Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 188/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 188/A/2008 | |
Ședința publică din 9 iulie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Traian Dârjan | - - |
JUDECĂTOR 2: Tania Antoaneta Nistor | - - - |
GREFIER: | - - |
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanții și, și, respectiv, de pârâta SC SA, împotrivasentinței civile nr. 15 din 17 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr-, privind și pe pârâții SC Import Export SRL și Agenția de Valorificare a activelor Statului, având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de25 iunie 2008, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 18.891 din 13 decembrie 2004 la Judecătoria Cluj -N, reclamanții și, au chemat-o în judecată pe pârâta C-N, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să constate calitatea de moștenitori a reclamanților după defuncta decedată la data de 29.06.2004, în ceea ce privește terenul în suprafață de 4.217 mp situat în C-N,-, înscris în nr. 23.007 C, nr. top 15.905; să fie obligat directorul C-N să emită dispoziția de soluționare a notificării formulate de, antecesoarea reclamanților, de restituire în natură a terenului în suprafață de 4.217 mp.; obligarea directorului la plata daunelor cominatorii în sumă de câte 500.000 lei pentru fiecare zi de întârziere; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2.493 din 21 februarie 2005 Judecătoriei Cluj -N, s-a declinat competența materială de soluționare a acțiunii civile intentate de reclamanții și împotriva pârâtei C-N, în favoarea Tribunalului Cluj.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că deși Legea nr. 10/2001 a omis să reglementeze situația când unitatea notificată omite sau refuză să răspundă cererii adresate de persoana îndreptățită, în acest caz ea are deschisă calea unei acțiuni de drept comun îndreptate tot la secția civilă a tribunalului în raza căruia își are sediul unitatea pârâtă, aplicându-se prin asemănare dispozițiile art. 24 alin. (7) din același act normativ.
După înregistrarea la Tribunalul Cluj sub nr. vechi 1.803/2005, nr. nou -, reclamanții și-au extins acțiunea față de pârâtele & Import Export C-N și Agenția de Valorificare a Activelor Statului
Prin sentința civilă nr. 15 din 17 ianuarie 2008 Tribunalului Cluj; s-a admis în parte acțiunea intentată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții C-N, & Import Export C-N și Agenția de Valorificare a Activelor Statului B și în consecință s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive ridicate de C-N și excepția inadmisibilității ridicate de AVAS.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a AVAS.
S-a constatat calitatea de moștenitori a reclamanților și după defuncta.
A fost obligată pârâta C-N să emită dispoziție de propunere de despăgubiri în conformitate cu prevederile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în favoarea reclamanților.
Au fost respinse restul capetelor de cerere.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că a înregistrat o notificare prin Biroul Executorului Judecătoresc, trimisă Primarului municipiului C-N, privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 4.217 mp, situat în C-N-, înscris în nr. 23007 C-N, nr. top 15.905/1, preluat abuziv de la proprietarii și HG soția născută.
La data de 14.08.2002, Direcția Fondului Imobiliar de Stat i-a comunicat petentei că notificarea înregistrată sub nr. 64.438/3 din 7.11.2001, privind restituirea terenului în suprafață de 4.217 mp, a fost transmisă unității deținătoare C-
Petenta a decedat la data de 29.06.2004, moștenitorii fiind reclamantul în calitate de soț supraviețuitor și reclamanta în calitate de fiică.
Asupra imobilului înscris în nr. 23007 C-N, nr. top 15.905/1 teren în suprafață de 1 iug. și 277 stj.p., au fost proprietari și, de la care a trecut în proprietatea Statului Român și în administrarea Sfatului Popular al Orașului C, cu titlu de succesiune vacantă, prin încheierea nr. 2.963/1961. și HG născută, l-au avut ca fiu pe ( ), iar acesta a avut-o ca fiică pe, soția și respectiv mama reclamanților.
Prin încheierea nr. 2.690/1959 a Tribunalului Popular C, s-a menționat că lui îi revenea o cotă de parte din terenul în suprafață de 6.797 mp, deși potrivit Legii nr. 319/1944 cota-parte ce îi revenea era de parte, iar cota de parte îi revenea soției supraviețuitoare, născută.
Imobilul înscris în 23007 C-N, nr. top 15.905/1 în suprafață de 1 iug. și 277 mp s-a dezmembrat în două parcele și anume parcela cu nr. top 15.905/1/1 în suprafață de 2002 mp care s-a reînscris în nr. 23007, și parcela cu nr. top 15.905/1/2 în suprafață de 4.749 mp ce s-a transcris în nr. 142.983 C-N, în favoarea pârâtei C-
Prin decizia nr. 115/09.05.1980, s-a transmis din administrarea Comitetului Executiv al Consiliului Popular al municipiului C-N, în administrarea de Construcții Cos uprafață de 20.683 mp teren, în vederea realizării de investiții. Astfel, suprafața preluată de la antecesorii reclamanților, a trecut în folosința C, iar prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0019 din 15.09.1993, s-a atestat proprietatea acestei societăți asupra terenului în suprafață de 87.321,27 mp.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1.177 din 28.07.2002, C i-a vândut la & C-N imobilul înscris în nr. 142.983 C-N, nr. top 15.905/1/1/6, 15.905/2/1/2/6, 15.904/3/6, 15.903/3/6, 15.902/3/6, 15.901/3/1/6 în suprafață de 3.235,75 mp. În acest imobil comasat, se cuprinde și o parte din terenul ce le-a aparținut antecesorilor reclamanților, sub vechiul nr. top 15.905/1.
Privatizarea C s-a efectuat prin contractul de privatizare nr. 247/15.05.1994, dar din actele depuse la dosar nu a rezultat momentul în care societatea s-a privatizat integral.
Apreciind că imobilul se află în folosința pârâtei C, Direcția Fondului Imobiliar de Stat din cadrul Primăriei municipiului C-N a trimis notificarea formulată de petenta, împreună cu actele anexate, în data de 19.08.2002, la
Pârâta C nu a invocat prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001, respectiv că procesul de privatizare a fost încheiat și să trimită notificarea împreună cu actele anexate la pârâta AVAS, pentru a se pronunța cu privire la notificarea formulată de antecesoarea reclamanților și să anunțe persoana îndreptățită despre această măsură, nu a răspuns notificării, a solicitat și primit certificatul de atestare a dreptului de proprietate, iar ulterior a dezmembrat și vândut o parte din imobil, contrar prevederilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Așa fiind, tribunalul a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Întrucât pârâta AVAS nu a primit notificarea, aceasta nu are obligația de a răspunde cererii de restituire în natură, sau în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, de acordare a despăgubirilor în condițiile legii speciale, astfel că a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AVAS.
Entitatea învestită fiind C, aceasta are obligația conform dispozițiilor art. 25 și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, să soluționeze notificarea, și să emită dispoziție motivată prin care să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
De asemenea, tribunalul a constatat calitatea reclamanților de moștenitori după defuncta în calitate de soț supraviețuitor și respectiv de fiică, respingând cererea de constatare a nulității încheierii nr. 2.690/1959 a Tribunalului Cluj, întrucât din actele aflate la dosar este posibil ca să nu fi acceptat moștenirea, iar această situație nu poate avea efecte în privința reclamanților, deoarece l-a avut ca fiu pe, a cărei fiică a fost, singura care a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001.
În privința constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1.177/2002, tribunalul a considerat că acest capăt de cerere este neîntemeiat, iar restul capetelor de cerere au fost de asemenea respinse.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanții și, precum și pârâta C-
În apelul declarat de reclamanții și, s-a solicitat desființarea sentinței atacate și reținând cauza spre rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată completată și extinsă, așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului lor, reclamanții au susținut că sentința apelată este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată în urma interpretării eronate a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Sentința apelată nu face referire la probele administrate în cauză, respectiv la raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul, din care rezultă că anumite suprafețe din terenul revendicat de reclamanți, nu sunt afectate de obiective de interes public, fiind chiar libere și pot fi restituite în natură, în temeiul art. 1 și urm. din Legea nr. 10/2001.
Din documentația ce a stat la baza intabulării terenului în cartea funciară în favoarea pârâtei C-N, nu rezultă că terenul cu nr. top 15.905/1/1 înscris în nr. 23007 C, în suprafață de 2002 mp, proprietar sub fiind Statul Român, ar fi intrat în procesul de privatizare, după cum de altfel această suprafață de teren se află în continuare înscrisă în cartea funciară pe Statul Român și este ocupată abuziv de C-
Raportat la prevederile art. 21 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, în mod greșit s-a reținut în cuprinsul hotărârii apelate că pârâta & este cumpărătoare de bună-credință, în condițiile în care nu a respectat o condiție extrinsecă de validitate a contractului de vânzare-cumpărare prin care aceasta a devenit proprietară asupra terenului.
Este adevărată susținerea primei instanțe că imobilele ce au făcut obiectul privatizării și care la data revendicării se află în patrimoniul unei societăți privatizate, nu se pot restitui în natură, persoanele îndreptățite având dreptul la despăgubiri în echivalent, dar din cuprinsul hotărârii rezultă că instanța a reținut în mod corect că procesul de privatizare nu a fost încheiat, prin urmare reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură a terenului solicitat, cu atât mai mult cu cât procesul de privatizare nu a fost încheiat.
Din sentința apelată, nu rezultă că s-au făcut verificările necesare cu privire la faptul că o parte din terenul revendicat de reclamanți, se află în continuare înscris în nr. 23007 C-N, avându-l ca proprietar pe Statul Român. Nu s-au făcut verificările necesare pentru a se stabili dacă această suprafață de teren înscrisă în continuare în nr. 23007 C-N, a fost sau nu cuprinsă în documentația de privatizare C-
Apoi, au mai susținut reclamanții-apelanți, nu s-au făcut verificările necesare cu privire la data la care a apărut Legea nr. 10/2001 și data la care a fost înregistrată notificarea, astfel că dacă până la 14 februarie 2001 pârâta C-N nu s-a înscris în cartea funciară cu terenurile obținute în urma privatizării, aceasta nu mai avea posibilitatea să facă aceste înscrieri, iar din conținutul nr. 142.983, rezultă că înscrierea pârâtei cu terenurile arătate în folosință, a avut loc la data de 17 mai 2002, așadar după apariția Legii nr. 10/2001.
Reclamanții - apelanți au mai criticat sentința apelată, pentru că nu cuprinde motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței în adoptarea soluției. Motivarea în fapt și în drept a hotărârii cu referire la toate probele administrate la dosarul cauzei este necesară pentru le conferi părților posibilitatea de a verifica interpretarea corectă a probelor și aplicarea legii, iar pe de altă parte pentru a le da părților posibilitatea să conteste în căile de atac, motivele ce au condus instanța la pronunțarea în cauză a unei soluții corecte.
În apelul declarat de pârâta C-N, s-a solicitat modificarea sentinței apelate, în sensul respingerii tuturor capetelor de cerere admise de prima instanță din acțiunea completată și extinsă, intentată de reclamanți împotriva pârâtelor, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată la fond și în apel.
În motivarea apelului, pârâta a susținut că sentința atacată este netemeinică și nelegală.
Astfel, prima instanță a reținut că prin contractul de privatizare nr. 247/15.05.1994, s-a privatizat, însă nu a reținut momentul la care s-a încheiat privatizarea, deși contractul prevede la pct. 2 și 4 că proprietatea asupra acțiunilor vândute se transmite la cumpărător pe data plății avansului din prețul acțiunilor cu toate drepturile și obligațiile prevăzute pentru acționari de legea română, iar plata avansului era stabilită pentru data de 20 iulie 1994, când s-a și efectuat.
Faptul că este o societate privatizată integral din anul 1994, o dovedește contractul de societate și statutul societății, încheiate în formă autentică. Deși conform contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 247/1994, transmiterea dreptului de proprietate nu are nici o legătură cu modalitatea de plată a prețului contractului, totuși potrivit pct. 4 lit. b) din contract, plata întregului preț a fost eșalonată pe 16 rate semestriale, ultima având scadența de plată la 20.07.2002, iar plata tuturor ratelor s-a făcut integral și la termen. Dovada o reprezintă raportul de expertiză contabilă efectuat în dosarul nr. 1.448/2004 și sentința civilă nr. 5084/10.05.2005 a Judecătoriei Cluj -
APAPS a recunoscut că a fost achitată suma reprezentând 20% din avansul prețului contractual, respectiv 436.800.000 lei vechi. Așa fiind, C este privatizată integral, are capital privat 100% din 20 iulie 1994, când s-a plătit avansul, și din 25.10.1994, când s-a autentificat contractul și statutul societății, iar din punct de vedere al instanței de fond, din data de 20 iulie 2002.
Din anul 1994, Caf uncționat ca o societate comercială cu capital integral privat, societatea fiind condusă de AGA, în care acționarii au fost și sunt persoane fizice și juridice private, iar între adunările generale, societatea a avut și are un consiliu de administrație ales în AGA de acționarul societății, toate aceste mențiuni fiind făcute la. C, din 1994.
Instanța de fond nu a citit întâmpinarea pârâtei, deoarece altfel nu putea reține că nu a invocat prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001. Prima instanță a fost într-o mare eroare când a acuzat-o pe că fiind în posesia notificării reclamantului după data de 19.08.2002, în loc să se ocupe de notificare, s-a preocupat de obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, or în realitate certificatul a fost obținut în anul 1993, iar Legea nr. 10/2001 nu învestește societățile comerciale privatizate anterior intrării ei în vigoare, cu soluționarea notificărilor diverșilor reclamanți care revendică restituiri de imobile și nici nu transformă aceste societăți comerciale privatizate, în societăți de consultanță juridică.
Față de afirmațiile reclamantului din cererea introductivă de instanță, potrivit cărora după ce a primit adresa nr. 52.687/452 din 14.08.2002, s-a deplasat imediat la directorul, care ar fi recunoscut că deține dosarul împreună cu notificarea și că este titularul obligației de a emite dispoziția, dar nu a făcut acest lucru în termenul de 60 de zile impus de lege, se impun câteva întrebări retorice, a susținut pârâta-apelantă și anume: cum s-a deplasat reclamantul la un director la care nu-i reține măcar numele, imediat datei de 14.08.2002, de vreme ce pentru directorul trecuseră 60 de zile de la primirea notificării care s-ar zice că ar data din 19.08.2002? Cum putea directorul să facă afirmația în anul 2002 că este titular al obligației de emitere a dispoziției, dar nu o face, când societatea era privatizată integral din anul 1994? De ce din 2002 și până în 13.04.2004, respectiv 5.04.2005, reclamantul nu a promovat această acțiune? De ce nu a venit cu avocatul la pentru a se interesa de situația imobilului și abia apoi să formuleze acțiunea, întrucât avocatul s-ar fi convins de realitatea lucrurilor și ar fi formulat cererile în instanță fără patimă? Cum poate face reclamantul aprecierea că a făct abuzuri prin faptul că după ce a primit notificarea, s-a întabulat în cu acest imobil, când întabularea s-a făcut în 17.05.2002?
În concluzie, fiind o societate comercială privatizată integral din anul 1994, nu are obligația legală de soluționare a notificărilor, întrucât nu are calitate de entitate legal învestită cu soluționarea notificărilor. În acest sens s-a pronunțat și Tribunalul Cluj prin sentința civilă nr. 376/2007, menținută prin decizia nr. 317/A/2007 a Curții de Apel Cluj.
Prin concluziile scrise depuse la dosar de reclamanții-apelanți, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și admiterea cererii de chemare în judecată extinsă și completată, cu cheltuieli de judecată.
În esență, reclamanții au arătat că prima instanță a aplicat necorespunzător dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 21 din aceeași lege, privind restituirea în natură.
Nu sunt incidente dispozițiile art. 46 din Legea nr. 10/2001 de care se prevalează pârâta &, întrucât contractul de vânzare-cumpărare prin care aceasta a dobândit o suprafață din terenul revendicat de reclamanți, a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (5) din lege.
Pârâta nu a dovedit că terenul revendicat de reclamanți ar fi intrat în procesul de privatizare, terenul în suprafață de 2002 mp figurând în continuare înscris pe antecesoarea reclamanților în nr. 23007 C-N, nr. top 15.905/1/1, iar din raportul de expertiză a rezultat că nu este afectat de construcții și poate fi restituit în natură. Pârâta nu a depus la dosar documentația de dezmembrare și comasare ce a stat la baza înscrierii dreptului ei de proprietate în nr. 142.983 C-
La data înregistrării cererii de executare silită, 22.11.2003, procesul de privatizare al nu era încheiat, decât la momentul achitării ultimei rate din prețul de cumpărare al pachetului de acțiuni, or pârâta a achitat doar 20% din întreg prețul stabilit pentru pachetul de acțiuni. Prin urmare la data primirii notificării, pârâta nu era o societate integral privatizată.
În concluziile scrise depuse la dosar de pârâta-apelantă C-N, s-a solicitat admiterea apelului acesteia, cu motivarea că notificarea reclamanților nu a fost trimisă de Primăria municipiului C-N, borderoul de la pag. 89 făcând dovada unei adrese expediate către, neexistând însă și o confirmare de primire. Dacă reclamanții au fost informați în scris la data de 14.08.2002 de Primăria municipiului C-N despre faptul că terenul revendicat este proprietatea, după care aceștia s-au deplasat imediat la sediul societății, unde au primit răspunsul negativ, acesta nu putea fi motivat potrivit celor prezentate de reclamanți.
Nu se putea ca în anul 2002, un director al pârâtei care a cumpărat acțiunile societății în anul 1994 de la Statul Român și pe care le achitase integral la acea dată, să afirme că are obligația să-i dea reclamantului o parte din terenurile cumpărate de la stat cu 8 ani mai înainte. Pârâta fiind privatizată integral din anul 1994, nu îi reveneau obligațiile prevăzute de art. 21-28 din Legea nr. 10/2001, ci doar cele reglementate de art. 29 din același act normativ.
În considerentele sentinței apelate, prima instanță a apreciat că restituirea în natură nu este posibilă, pentru ca prin dispozitivul sentinței să oblige pârâta la emiterea dispoziției de restituire în natură, conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, ceea ce denotă o lipsă de coerență, obligarea pârâtei la emiterea dispoziției de restituire în natură fiind nelegală, deoarece nu este entitate învestită cu soluționarea notificărilor.
Pretențiile reclamanților pot fi soluționate numai de către AVAS, în calitate de instituție publică ce a efectuat privatizarea C-N, de la care a încasat toți banii rezultați din privatizare.
Intimata & Import-Export C-N prin concluziile scrise depuse la dosar, a solicitat menținerea în parte a sentinței primei instanțe, în sensul recunoașterii ca valid a contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu C-N și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, intimata a arătat că aceasta a fost de bună-credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu pârâta, vânzătoarea fiind persoană juridică întabulată în cartea funciară și având capital integral privat, iar procesul de privatizare a fost încheiat la momentul semnării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni în anul 1994.
Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Asupra imobilului înscris în nr. 23007 C-N, nr. top 15.905/1 în suprafață de 1 iug. și 277 stj.p., au fost proprietari și, 19-20 dosarul judecătoriei.
Cu încheierea nr. 2.963/20.05.1961, în baza certificatului de moștenitor suplimentar și a declarației din 11.11.1960, asupra porțiunii de sub B7 a lui, din dreptul de proprietate extrafunciar al defunctului, s-a întabulat dreptul de proprietate cu titlu de succesiune vacantă, în favoarea Statului Român, în administrarea Sfatului Popular al orașului
În calitate de moștenitoare cu privire la suprafața de 4.217 mp din teren, a formulat la data de 6.11.2001 o notificare înregistrată la Biroul executorului judecătoresc, comunicată Primăriei municipiului C-N la data de 7.11.2001, 7-9 dosarul judecătoriei.
La data de 14.08.2002, Primăria municipiului C-N i-a comunicat petentei că terenul situat în C-N,-, solicitat prin notificare, este deținut de C-N, la care i-a fost transmisă notificarea.
La data de 29.06.2004, a decedat, moștenitorii acesteia fiind reclamantul în calitate de soț supraviețuitor și reclamanta în calitate de fiică.
În concluziile raportului de expertiză tehnică topografică efectuat de expertul 215-224, s-a arătat că întreaga parcelă cu nr. top 15.905/1 a intrat în incinta C-
Asupra terenului deținut în folosință de C-N, aceasta a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0019 emis de Ministerul Comerțului la data de 15.09.1993, 25.
În baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate, parcela cu nr. top 15.905/1 a fost dezmembrată în parcela cu nr. top 15.905/1/1 în suprafață de 2002 mp ce s-a înscris în sub în favoarea vechiului proprietar Statul Român, și parcela cu nr. top nou 15.905/1/2 în suprafață de 4.749 mp ce s-a înscris în nr. 142.983 C-N, în favoarea C-
Prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 247/19.05.1994, Fondul Proprietății de Stat i-a transmis pârâtei C un număr de 6.943 de acțiuni, cu o valoare nominală de 100.000 lei fiecare, în sumă totală de 694.300.000 lei, reprezentând 70% din capitalul societății, pentru prețul de 314.560 lei de fiecare acțiune vândută, în total 2.184.000 lei, 101-104.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1.177 din 28 iunie 2002, pârâta C-N i-a vândut pârâtei & Import Export C-N, întreg dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C-N,-, înscris în nr. 142 983 C-N, nr. top 15.905/1/2/6, 15.905/2/1/2/6, 15.904/6, 15.903/3/6, 15.902/3/6, 15.901/3/1/6, 15.900/3/1/6 teren în suprafață de 3.235,7 mp și depozite de materiale, pentru prețul de 46.464 dolari, 67-69.
Din concluziile noului raport de expertiză tehnică efectuat de același expert, 259-270, rezultat că întregul nr. top 15.905/1/2 a intrat în incinta C-N 262.
Este adevărat că prin cererea de executare silită înregistrată sub nr. 815/22.11.2003 la executorul judecătoresc, APPAPS Bas olicitat executarea debitoarei ASOCIAȚIA pentru diferența de 111.092.919 lei din contractul de vânzare-cumpărare nr. 247/19.05.1994 19 dosar apel, însă prin sentința civilă nr. 5084/10.05.2004 a Judecătoriei Cluj -N pe baza raportului de expertiză contabilă efectuat de expertul, s-a constatat că ASOCIAȚIA C-N și-a plătit ratele integral și la termen, cu excepția ratei a 7-a, care a fost achitată cu o întârziere de o zi. Conform art. 4 din contractul nr. 247/15.05.1994, restul sumei de 80% din prețul contractului, trebuia achitat până la data de 20.07.2002.
Pentru a stabili care dintre acele trei pârâte are calitatea de entitate învestită cu soluționarea notificării, curtea de apel va reține că la momentul transmiterii de către Primăria municipiului C-N: 14.08.2002, a notificării formulate de petenta, antecesoarea reclamanților, către pârâta C-N, acesteia i s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria -, nr. 0019 din 15. 09.1993. 25 și devenise societate comercială pe acțiuni cu capital integral privat, în baza contractului de vânzare-cumpărare de acțiunii nr. 247/19.05.1994, ultima fiind plătită către la data de 20.07.2002.
Tot înainte de transmiterea notificării antecesoarei reclamanților de către Primăria municipiului C-N la pârâta C-N, aceasta vânduse terenul, inclusiv cel din fosta parcelă cu nr. top 15.905/1, pârâtei & Import Export C-N, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1.177 din 28 iunie 2002.
Acest act de înstrăinare a terenului, nu este lovit de nici o cauză de nulitate absolută, iar în sarcina părților contractante nu se poate reține că au fost de rea-credință la momentul încheierii convenției, astfel că nu se poate constata nulitatea lui absolută, în baza art. 45 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Nefiind posibilă constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1.177/28 iunie 2002 și nici a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0019/15.09.1993, reclamanților nu li se poate restitui terenul în natură, cu toate că Legea nr. 10/2001 a instituit principiul restituirii imobilelor în natură, iar expertul ar fi stabilit că " anumite suprafețe de teren din terenul revendicat de reclamanți nu sunt afectate de obiective de interes public, fiind chiar libere ", așa cum susțin reclamanții.
În speță nu sunt incidente nici dispozițiile invocate de reclamanți, cuprinse în art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cărora sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea imobilelor ce fac obiectul acestor proceduri, introduse prin pct. 50 al Titlului nr. I din Legea nr. 247/2005, raportat la principiul neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție și de art. 1 din Codul civil.
Nu este reală susținerea reclamanților că o parte din terenurile ce au constituit proprietatea antecesorilor acestora s-ar mai afla în proprietatea Statului Român, rapoartele de expertiză tehnică topografică stabilind ceea ce am arătat anterior, că s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate în favoarea pârâtei C-N, iar aceasta l-a vândut pârâtei & Import Export C-
Prin urmare, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 10/2001, republicată, entitatea învestită care are obligația legală să emită decizia motivată cuprinzând oferta de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, în condițiile legii speciale care este Titlul VII din Legea nr. 247/2005, este AVAS B, care nu a fost însă notificată și nu i s-a transmis documentația aferentă de către pârâta C-N, după care în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, să fie obligată să o soluționeze.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 296 Cod.pr.civ. curtea va admite în parte apelul pârâtei C-N, împotriva sentinței civile nr. 15/17.01.2008 a Tribunalului Cluj, care va fi schimbată în parte, în sensul că se va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AVAS B și va fi obligată pârâta C-N să transmită notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de antecesoarea reclamanților, defuncta, înregistrată la Biroul executorului judecătoresc la data de 6.11.2001, însoțită de actele doveditoare, la pârâta AVAS B, căreia în calitate de entitate învestită, îi revine obligația legală să soluționeze notificarea printr-o decizie motivată, cuprinzând oferta de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul în suprafață de 4.217 mp ce a fost înscris inițial în 23007 C-N, nr. top 15.905/1/2.
Pârâta C-N nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 27 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza aceluiași art. 296 Cod.pr.civ. se va respinge apelul reclamanților împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod.pr.civ. se vor respinge cererile formulate de reprezentanții pârâtelor C-N și & Import Export C-N, privind acordarea cheltuielilor de judecată, pe motiv că nu au depus la dosar nici o dovadă privind cuantumul și achitarea onorariilor de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de pârâta SC SA C-N împotriva sentinței civile nr. 15 din 17 ianuarie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr. -, pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a AVAS
Obligă pe pârâta SC SA C-N să transmită notificarea și documentația aferentă, formulată de antecesoarea reclamanților, defuncata în baza Legii nr. 10/2001, la pârâta AVAS B, în calitate de entitate învestită, în vederea soluționării prin decizie motivată, cuprinzând oferta de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru terenul în suprafață de 4.217 mp, înscris inițial în nr. 23007 C, top nr.15.905/1/2.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții și, în contra aceleiași sentințe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
RED.
DACT. 7EX./14.07.2008.
JUD.FOND..
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Tania Antoaneta Nistor
