Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1504/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civil, de munc și asigurri sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVIL NR. 1504/R/2009
Ședința public din 11 iunie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECTORI: --- -
-
GREFIER:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțrii, recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 61 din 22 ianuarie 2008, pronunțat de Tribunalul Maramure ș în dosarul nr-, privind și pe reclamantul SPITALUL DE RECUPERARE, având ca obiect litigiu de munc - acțiune în rspundere patrimonial.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din 9 iunie 2009, care face parte integrant din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând, constat urmtoarele:
Prin sentința civil nr. n61 din 22.01.2008, pronunțat de Tribunalul Maramure ș în dosarul nr-, a fost admis acțiunea formulat de reclamantul SPITALUL DE RECUPERARE, în contradictoriu cu pârâta și, în consecinț, pârâta a fost obligat s plteasc reclamantului suma de 40.392 lei, cu dobânda legal calculat conform nr.OG 9/2000, începând cu data de 24.08.2007 și pân la plata efectiv .
Pentru a hotrî astfel, prima instanț a reținut c, rin p. nr. 86/10.02.2000, pârâta a fost confirmat pe post de rezident la reclamant. Între prți s-a încheiat astfel contractul individual de munc nr. 2124 din 1.05.2000 și actul adițional la acest contract.
Potrivit actului adițional la contractul individual de munc, pârâta s-a obligat "s funcționeze ca specialist pe acest post pe o perioad de minimum 5 ani de la obținerea specializrii. În caz contrar, va restitui unitții sanitare Spitalul de Recuperare, o sum echivalent cu 36 de salarii medii pe economie, din perioada renunțrii".
Prin nr. 440/25.04.2005, pârâta a fost confirmat ca medic specialist, iar începând cu 1.09.2005 în baza Deciziei nr. 60//26.05.2005 emis de reclamant, pârâta a fost încadrat în funcția de medic specialist pediatrie.
La solicitarea pârâtei din 18.07.2005, Ministerul Sntții - JMa aprobat efectuarea unui schimb de experienț de ctre aceasta la Spitalul Județean B M pe o perioad de 6 luni, începând cu 1.09.2005.
Începând cu 1.03.2006 s-a aprobat detașarea pârâtei la Spitalul Județean de Urgenț "Dr. " BMp entru o perioad de 6 luni.
La data de 20.07.2006, pârâta și-a înregistrat cererea de demisie pe baza creia, reclamanta, prin Decizia nr. 94/20.07.2006, a dispus încetarea contractului individual de munc încheiat cu pârâta în temeiul art. 79. muncii.
Astfel, raportul de munc dintre prți a încetat prin voința unilateral a pârâtei, care nu a respectat termenul de 5 ani de la atestarea în specialitate, la care s-a obligat prin semnarea actului adițional la contractul individual de munc.
Susținerea pârâtei c a semnat acest act adițional prin constrângere nu a fost dovedit.
Potrivit art. 270. muncii, salariații rspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor rspunderii civile contractuale.
Prin prisma acestor dispoziții, faț de considerentele reținute, s-a constatat c pârâta și-a înclcat obligațiile contractuale, respectiv aceea de a funcționa ca medic specialist timp de 5 ani, urmând s achite suma echivalent a 36 de salarii medii pe economie, sum la care s-a obligat prin actul adițional.
Împotriva acestei hotrâri, pârâta a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, pârâta a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 3 alin. 5 din OUG nr. 58/2001 și a art. 3 alin. 6 din Legea nr. 41/2002 în raport de dispozițiile art. 41 alin. 1 din Constituție.
Asupra fondului cauzei, pârâta a contestat c reclamanta a suferit vreun prejudiciu, apreciind c nu sunt întrunite condițiile antrenrii rspunderii patrimoniale reglementate de art. 270. muncii, ceea ce determin îmbogțirea fr just cauz a reclamantei.
Pârâta a invocat, în al doilea rând, c acțiunea reclamantei se întemeiaz pe dispozițiile art. 3 din OUG nr. 58/2001 și ale art. 3 alin. 6 ale Legii nr. 41/2002, care au intrat în vigoare ulterior încheierii contractului individual de munc dintre prți, ceea ce încalc principiul neretroactivitții legii civile.
Se arat, de asemenea, c reclamanta și-a exprimat acordul în scris pentru detașarea pârâtei pe toat durata rezidențiatului la o alt unitate spitaliceasc, iar dup obținerea titulaturii de medic specialist și-a exprimat acordul la detașarea pârâtei la Spitalul Județean de urgenț "Dr. C-tin " BMn econdiționat de plata unei sume de bani.
În fine, pârâta susține c, în realitate, raporturile juridice de munc dintre prți au încetat prin acord și nu prin demisie, nedatorând prin urmare despgubirile pretinse de reclamant.
Reclamanta Spitalul de Recuperare a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotrârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru urmtoarele considerente:
Cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 3 alin. 5 din OUG nr. 58/2001 și art. 3 alin. 6 din Legea nr. 41/2002 este inadmisibil în raport de dispozițiile art. 29 alin. 1 și 6 din Legea nr. 47/1992, deoarece prevederile legale criticate nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate prin nr.OG 12/2008.
Asupra fondului cauzei, Curtea de Apel observ c elementul esențial în soluționarea prezentului litigiu îl reprezint actul adițional la contractul de munc nr. 2124 ( 5 dosar fond), prin care pârâta s-a obligat s funcționeze ca specialist la secția de pediatrie a reclamantei o perioad de minimum 5 ani de la obținerea specialitții, în caz contrar, urmând a restitui reclamantei o sum echivalent a 36 de salarii medii pe economie din perioada renunțrii.
Acest act juridic încheiat între prți nu a fost atacat de pârât, astfel încât, nefiind anulat, se bucur de prezumția de valabilitate și validitate și îi este opozabil pârâtei, având forț obligatorie, conform art. 969.civ.
Nu reprezint un motiv de ineficienț a actului adițional împrejurarea c, la data încheierii sale, nu intrase în vigoare OUG nr. 58/2001, deoarece, pe de o parte, art. 969.civ. recunoaște efectele convențiilor legal fcute, iar, pe de alt parte, art. 71 din Legea nr. 10/1972 (vechiul cod al muncii, în vigoare la data încheierii actului adițional) prevede, în cazul urmrii unei forme de calificare sau perfecționare, posibilitatea completrii contractului de munc, "printr-un act adițional în care se prevede îndatorirea persoanei încadrate în munc de a lucra în unitate o anumit perioad".
Prin urmare, nici aceast critic a recurentei, formulat pe cale de aprare, nu înltur aplicabilitatea între prți a actului adițional, care reprezint temeiul acțiunii reclamantului și exclude incidența îmbogțirii fr just cauz a acestuia.
De asemenea, Curtea constat c reclamantul a fost în mod evident prejudiciat prin neîndeplinirea de ctre pârât a obligației de a funcționa minim 5 ani dup confirmarea în specialitate, fiind lipsit de serviciile unui medic specialist în pediatrie.
Or, în atare situație, fiind dovedit existența prejudiciului, reclamantul este scutit de dovada întinderii prejudiciului în temeiul clauzei penale conținut în actul adițional. Acest act stabilește cuantumul despgubirii la o sum echivalent cu 36 de salarii medii pe economie la data renunțrii, care, în mod evident este mai mic decât cea pe care o impune școlarizarea altui medic rezident.
În acest context, Curtea observ c pârâta nu are obligația restituirii drepturilor salariale, ci a unei sume raportate la nivelul unui salariu mediu, ceea ce nu reprezint o înclcare a principiului interdicției renunțrii la drepturile salariatului edictat de art. 38 Codul Muncii.
Acordul reclamantei la desfșurarea rezidențiatului de ctre pârât la o alt unitate spitaliceasc nu poate constitui un argument în favoarea exonerrii pârâtei de obligația prestrii activitții de medic specialist în cadrul unitții reclamante, deoarece acordul se refer doar la rezidențiat, nu și la perioada specialitții.
În consecinț, sunt întrunite condițiile de antrenare a rspunderii patrimoniale, conform art. 270. muncii, având în vedere c pârâta, salariat a reclamantului, și-a dat demisia, înclcând astfel obligația de a funcționa minim 5 ani ca specialist, corelativ formrii sale profesionale pe cheltuiala reclamantei, ceea ce i-a cauzat reclamantului prejudicii.
De asemenea, acordul reclamantului la detașarea pârâtei la un alt spital pe perioada specialitții nu are semnificația renunțrii reclamantului la dreptul stabilit prin actul adițional, o asemenea manifestare de voinț trebuind s reias în mod indubitabil.
În fine, nu este probat afirmația pârâtei privind încetarea raporturilor de munc prin acordul prților, din actele depuse la dosar rezultând c pârâta și-a dat demisia ( 8, 9, 10).
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de APEL CLUJ, în temeiul art. 312 alin. 1. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 61 din 22.01.2008 a Tribunalului Maramure ș, pronunțat în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabil.
Dat și pronunțat în ședința public din 11.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECTORI
- - --- - -
GREFIER
Red.SD/
2ex./30.06.2009
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
