Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1490/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1490/R/2008 | |
Ședința publică din 25 iunie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu | - - |
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel | - - - - |
GREFIER: |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚISTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL din cadrul MINISTERULUI INTERNELOR și REFORMEI ADMINISTRATIVE- BIROUL TERITORIAL DIN INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL județului B pentru și în numele reclamantei împotrivasentinței civile nr. 101/F din 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, privind și pe pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B N având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale - prime de concediu.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost depus și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 4 iunie 2008, s-a depus întâmpinare de către pârâtul intimat Ministerul Internelor și Reformei Administrative și s-a invocat prin întâmpinare excepția nemotivării recursului.
Instanța constată că motivele de recurs se încadrează în unul din cazurile art.304 Cod procedură civilă și constatând că art.304 ind.1 cod procedură civilă nu limitează criticile de nelegalitate în situația nesupusă apelului la cele prevăzute de art. 304 cod procedură civilă, va respinge excepția nemotivării recursului.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.242 pct.2 Cod procedură civilă de către părți și Curtea reține cauza în pronunțare în baza actelor depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 101/F/2008 din 18.02.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, s-a respins lipsa calității procesuale pasive invocată de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant pentru perioada 13 decembrie 2004 - la zi, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului pentru perioada 01 noiembrie 2003 - 13 decembrie 2004 și s-a respins ca prescrisă pentru această perioadă acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Biroul Teritorial din Inspectoratul de Poliție al Județului B N, în numele membrului său, împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantului, invocată din oficiu de instanță la termenul de judecată din 18 februarie 2008, este întemeiată, având în vedere dispozițiile art. 1 și ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958, precum și dispozițiile art. 283 alin. 2 din Codul Muncii care statuează că dreptul la acțiune având un caracter patrimonial se stinge în termen de 3 ani prin neexercitarea sa. Cum drepturile salariale solicitate prin prezenta acțiune a vizat și perioada cuprinsă între 1 noiembrie 2003 și 13 decembrie 2004, respectiv pentru mai mult de 3 ani de la data introducerii acțiunii, dreptul material la acțiune al reclamantului pentru mandantă a fost stins prin neexercitarea sa, odată ce reclamantul nu a făcut dovada suspendării acordării acestor drepturi categoriei de personal din care face parte prin Legile de adoptare a bugetului pentru anii 2003 și 2004,sens în care,a respins ca prescrisă acțiunea pentru această perioadă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul, cu referire la obligarea sa în calitate de ordonator principal de credite la cuprinderea în proiectul de buget înaintat Ministerului Economiei și Finanțelor a eventualelor sume reprezentând drepturi salariale ale personalului contractual din cadrul MIRA, instanța a apreciat această excepție ca nefondată, prin prisma art. 34 din Legea nr. 500/2002 care instituie în sarcina sa ca ordonator principal de credite obligația de a întocmi în fiecare an proiectul de buget, sumele de bani reprezentând drepturi salariale ale personalului contractual, urmând a fi cuprinse obligatoriu în proiectul de buget întocmit.
reprezentat de reclamant în prezenta cauză are calitatea de angajată cu contract individual de muncă al pârâtului B-N - personal civil contractual.
În ceea ce privește drepturile sale salariale, acestea au fost stabilite în limita a celora prevăzute de nr.OUG 24/2000 și a acelora prevăzute de Codul Muncii și Legea nr. 138/1999 privind acordarea sporurilor pentru vechime și condiții de muncă și conținute de actul adițional la contractul de muncă încheiat valabil între mandant și pârâtul B-N, părțile convenind prin semnarea acestui înscris asupra cuantumului lor.
În considerarea stabilirii drepturilor salariale ale mandantei au fost avute în vedere prevederile legale sus amintite care reglementează salariile personalului contractual din instituțiile publice, sporurile de care aceștia beneficiază precum și acordul de voință exprimat de mandant la încheierea și modificarea contractului său de muncă în ceea ce privesc drepturile salariale.
Drepturile pretinse prin prezenta acțiune, respectiv sporul de fidelitate și dreptul la primă de vacanță au fost acordate conform art. 1 funcționarilor publici, polițiști din unitățile Ministerului d e Interne aflate sub incidența Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului, art. 6 - privitor la sporul de fidelitate și art. 37- pentru prima de vacanța, precizarea textuală fiind că aceste drepturi sunt acordate polițiștilor după cum urmează "polițiștilor li se acordă un spor de până la 20% din salariul de bază" și "la plecarea în concediu polițistul primește o primă de concediu egală cu indemnizația avută în luna anterioară plecării în concediu".
Așa cum rezultă din conținutul cererii de chemare în judecată, a actelor depuse la dosar de pârâtul B-N, a actului adițional la contractul individual de muncă al mandantului, acesta are calitatea de angajat a pârâtului B în baza unui contract individual de muncă șinucalitatea de funcționar public polițist - în sensul Legii nr. 360/2002.
Așa fiind, cererea sa privind acordarea sporului de fidelitate și a primei de vacanță este neîntemeiată, odată ce legea distinge în mod clar asupra statutului profesional al persoanelor cărora li s-a acordat aceste drepturi, condiția cerută, conform actelor normative mai sus amintite, fiind aceea ca persoana să aibă calitatea de funcționar public - polițist.
Acțiunea formulată de reclamant pentru mandanta sa în ceea ce privește dobândirea acestor drepturi salariale în temeiul art. 49 din Legea nr. 138/1999, articol care a instituit personalului civil din drepturi similare cu cele ale cadrelor militare, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate, a fost apreciată ca neîntemeiată de prima instanță, odată ce prin nr.OG 38/2003, pentru a se fi acordat drepturile salariale solicitate, persoana trebuia să ocupe o funcție publică, aceea de polițist, prevăzută în Legea nr. 360/2002. Mai mult, textul de lege invocat de reclamant ca temei al drepturilor deduse judecății a făcut referire la o altă categorie socio-profesională, aceea a cadrelor militare în activitate și acordă drepturi salariale similare acestora, personalului contractual ce desfășoară activitate similară cu militarii.
Prin urmare, cum stabilirea drepturilor salariale într-un cuantum și cu unele sporuri specifice pentru polițiști și un alt cuantum pentru personalul contractual din unitățile - cuantum acceptat de mandant, a fost atribut exclusiv al legiuitorului și nu a putut fi asimilat unui abuz al pârâților, care au respectat dispozițiile imperative în materie în ceea ce privește drepturile salariale ale personalului contractual.
Pentru argumentele de fapt și drept expuse, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului pentru mandantul său pentru perioada 1 noiembrie 2003 - 13 decembrie 2004 și a respins ca prescrisă acțiunea pentru această perioadă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative în ceea ce privește capătul de cerere privitor la obligarea sa, aceea de cuprindere în bugetul propriu a sumelor pretinse de reclamant.
În aceste condiții, acțiunea reclamantului a fost apreciată ca neîntemeiată, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor nr.OUG 24/2000, a Legii nr. 360/2002 și a nr.OG 38/2003 precum și a dispozițiilor Codului Muncii raportat și la art. 72 și urm. din Legea 168/1999 a fost respinsă ca atare pentru perioada 13 decembrie 2004 și până la data pronunțării prezentei hotărâri.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul pentru declarat recurs prin care solicitat modificarea sentinței.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea pronunțată în cauză este nelegală și neîntemeiată pentru considerentele de mai jos. Drepturile salariale sunt prevăzute de OUG24/2000; Codul Muncii și Legea nr. 138/1999. Dreptul la sporul de fidelitate și dreptul la prima de vacanță, sunt drepturi prevăzute de lege și avea în vedere și practica judiciară în materie, s- considerat că acestea sunt temeinice și legale.
De asemenea, au fost categorii de salariați contractuali din care au drepturi similare cu polițiștii, astfel că au fost incidente prevederile art. 49 din Legea nr. 138/1999, în conformitate cu care personalul civil din ministerele și instituțiile enunțate la art. 47 același act normativ, beneficiază de primele, sporurile și îndemnizațiile acordate cadrelor militare polițiștilor.
În raport cu prevederile HG501/1994, personalul contractual a beneficiat de norma de hrană și de îndemnizația de dispozitiv de luptă, precum și de sporul cuvenit pentru condiții de pericol deosebit.
Prima de concediu a fost suspendată prin disp. art. OUG33/2001 și menținută ulterior prin art. 12 alin. 4 Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3, Legea nr. 631/2002 art. 9 alin. 7, Legea nr. 307/2003 și art. 8 din Legea nr. 511/2004. Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu a fost anulată prin dispozițiile legale arătate și nici nu a fost prescrisă.
Suspendarea exercițiului unui drept, nu poate fi echivalată cu însăși înlăturarea acestuia, cu prescrierea acestuia. A accepta contrariul, ar echivala cu o golire de conținut a normei juridice, interpretare ce contravine dreptului la proprietate consacrat de art. 1 din Protocol 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cu care fiecare persoană trebuie să se bucure de respectul bunurilor sale.
În sensul interpretării, date de noțiunii de " bun ", în sfera acestuia au fost cuprinse nu numai bunurile corporale ci și drepturile și interesele care constituie active. a cuprins așadar printr-o interpretare exhaustivă și noțiunea de valoare patrimonială, respectiv interesele care decurg din ansamblul raporturilor cu conținut economic pe care să le dobândească o persoană în mod efectiv și licit.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B nr. 1, sector 1, are calitatea de ordonator principal de credite și poate fi obligat să aloce fondurile necesare angajatorului respectiv B N, în vederea acordării acestor drepturi salariale.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative depus întâmpinare prin care solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele motive:
de sindicat în reprezentarea căruia Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative (MIRA) a formulat prezenta acțiune, are calitatea de personal contractual în cadrul MIRA, iar drepturile salariale cuvenite acestuia sunt prevăzute de dispozițiile OUG nr.24/2000, ale Legii nr.138/1999, precum și ale Codului Muncii.
În conformitate cu dispozițiile art.49 raportat la art.47 și art.1 din Legea nr. 138/1999, personalul contractual MIRA care desfășoară activități similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate, însă în actul normativ care reglementează salarizarea cadrelor militare în activitate, respectiv Legea nr.138/1999 nu instituie ca drept salarial sporul de fidelitate sau prima de concediu.
Aceste drepturi salariale sunt recunoscute prin OUG nr.38/2003 în favoarea polițiștilor, dar actul normativ menționat nu este aplicabil personalului contractual din MIRA, neexistând vreo normă de trimitere în acest sens, iar prevederile HG nr.501/1994, invocate în recurs, nu pot fi extinse și la alte drepturi salariale.
De asemenea, Curtea constată că, în raport de obiectul acțiunii - pretenții cu caracter de drepturi salariale începând cu data de 01.11.2003 și până în prezent - acțiunea înregistrată la data de 13.12.2007 este parțial prescrisă pentru perioada 01.11.2003-13.12.2004.
Astfel, drepturile salariale pretinse sunt supuse unui termen de prescripție de 3 ani, conform art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, care începe să curgă, potrivit art.7 din același act normativ, la data când se naște dreptul la acțiune.
Or, sporul de fidelitate pretins are caracterul unei prestații succesive, achitate lunar, astfel încât pentru fiecare prestație dreptul la acțiune se stinge, conform art.12 din Decretul nr.167/1958, printr-o prescripție distinctă, care a operat, în speță, pentru toată perioada la care se referă pretențiile deduse judecății.
De asemenea Curtea, constată că nu a intervenit vreo cauză suspensivă sau interuptivă a cursului prescripției extinctive, iar suspendarea exercițiului dreptului la primă de concediu prin legile succesive ale bugetului de stat nu are relevanță în cauză, deoarece actul normativ care instituie prima de concediu nu este aplicabil personalului contractual din MIRA, astfel cum s-a reținut anterior, ceea ce înlătură și orice incidență a art.1 din Protocolul 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Biroul Teritorial din Inspectoratul de Politie al județului B N, împotriva sentinței civile nr. 101/F din 18 februarie 2008 Tribunalului Bistrița N pronunțată în dosar nr- pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
PT. - - - - - - PT.
în semnează în semnează
vicepreședintele instanței prim grefier
JUDECĂTOR 2: Laura Dima Ioan Daniel
RED.
DACT. 2 EX./21.07.2008.
JUD.FOND.,
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
