Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1553/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1553/R/2009
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției
JUDECĂTOR 2: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Ana Ionescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Câmpia împotriva sentinței civile nr. 2408 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta intimatului - avocat din cadrul Baroului C și reprezentanta pârâtei recurente - consilier juridic.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentanta recurentei depune la dosar un document care reprezintă asigurarea obligatorie a tuturor angajaților societății și nicidecum o poliță de asigurare facultativă.
Se arată de reprezentantele părților că nu mai au alte cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris cu consecința modificării sentinței pronunțate de prima instanță în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant.
Reprezentanta reclamantului depune la dosar concluzii scrise pe care le susține oral. Solicită respingerea recursului ca nefondat cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.408 din data de 15 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Clujs -a admis în parte acțiunea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata C CÂMPIA aceasta fiind obligată să achite reclamantului drepturile salariale restante aferente perioadei 20.11.2006 - 08.05.2008, în cuantum brut de 115.280 lei și suma de 800 lei reprezentând contravaloarea primelor neîncasate și suma de 4000 lei reprezentând contravaloarea rentei aferente perioadei menționate și suma de 8.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost respins petitul privind acordarea tichetelor de masă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost angajatul intimatei, având încheiat contractul individual de muncă pe durată nedeterminată înregistrat la ITM C cod 4.51667, în funcția de director comercial adjunct vânzări din data de 01.01.2006 ( 6-8).
Prin dispoziția nr. DG 188/17.11.2006 contestatorului i s-a suspendat contractul individual de muncă începând cu data de 20.11.2006, în urma unei plângeri penale formulate de împotriva acestuia. Prin decizia nr. 227/05.05.2008 s-a dispus încetarea suspendării contractului individual de muncă a contestatorului, ca urmarea a scoaterii acestuia de sub urmărire penală (11), iar la data de 08.05.2008 s-a încheiat un act adițional la contractul individual de muncă (9,10).
Potrivit prevederilor art. 52 lit. c din Codul muncii contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitiva a hotărârii judecătorești.
La alin. (2) al art. 52 din Codul muncii se prevede că, în cazul când se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară, platindu-i-se, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
Având în vedere decizia nr. 227/05.05.2008 instanța a reținut că în cazul reclamantului sunt aplicabile direct prevederile alin. (2) al art. 52 din Codul muncii.
S-au înlăturat susținerile pârâtei potrivit cărora reclamantul nu poate solicita sumele reprezentând drepturile salariale restante deoarece nu a contestat dispoziția de suspendare a contractului individual de muncă. În cazul de față suspendarea contractului individual de muncă a fost din inițiativa angajatorului pârât, ca urmare a formulării plângerii penale împotriva reclamantului. Este de notorietate că reclamantul, chiar dacă contesta respectiva decizie de suspendare, judecata acesteia ar fi fost suspendată până la finalizarea acțiunii penale.
Cum drepturile salariale sunt datorate reclamantului potrivit prevederilor legale menționate, instanța a admis petitul privind suma de 115.280 lei reprezentând salariile restante și suma de 800 lei cu titlu de prime neacordate.
Referitor la neacordarea primelor, instanța nu a reținut susținerile pârâtei, având în vedere că absența reclamantul s-a datorat tocmai suspendării contractului individual de muncă din inițiativa acesteia.
Cum sintagma "și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului " cuprinde și renta aferentă contractului încheiat între contractant în numele asiguratului respectiv reclamantul în cauză, instanța a admis și acest petit.
Potrivit prevederilor alin. 1 al art. 6 din Legea nr. 142/09.07.1998 (actualizată) - privind acordarea tichetelor de masă, salariatul poate utiliza, lunar, un număr de tichete de masă cel mult egal cu numărul de zile în care este prezent la lucru în unitate, astfel că, deoarece reclamantul în perioada suspendării contractului individual de muncă nu a fost prezent în unitate, instanța a respins acest petit.
Având în vedere art. 52 din Codul muncii, ale alin. 1 al art. 6 din Legea nr. 142/09.07.1998 și aspectele reținute, instanța a admis în parte acțiunea.
În temeiul art. 274.proc.civ. instanța a obligat pârâta aflată în culpă procesuală la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8000 lei, reprezentând onorariu avocațial în favoarea contestatorului.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta CÎMPIA considerând-o netemeinică și nelegală și solicitând modificarea acestei a în sensul respingerii acțiunii.
În motivele de recurs se aduc sentinței următoarele critici:
Referitor la pretențiile reprezentând contravaloarea salariilor, instanța ar fi trebuit să admită proba cu înscrisuri, prin care s-ar fi dovedit că reclamantul a fost angajat în perioada suspendării contractului la, situație în raport de care numai în ipoteza realizării unor venituri mai mici putea fi obligată pârâta la plata diferenței.
Pentru angajarea unei răspunderi civile delictuale a pârâtei nu sunt întrunite condițiile acesteia, respectiv existența unui prejudiciu, existența faptei ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Dacă nu a existat o diferență de venituri provenind din salariul, pârâta nu putea fi obligată la plata de despăgubiri întemeiat pe disp. art. 52 lit. C Codul muncii.
Primele de Paște și C prev. în art. 6 pct. 20 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu sunt drepturi ce se cuvin tuturor salariaților, conducerea secțiilor și departamentelor putând decide diminuarea sau anularea acestora.
Suma de 4.000 lei acordată sub formă de rentă derivă din contractul de asigurare încheiat de pârâtă cu, iar raportat la acest petit pârâta nu are calitate procesuală pasivă, renta constituind un drept incompatibil cu materia dreptului muncii.
Sentința este criticată și pentru cuantumul cheltuielilor de judecată, pârâta apreciind că acesta este disproporționat de mare și ar include și onorariul avocațial aferent litigiului penal.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Recursul nu este fondat.
Contractul individual de muncă al reclamantului a fost suspendat din inițiativa angajatorului, întemeiat pe disp. art. 52 lit. C Codul muncii, angajatorul formulând plângere penală împotriva reclamantului, suspendarea dăinuind până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Răspunderea patrimonială a angajatorului reglementată de art. 269 Codul muncii vizează obligația de-al despăgubi pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Normele în temeiul cărora este angajată răspunderea sunt cele ale răspunderii civile contractuale.
Din interpretarea coroborată a disp. art. 52 lit. c și art. 269 Codul muncii reiese că plata despăgubirilor cuvenite salariatului pe perioada suspendării nu este condiționată de contestarea deciziei de suspendare sau de faptul că în perioada suspendării salariatul s-a angajat la o altă unitate.
Prin deciziile nr. 24/2003 și nr. 520/2005 Curtea Constituțională a statuat în sensul că angajatorul luând măsura suspendării contractului individual de muncă care are caracter provizoriu, nu-l poate împiedica pe salariat să se angajeze în această perioadă la o altă unitate.
Despăgubirea la care este îndreptățit reclamantul în conformitate cu art. 52 alin. 2 Codul muncii este egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit în perioada suspendării contractului.
În sintagma "celelalte drepturi de care a fost lipsit", în ceea ce-l privește pe reclamant sunt incluse atât primele de Paști și C, prime de care ar fi beneficiat în ipoteza în care nu i-ar fi fost suspendat contractul.
Este nefondată și critica vizând acordarea sumei de 4.000 lei cu titlu de rentă.
Într-adevăr, pârâta a fost aceea care a încheiat contractul de asigurare cu, însă în baza contractului individual de muncă reclamantul beneficia și de prima lunară, iar această obligație derivă din contractul individual de muncă, deci din raporturile dintre reclamant și pârâtă.
Referitor la întinderea cheltuielilor de judecată, critica este nefondată.
Este adevărat că inițial reclamantul a pretins obligarea pârâtei și la plata unor despăgubiri reprezentând onorariile avocațiale achitate în procesul penal, însă a renunțat la aceste pretenții.
Prin chitanța depusă la fila 68, reclamantul a dovedit că a achitat cu titlu de onorariu avocațial suma de 8.000 lei.
Faptul că a fost respins petitul având ca obiect acordarea tichetelor de masă nu justifica reducerea onorariului în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 3.pr.civ.
Criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate, în baza art. disp. art. 312 alin. 1.pr.civ. recursul va fi respins ca nefundat.
În baza disp. art. 274 alin. 1.pr.civ.pârâta, căzută în pretenții, va fi obligată să plătească reclamantului suma de 8.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța depusă la fila 9.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CÂMPIA împotriva sentinței civile nr. 2.408 din 15 decembrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului suma de 8.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - Pt.- - Pt.- - - -
în semnează în semnează
VICEPREȘDINTELE VICEPREȘEDINTELE
CURȚII DE APEL CLUJ, CURȚII DE APEL CLUJ,
Red.
Dact./2 ex.
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Sergiu Diaconescu, Ana Ionescu
