la intimată.

Ceilalți contestatori, și erau încadrați paznici la atelierul III, pază fixă iar atribuțiile lor erau de supraveghere a incintei unității.

Contestatoarea avea ca atribuții supravegherea postului în perimetrul de 30, fără a părăsi postul și verificarea autovehiculelor la intrare și ieșire, controlul și verificarea personalului salariat, or nu avea cum să supravegheze Moara, care se afla la o distanță de 300-400 de metri.

Martorul a declarat că atât magazionerii, cât și contestatoarea aveau chei de la moară, existând 2 rânduri de chei. În moară intrau atât magazionerii, cât și electricienii și silozarii.

Singura activitate după închiderea din era de depozitare a grâului.

Martorul, fost șef de pază la fosta "", a declarat că Moara a fost închisă în luna august 1999 și în calitate de șef de pază a emis un referat către conducerea intimatei cu nr.5550/04.04.1999, prin care solicita a se instala grătare de protecție la toate geamurile, la uși și montarea de lacăte. Acel referat a fost pus în aplicare de conducere.

În luna iunie 2000, conducerea societății a dispus desființarea pazei, respectiv de la postul de pază, poarta și postul de pază de pe timpul nopții.

Tot martorul a mai susținut că un singur paznic a rămas la poarta centrală a platformei, care se afla la distanță de 500 față de moară, precum și un paznic de noapte pe toată platforma.

Din luna octombrie 2000, din Moara de la s-a scos care a fost transportat la Moara Republica, transport efectuat în prezența contestatoarei.

În data de 26.10.2000, contestatoarea l-a anunțat pe martor că din Moara se fură utilaje, ea fiind anunțată de un șofer ce transporta,.

În calitate de șef pază, martorul a anunțat secția de poliție nr.4.

Împreună cu contestatoarea și alți membrii ai comisiei constituite, s-au deplasat în prezența agenților de poliție la un punct de colectare fier vechi aflat în apropierea și au găsit bucăți de materiale din instalația electrică furată.

În luna iunie 2000, conducerea intimatei a desființat paza de la Moara, rămânând doar pompierii care efectuau paza pe toată platforma.

Martorul a apreciat că doar electricienii puteau sustrage anumite utilaje din moară, de vreme ce moara a fost pusă sub tensiune în 25.08.2000 până în 27.10.2000 și de fiecare dată când se lua din Moara, electricienii au avut acces în incinta.

Și acest martor a confirmat că au existat 2 rânduri de chei de la intrarea în moară, un rând de chei se afla la contestatoare, iar celălalt la portarul de la poarta centralei.

S-a arătat în considerentele hotărârii că din probele administrate a rezultat, pe de o parte, sistemul de organizare defectuos al intimatei, legat de măsurile ce trebuiau luate cu ocazia închiderii din, legat de neefectuarea la timp a inventarierilor periodice (nu a depus decât listele de inventar din 03.11.2002), de mutarea contestatoarei la altă moară, respectiv Moara Republica, de desființarea pazei fixe, dar pe de altă parte, de caracterul incert al prejudiciului.

Contestatorii -, -, și erau angajați ca pompieri, iar - controlor poartă.

Intimata a susținut că toți reclamanții aveau atribuții privind paza mobilă în societate, dar nu au depus fișele de post ale lor, pe motiv că nu le mai deține.

Instanța a constatat că nu se poate reține prezumția de culpă a contestatorilor, această prezumție a fost răsturnată, fiind dovedită existența altor cauze care au determinat producerea prejudiciului.

În aceste condiții, nu se poate angaja răspunderea materială în conformitate cu dispozițiile art.102 și urm. din vechiul Cod al muncii.

De asemenea, conform dispozițiilor Codului muncii, răspunderea materială a persoanelor încadrate operează numai în cazul în care sunt întrunite cumulativ cele 5 condiții, iar în cadrul răspunderii materiale, vinovăția persoanei încadrate în muncă trebuie să fie dovedită de unitatea păgubită.

În speță, deși contestatorii erau salariații intimatei, aceasta nu administrat probe din care să rezulte vinovăția contestatorilor în producerea acestei pagube, nedepunând fișele de post ale acestora și nici acte privind modul de calcul al prejudiciului.

În lipsa acestor probe și față de dispozițiile Codului muncii, potrivit cărora, în litigiile de muncă sarcina probațiunii revine unității, instanța a respins contestația.

Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, intimata " " Râmnicu V, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:

Instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare și asupra dovezilor administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Potrivit referatului nr.5550/04.09.1999 și adresei nr. 4527/28.08.2000 contestatoarea, șefa de moară și gestionarul unității, avea obligația de a sigila toate ușile și ferestrele, de a ține permanent încuiată camera ui electric general și de a nu permite accesul în această cameră altor persoane.

Contestatoarea nu a respectat această obligație, a permis accesul în moară în lipsa ei, a încredințat cheile de la ușa de acces în moară altor persoane străine de gestiune, conform declarației martorului - filele 389-390-favorizând furturile din moară. În acest sens sunt și răspunsurile la interogatoriu ale celorlalți contestatori.

În ziua de 12.10.2000 șefa de moară a fost chemată urgent de către cei care au deschis Moara deoarece aceștia au constatat că în interior, la magazia 2, în camera ui electric general și la grupul social a umblat cineva, lacătul de pe ușa interioară a grupului social lipsind.

Deși a constatat că din moară lipseau unele bunuri, șefa de moară nu a asigurat ușa grupului social decât cu o sârmă, nu a luat nici un fel de măsuri suplimentare pentru asigurarea împotriva efracției, nici nu a informat conducerea unității despre acest incident.

Iar din data de 12.10.2000 până în 26.10.2000 nu a mai verificat moara în interior.

Pe data de 26.10.2000, la care s-au ridicat ultimele cantități de, s-a constatat că moara fusese vandalizată, ușa de la grupul social fiind deschisă iar din camera ui electric general și de la celelalte etaje lipsind bunuri evaluate apoi la suma de 328 706 705 ROL.

Cum accesul în moară nu era posibil decât concomitent, pentru șefa sau, în lipsa ei, pentru cei trimiși cu cheile și unul dintre paznici, s-a ajuns la concluzia că furtul s-a produs datorită neglijenței și neîndeplinirii sarcinilor de serviciu de către șefa și personalul care asigura paza în acea perioadă.

de rond, care asigurau paza mobilă, aveau obligația de a verifica ușile de acces în moară iar de la poartă, care aveau cheia de la unul dintre cele două lacăte ale, deși au văzut că intrarea în moară se făcea în absența șefei de moară și că aceasta încredința cheile și altor persoane, nu au sesizat conducerii societății aceste situații.

De asemenea, au predat cheia de la ușa de acces a fără a însoți efectiv pe cei care intrau în moară și nu au sesizat conducerii faptul că la începutul lunii octombrie 2000 contestatoarea împreună cu martorul și cu electricianul au intrat în moară, în afara orelor de program.

Instanța nu a observat că la dosarul cauzei există listele de inventariere ale mijloacelor fixe din 30.06.1999 și din 30.09.2000 dovedind efectuarea inventarierii anuale obligatorie.

Greșit s-a reținut că prejudiciul nu este cert sub aspectul existenței și întinderii sale, la dosar aflându-se procesul-verbal de inventariere nr.5762/06.11.2000 și lista de inventar cu materialele și piesele găsite lipsă la moară, în finalul căreia, după aplicarea uzurii de 45%, s-a evaluat paguba la 180 788 688 ROL.

Pentru aceleași argumente, recurenta consideră hotărârea instanței de fond nemotivată.

Un ultim motiv de recurs este acela potrivit căruia sentința a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Prezumția de culpă a contestatorilor nu a fost înlăturată prin probele administrate în cauză. Iar vinovăția, oricât ar fi de ușoară, atrage răspunderea materială.

Potrivit art.24 din Legea nr. 22/1969 modificată gestionarul este considerat în culpă.

În cazul răspunderii materiale nu este admisă o culpă comună a gestionarului și a unității, cu atât mai mult cu cât gestionarul nu și-a respectat obligațiile prevăzute de art.8, art.9 și art.16 din nr. 2230/1969modificată.

În drept, recursul este întemeiat pe disp. art.304 pct.7 și 9 și art. 3041pr.civ.

Recursul este fondat.

Așa cum a reținut și prima instanță contestatoarea a avut calitatea de gestionar la Moara.

Ceilalți contestatori erau încadrați, o parte ca pompieri, iar cealaltă parte ca paznici la atelierul III din cadrul. era angajata recurentei-intimate la aceeași moară, pe postul de controlor poartă.

Ceea ce nu reține instanța, deși inițial face referire la aceste atribuții, este faptul că acești contestatori aveau atribuții de asigura paza fixă sau mobilă a incintei.

Deși nu au fost depuse la dosar fișele lor de post, atribuțiile enunțate mai sus au rezultat din chiar mărturisirea contestatorilor și din declarațiile de martori.

Decizia de imputare contestată a avut la bază raportul de constatare a prejudiciului și a împrejurărilor care au dus la producerea acestuia, raport înregistrat la unitate sub nr.6330/07.12.2000.

În raport se vorbește despre un prim incident în care s-a constatat că au avut loc sustrageri din unitate- cel din ziua de 12.10.2000.

Conform raportului, în ziua de 12.10.2000 se ridica de la Moara. Salariații G și au observat că s-a umblat în moară și au cerut șoferului, care a plecat cu prima mașină încărcată cu, să anunțe pe șefa, să vină la moară ca să ia măsurile corespunzătoare pentru că s-au produs furturi.

Aceasta din urmă a venit la moară, a observat o grămadă de șuruburi în camera ui electric general și lipsa lacătului de la ușa grupului social, deși ușa era descuiată.

Raportul a fost întocmit pe baza declarațiilor salariaților, etc. și este confirmat de răspunsurile la interogatoriu ale celorlalți contestatori și de declarațiile martorilor audiați în instanță, și.

Potrivit celor reținute la judecata fondului, în ziua de 12.10.2000 s-a constatat că s-a pătruns neautorizat în interiorul.

Așa cum recunoaște contestatoarea, accesul în camera ui electric general s-a făcut din interior, fără a fi forțate ușile de la exterior, de la ferestre.

Singura măsură luată de către șefa în ziua de12.10.2000, când a fost anunțată de șofer despre spargerea și a sosit la fața locului a fost aceea de a fi legat cu o sârmă pe interior ușa de la grupul social.

Deși prezentă în acea zi la închiderea, a permis magazionerului și silozarului să închidă ușa sorbului pe exterior, ceea ce nu s-a mai întâmplat până atunci. au fost nevoiți să încuie lacătul lor peste acest lacăt.

A urmat acestui incident cel din ziua de 26.10.2000, în care s-a constatat că au fost sustrase mai multe obiecte de inventar din moară.

S-a observat atunci lipsa mai multor bunuri din camera ui electric general, de la celelalte etaje ale și, înainte de toate acestea, ușa de la grupul social descuiată. de la uși exterioare, ferestre, guri transportoare erau intacte.

Conform notelor explicative întărite de răspunsurile la interogatoriu, ușa de la grupul social a rămas legată doar cu o sârmă din ziua de 12.10.2000 până în ziua de 26.10.2000.

Ulterior celui de-al doilea incident și sesizării acestuia către conducerea unității, bunurile au fost inventariate în data de 03.11.2000. Au fost găsite lipsă mijloacele fixe menționate în lista anexă a procesului-verbal de inventariere nr.5762/06.11.2000-filele 92 și 93 din dosar, semnat și de către contestatoarea.

Potrivit acestor înscrisuri și apărărilor contestatoarei, este vorba despre obiecte voluminoase, greu de transportat.

Iar valoarea bunurilor sustrase, stabilită prin aplicarea unui procent de uzură de 45%, nu a fost contestată de părțile interesate.

Rezultă din probele aflate la dosar că, prin măsurile întreprinse încă din ziua de 12.10.2000, gestionara nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de disp. art. 8 și 9 din nr.2230/1969 privind gestionarea bunurilor agenților economici. Aceasta nu a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a preveni sustragerea din moară bunurilor ulterior datei de 12.10.2000 și nu a anunțat conducerea unității că există acest pericol.

Constatând personal deschiderea neautorizată și lăsarea fără lacăt a unei uși de la grupul social și camera ui electric general, ținute încuiate până atunci, nu a asigurat această ușă decât cu o sârmă și nu și-a anunțat șefii despre cele constatate.

Mai mult, deși era obligată, în ziua de 12.10.2000 nu a fost prezentă la deschiderea de către silozar, magazioner și portar.

Nu pot fi reținute apărări precum aceea că salariata era ocupată și cu gestiunea celeilalte mori, din moment ce accesul în Moara nu era permis în absența acesteia, fapt rezultat din mărturisirea părții și din celelalte răspunsuri la interogatoriu.

încă din ziua de 12.10.2000 că desfacerea ușii grupului social s-a făcut de către persoane care au avut accesul în moară, gestionara nu a solicitat șefilor luarea măsurilor necesare pentru ca accesul să se facă și să dureze numai în prezența sa, pentru ca ușa camerei ui electric să fie asigurată contra efracției.

A mai rezultat din probele administrate că ceilalți contestatori au avut cunoștință chiar în acea zi sau mai târziu despre incidentul din 12.10.2000, dar nu au sesizat conducerea societății pentru limitarea accesului în moară și pentru verificarea asigurării clădirii contra efracției. Se vorbea printre paznici despre un eventual furt și despre lacătul aplicat greșit pe ușa sorbului, dar nu s-a întreprins nimic de natură a preîntâmpina sustragerea.

Contestatorul a încălcat și o altă obligație de serviciu deschizând ușa de acces în moară în lipsa gestionarei și neanunțând șefii despre aceasta.

Un aspect omis a fi avut din vedere este acela că bunurile sustrase erau greu de transportat, presupuneau prezența mai multor persoane, chiar mijloace de transport, zgomot și spațiu. Or, se putea ca toate acestea să nu fie observate numai dacă paza fixă sau cea mobilă nu era asigurată corespunzător.

Sunt suficiente elemente care demonstrează încălcarea atribuțiilor de serviciu, îndeplinirea lor defectuoasă iar apărările invocate nu au forța de a înlătura vinovăția contestatorilor.

Se va reține, prin urmare, că sunt întrunite elementele răspunderii materiale reglementate de disp.art.102 și urm. din Legea nr.10/1972 și că au fost respectate limitele răspunderii prevăzute de art.105 alin.2 din lege la emiterea deciziei de imputare.

Pentru aceste considerente, Curtea va constata că soluția instanței de fond este rezultatul greșitei aprecieri a probelor și al greșitei aplicări a dispozițiilor legale incidente în speță, astfel că, în temeiul art. 304 pct.9 și art. 3041pr.civ. coroborate cu art. 312 pr.civ. va admite recursul și va modifica sentința în sensul că va respinge contestațiile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurenta- intimată " " R V - CU SEDIUL, împotriva sentinței civile nr.490/CM din 07 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- (număr în format vechi 2618/CM/200, intimați fiind contestatorii, -, -, și.

Modifică sentința și pe fond respinge contestațiile formulate de contestatorii, -, -, și, împotriva deciziei de imputare nr.221 din 11 ianuarie 2001emise de intimată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 25 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.

Președinte,

- ---

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

Red.

Tehnored.

4 ex./21.03.2008

Jud.fond:

Președinte:Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță, Nicoleta

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 148/2008. Curtea de Apel Pitesti