Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1505/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1505/R/2009
Ședința publică din 11 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
-
GREFIER:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 108 din 19 ianuarie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta intimată ROMANIA, având ca obiect calcul drepturi salariale.
dezbaterilor și concluziile puse de reprezentantul pârâtei intimate Romania care în prezent se numește România, avocat, au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 9 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 108 din 19 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei ROMANIA SRL, având ca obiect drepturi bănești.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin acțiune reclamanta a chemat în judecată pârâta pentru a fi obligată la plata sporului de vechime în cuantum de 25% din salariul de bază cuvenit pentru perioada 24.01.2005-23.01.2008 și în continuare pe durata derulării contractului individual de muncă.
Reclamanta a depus la dosar copii după carnetul de muncă din care rezultă că începând din data de 01.07.2002 este angajat al pârâtei în calitate de operator linie până în 01.04.2007, iar în prezent are funcția de montator, reglor, depanator aparate electronice.
Potrivit art. 154 alin. 2 din Codul Muncii, pentru munca prestată în baza Contractului Individual de muncă, fiecare salariat are drept la un salariu exprimat în bani, iar conform art. 155 din Codul Muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri. Cuantumul acestuia se stabilește potrivit art. 157 alin. 1 prin negociere între angajator și salariat.
Din contractul individual de muncă încheiat între părți, tribunalul a reținut că acesta a convenit asupra unui salariu lunar de 3.491.319 Rol brut. -se asupra salariului lunar și nu asupra salariului de bază, tribunalul a conchis că părțile au înțeles ca acest venit lunar să includă și sporurile prevăzute în legislația specială. Mai mult, în același sens sunt și concluziile ITM T consemnate în procesul-verbal de control nr. 16359/12.12.2005, care precizează expres "sporul de vechime este inclus în salariul negociat, motiv pentru care salariul minim negociat în societate este cu 20% mai mare decât salariul minim pe economie".
Este adevărat că potrivit art. 283 din Codul Muncii, contractul individual de muncă trebuie să conțină cel puțin clauzele care consfințesc drepturi pentru salariați din contractele colective de muncă. Iar, potrivit art. 40 alin.3 din Contractul Colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006, salariații au dreptul la spor pentru vechime în muncă, minim 5% pentru 3 ani vechime și maxim 25% la o vechime de peste 20 de ani; însă, potrivit alin. 2 sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază. Aceleași prevederi au fost păstrate în art. 41 alin. 3 lit. d, respectiv 41 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010. De asemenea, aceste prevederi au fost preluate în Contractul Colectiv de muncă la nivel de ramură electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje si apărare, pe anii 2005-2006 în art. 51 și pe anii 2007-2010 în art. 51.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului a arătat că are o vechime totală în muncă de 25 ani, 1 lună și 8 zile și potrivit dispozițiilor art. 155 din muncii este îndreptățită a beneficia de sporul de vechime, întrucât salariul cuprinde salariul de bază, sporurile (inclusiv sporul de vechime) precum și celelalte indemnizații, iar coroborat cu dispozițiile din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură angajatorul este obligat să acorde un spor minim, potrivit art.51 al cărui cuantum este stabilit la același articol la lit.d pentru o vechime în muncă de peste 20 de ani vechime se aplică un spor de 25%. În condițiile în care la nivel de unitate nu există un contract colectiv de muncă și în contractul individual de muncă nu este prevăzută în mod expres nici o dispoziție privitoare la sporul de vechime, se face aplicația dispozițiilor contractului colectiv de muncă la un nivel superior, potrivit art.238 din muncii.
Conform dispozițiilor art. 155 din muncii, în lipsa unei mențiuni exprese în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă sau în carnetul de muncă, sporul de vechime trebuie evidențiat separat, neputându-se prezuma că el este înscris în salariul de bază.
Pârâta SC ROMANIA SRL, prin întâmpinarea de la 19-23, solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Conform contractului individual de muncă încheiat între părți ( 26 dosar Tribunal T), salariul lunar al reclamantei este de 3.491.319 lei brut (art. IV prima clauză), iar următoarele clauze se referă la plata orelor suplimentare prin acordarea unor sporuri.
În raport de modul lapidar în care este formulată clauza referitoare la drepturile salariale, nu se poate conchide că sporul de vechime este inclus (absorbit) în salariu.
Astfel, interpretarea literară a clauzei exclude în mod categoric o asemenea concluzie, deoarece dacă s-ar fi intenționat ca sporul de vechime să fie inclus în salariu, contractul individual de muncă încheiat între părți ar fi trebuit să cuprindă o prevedere expresă în acest sens.
Contrar afirmațiilor intimatei, folosirea noțiunii de "salariu lunar" menționată în contract nu reprezintă un argument în sensul că diferă de salariul de bază și prin urmare include toate sporurile, fiind de remarcat în acest context că formularea clauzei nu este suficient de clară și precisă pentru a fundamenta această afirmație.
Deși art. 155 Codul muncii, art. 37 alin. 4 din CCM la nivel național și art. 48 alin 3 din CCM la nivel de ramură definesc salariul ca acel drept ce cuprinde și sporurile, intimata omite să facă diferența între noțiunea de salariu, ca totalitate a drepturilor salariale de care beneficiază angajatul și noțiunea de salariu de bază, element fix al salariului în prima accepțiune, și în funcție de care se calculează sporurile.
Or, nici contractul individual de muncă nu este, în sine, prin terminologia uzitată, suficient de lămuritor, astfel încât Curtea consideră că salariul stabilit în favoarea reclamantului nu include sporul de vechime și din perspectiva a altor trei argumente.
În primul rând, în spiritul reglementărilor specifice legislației muncii, era absolut necesar, în vederea asigurării depline a drepturilor recunoscute în favoarea salariatului, ca părțile să fi redactat contractul individual de muncă într-un mod suficient de clar încât să nu fie susceptibil de interpretări diferite.
În al doilea rând, Curtea observă că deși intimata susține că salariul de care beneficiază pârâtul include și sporul de vechime, nu oferă o justificare pentru menționarea distinctă ca drept de natura salarială a sporului pentru efectuarea orelor suplimentare. Din moment ce, potrivit afirmațiilor sale, salariul (art. 155 Codul muncii ) include și sporurile, se pune în mod firesc întrebarea de ce nu s-a procedat în mod similar și cu sporul de vechime.
În acest context, Curtea apreciază ca lipsită de fundament distincția pe care o face intimata între caracterul permanent al sporului de vechime și cel nepermanent al sporului pentru ore suplimentare, deoarece ambele sunt sporuri care se raportează la salariul de bază și constituie un element al drepturilor salariale lunare cuvenite salariatului.
În fine, în sprijinul neincluderii sporului de vechime în salariu, pledează și un argument de lege respectiv art. I lit. e din Ordinul nr. 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, care impune evidențierea distinctă a drepturilor salariale acordate separat de salariul de încadrare.
Curtea consideră, de asemenea că prioritate în speță prezintă examinarea și interpretarea clauzei salariale din contractul individual de muncă, și nu analiza dispozițiilor diferitelor contracte colective de muncă care se referă la raportul dintre salariul de bază și sporul de vechime.
Aceste dispoziții nu pot fi interpretate în sensul că induc prezumția includerii sporului de vechime în salariul de bază, astfel încât intimatei îi revine sarcina probei acordării acestui spor, conform art. 287 Codul muncii.
În acest context, se impune înlăturarea procesului verbal de control al ITM T nr. 15359/12 decembrie 2005 și a contractului colectiv de muncă aplicabile la nivelul unității pe anii 2005, respectiv 2007-20010, care sunt lipsite de valoare probatorie.
Astfel, procesul-verbal menționat, deși atestă că "sporul de vechime este inclus în salariul negociat, motiv pentru care salariul minim negociat în societate este cu 20 % mai mare decât salariul minim pe economie", nu indică elementele de fapt pe care s-a întemeiat această concluzie. În opinia instanței, această concluzie nu se poate întemeia exclusiv pe cuantumul mai mare cu 20 % al salariului minim în societate în raport de salariul minim pe economie, în condițiile în care sporul de vechime nu este fix (20%), ci este cuprins între 5 %-25%.
În lipsa oricărui element de fapt care să susțină ideea includerii sporului de vechime în salariu, Curtea constată că procesul-verbal nu exonerează pârâta de sarcina probei.
Mai mult, Curtea reține că același proces-verbal atestă că toate categoriile de sporuri acordate de societate sunt evidențiate în statele de plată, ceea ce ridică din nou întrebarea de ce pârâta nu a procedat la fel în cazul sporului de vechime.
De asemenea, procesul-verbal nu poate fi luat în considerare și datorită faptului că nu se referă la reclamantă, ci la alți salariați ai pârâtei, astfel încât nu îi opozabil reclamantei a cărui situație nu a făcut obiectul controlului efectuat de ITM
În privința contractului colectiv de muncă, Curtea nu împărtășește susținerea intimatei referitoare la valoarea sa probatorie, datorită rigorilor care guvernează legislația muncii în vederea garantării drepturilor salariatului. Nefiind înregistrat la T, contrar art. 25 alin 1 și 3 din Legea nr. 130/1996, acest act este lipsit de efecte juridice și de orice valoare probatorie.
Cu privire la perioada ulterioară datei de 13.08.2008 curtea reține că la nivel de unitate s-a încheiat un contract colectiv de muncă înregistrat la T sub nr. 364/13.08.2008 în care la art. 41 alin. 6 se prevede că sporurile permanente sunt incluse în salariul de bază. Ulterior între pârât și reclamantă s-a încheiat un act adițional la contractul de muncă în care se prevede că salariul negociat include sporul de vechime.
Față de aceste prevederi exprese și lipsite de echivoc este evident că începând cu data înregistrării contractului colectiv de muncă la T, 13.08.2008, sporul de vechime este inclus în salarul de bază și nu se mai poate adăuga la acesta, acțiunea fiind neîntemeiată pentru perioada ulterioară datei de 13.08.2008.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să admită în parte recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 108 din 19.01.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâta la plata sumei de 7402 lei reprezentând contravaloarea sporului de vechime în muncă aferent perioadei 24.01.2005 - 23.01.2008 precum și la plata în continuare a sporului până la data de 13.08.2008.
Dispoziția din sentință în ceea ce privește respingerea acțiunii pentru perioada ulterioară datei de 13.08.2008 va fi menținută ca legală și temeinică.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă va bliga pe intimata SC ROMÂNIA SRL, aflată în culpă procesuală față de admiterea în parte a recursului, să plătească recurentei suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs și fond reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 108 din 19.01.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâta la plata sumei de 7402 lei reprezentând contravaloarea sporului de vechime în muncă aferent perioadei 24.01.2005 - 23.01.2008 precum și la plata în continuare a sporului până la data de 13.08.2008.
Menține dispoziția din sentință în ceea ce privește respingerea acțiunii pentru perioada ulterioară datei de 13.08.2008.
Obligă pe intimata SC ROMÂNIA SRL să plătească recurentei suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs și fond.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
- - --- - -
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 3 ex. la data de 18.06.2009
Judecător fond -, - Tribunalul Cluj
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr- Cod operator 8428
Către,
Cabinet avocat,
T,-,.4,
Răspunzând adresei. înregistrată la Curtea de Apel Cluj în data de 25 noiembrie 2009, vă aducem la cunoștiință faptul că dosarul nr- al Curții de Apel Cluja fost restituit la Tribunalul Cluj în data de 22 iunie 2009 și pentru a primi copia solicitată de. vă rugăm să vă adresați acestei instanțe.
Vă restituim alăturat chitanța Seria -. - - PJ emisă de Primăria T la data de 23.11.2009, care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei.
Întocmit:
GREFIER
Verificat:
GREFIER DE SECȚIE
C-N, la 30 noiembrie 2009
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
