Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1564/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1564/R/2008
Ședința publică din 09 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta B RO împotriva sentinței civile nr.32/F din 31 ianuarie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița - N privind și pe reclamanta având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 11 iunie 2008, Confederația Națională Sindicală "Cartel " - Uniunea Sindicală Teritorială Filiala BNa depus întâmpinare (prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică, iar conform prevederilor art.242 pr.civilă solicită judecarea cauzei și în lipsă).
Instanța în temeiul art.80 din Legea nr.168/1999 invocă excepția tardivității recursului și reține cauza în pronunțare pe această excepție.
CURTEA:
Deliberând reține că, prin sentința civilă nr. 32/F/2008 din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei B Ro și în consecință a fost obligată pârâta la plata contravalorii a 22 tichete de masă aferente lunii martie 2007, reprezentând dreptul de alocație individuală de hrană și s-a constatat nulitatea absolută a clauzelor cuprinse în din 1 aprilie 2007, referitoare la criteriile de acordare a tichetelor de masă prevăzute în art. 53.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, reclamanta este angajată al unității pârâte în funcția de operator.
În luna martie 2007 fost prezentă la lucru toată luna, așa cum rezultă din fișa de pontaj anexată de pârâtă la fila 31, și nu i s-au acordat tichete de masă în mod nejustificat.
Analizând situația de fapt prin prisma prevederilor legale, instanța a constatat că deși angajatorul a prevăzut în acordarea tichetelor de masă potrivit Legii nr. 142/1998 și a Normelor metodologice de acordare în, acesta a stabilit criterii nelegale și discriminatorii. Criteriile au fost nelegale datorită faptului că nu a respectat în primul rând modul de acordare a acestora prevăzute la art. 5 din lege, care stipulează că angajatorul distribuie salariaților tichete de masă lunar în ultima decadă a fiecărei luni pentru luna următoare. Ori, potrivit prevederilor art. 53 din I la nivel de unitate, alin. ultim, angajatorul se obligă să distribuie tichete de masă până în data de 25 lunii în curs fiind aferente lunii anterioare. Prin aplicarea acestui criteriu de acordare, angajatorul a încălcat prevederile art. 6 din lege cu privire la utilizarea tichetelor de masă. De asemenea angajatorul a extins criteriile de selecție privind acordarea tichetelor de masă în afara prevederilor art. 2 alin. 1 lit. c din normele metodologice de acordare, care dă posibilitatea angajatorului ca împreună cu reprezentanții sindicatului să stabilească salariații care primesc tichete de masă, ținând seama de condițiile concrete de lucru în care își desfășoară activitatea unele categorii de salariați, de criteriile socio-profesionale și de alte elemente specifice activității, unitatea stabilind criterii sancționatoare și condiționând acordarea lor ca măsură de sancționare.
Pârâta nu a fost obligată să acorde tichete de masă însă dacă le acordă nu a putut stabili alte criterii de acordare decât cele legale, iar conform art. 23 din s-a angajat să acorde tichete de masă tuturor salariaților astfel că reclamanta a fost îndreptățită a le solicita.
Normele metodologice stipulează expres la art. 11 modul de acordare a tichetelor de masă condiționând aceasta doar de prezența salariatului la lucru și de numărul de zile lucrătoare în fiecare lună.
Criteriile stabilite de angajator încalcă prevederile art. 1 lit. i și art. 6 lit. c din Legea nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. De asemenea potrivit art. 38 din Codul muncii, prevederile art. 53 din cu privire la acordarea tichetelor de masă au fost nule de drept întrucât salariații nu au putut renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege și nici la ridicarea acestora.
Potrivit prevederilor din Titlul IV al Codului muncii privind salarizarea pentru munca prestată în baza unui contract de muncă salariatul are dreptul la un salariu exprimat în bani iar art. 155 prevede că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile sporurile și alte adaosuri.
Art. 160 și 161 stabilesc că o parte din salariu poate fi plătit în natură dacă este prevăzut în Așadar, tichetele de masă, sunt un drept prevăzut de lege care se acordă salariatului iar potrivit disp. art. 283 lit. c din Codul muncii, acesta poate fi solicitat în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului, astfel că instanța urmează a admite capătul de cerere privind plata contravalorii a 22 tichete de masă reclamantului, aferente lunii martie 2007 cuvenite și neacordate ca fiind întemeiat.
În ceea ce privește cererea reclamantului privind constatarea nulității clauzelor privind acordarea tichetelor de masă prevăzute la art. 53 din valabil din l aprilie 2007 instanța a admis cererea ca întemeiată și în temeiul art. 259-261 din Codul muncii urmează a constata nulitatea absolută a acestor clauze.
Cheltuielile de judecată nu au fost solicitate, astfel că potrivit disp. art. 274 Cod procedură civilă nu vor fi acordate.
În raport cu cele mai sus prezentate, a textelor de lege invocate, a art. 167 și urm. din Legea nr. 168/1999, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantul, a obliga pârâta la plata contravalorii a 22 tichete de masă aferente lunii martie 2007, constat nulitatea absolută a clauzelor din cu privire la stabilirea criteriilor de acordare a tichetelor de masă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâta SC RO SRL, solicitând admiterea căii de atac promovate și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În memoriul de recurs s-a invocat faptul că instanța fondului s-a situat pe o poziție partizană, favorizând reclamantul, fapt dovedit prin aceea că a admis acțiunea acestuia pe considerente de fapt și temeiuri de drept (respectiv OG 137/2000) neinvocate de către acesta și nepuse măcar în discuția părților.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea tichetelor de masă aferente lunii martie 2007, instanța de fond a încălcat legea, respectiv legea părților. Este real faptul că instanța încercat să justifice inaplicabilitatea legii părților CCM 2007 și respectiv 2007 prin invocarea Legii 142/1998 și a art. 38 din Codul muncii. Sancțiunea neluării în considerare a clauzelor unui contract încheiat de părți nu există, nici măcar atunci când au existat dispoziții legale aparent contrare. Într-o atare situație, fie clauza contractuală este respectată ca lege a părților de către instanță, fie, la cererea uneia dintre părți este declarată ca nelegală și înlăturată, cele 2 situații excluzându-se reciproc.
Argumentele pentru care legea părților nu este aplicabila sunt nejustificate în opinia recurentei. Astfel, teoria instanței potrivit căreia posibilitatea angajatului de a-i fi acordate tichete de masă s-a transformat în drept la care nu poate renunța, ar fi corectă dacă înțelesul vădit al actului prin care angajatorul a instituit acordarea tichetelor de masă nu ar fi fost schimbat de instanță. Angajatorul nu a acordat angajaților un drept pur și simplu, ci un drept afectat de modalități, espectiv de anumite condiții suspensive. Dreptul angajatului nu s- născut la momentul inserării lui în CCM ci la momentul îndeplinirii condițiilor suspensiv.
Toate criteriile se bazează pe acțiuni culpabile ale angajaților, des întâlnite în practică și de natura a perturba activitatea societății: neprezentarea nejustificată la serviciu, nerespectarea atribuțiilor de serviciu, încercarea de a găsi justificări nelegale pentru lipsa de la serviciu. Caracterul " sancționator ", inadmisibil (dublă sancționare pentru o singură faptă) al acestui criteriu de selecție este nejustificat invocat de instanța fondului, întrucât este cunoscut că o singură faptă poate genera consecințe civile, penale, materiale, disciplinare, fiecare cu răspundere proprie.
Plecând de la premisa că este preferabil să previi decât să înlături rezultatele negative, la înțelegere cu sindicatul, societatea a încercat să nu sancționeze material faptele culpabile legate de lipsa nemotivată de la serviciu și nerespectarea atribuțiilor de serviciu, ci să stimuleze prezența la serviciu și îndeplinirea sarcinilor de serviciu, prin acordarea de tichete angajaților cu comportament corespunzător pe perioada determinată prin lege de o lună.
Referitor la nelegalitatea acordării ulterioare a tichetelor de masă, și nu în avans cum pretind disp. art. 5 alin. 1 din lege s-a precizat că această dispoziție din finalul clauzei incriminate (și toată clauza în ansamblu din cauza acestei dispoziții) este discutabilă întrucât textului este neclar: pe de o parte, angajatorul trebuie să acorde tichete de masă în avans, pe de altă parte ( art. 6 alin. 1 ) angajatorul poate acorda un număr de tichete maxim egal cu numărul de zile în care salariatul este prezent în unitate.
Intimata prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului, arătând că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
Analizând prioritar conform art. 137 raportat la art. 316 și 298 Cod procedură civilă excepția tardivității recursului invocată din oficiu, Curtea reține că sentința recurată a fost comunicată recurentei-pârâte în data de 22.02.2008 (fila 36 dosar fond), iar recursul a fost declarat în data de 05.03.2008.
Conform art.80 din Legea 168/1999 în cauzele care au ca obiect soluționarea conflictelor de drepturi termenul de recurs este de 10 zile.
Pentru aceste considerente, constatând că recursul a fost declarat după împlinirea termenului legal imperativ de 10 zile, se va respinge ca tardiv recursul declarat pârâta SC RO SRL împotriva sentinței civile nr. 32/F din 31.01.2008 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, care va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta B RO. împotriva sentinței civile nr. 32/F din 31.01.2008 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 09.07.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - PT. - - -
în CO semnează
Vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 2: Sergiu Diaconescu Laura
RED.
DACT. 2 EX./23.07.2008
JUD.FOND.,.
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
