Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1616/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1616/
Ședința publică din 28 noiembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de chemata în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.1109 din 3 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentanta pârâtilor-intimați Consiliul local Tg-M și Primăria municipiului Tg-M, consilier juridic, lipsă fiind recurenta, pârâții-intimați Centrul Școlar pentru Educare Incluzivă nr.2 Tg-M, Inspectoratul Școlar Județean M și reclamantaintimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar intimatul Inspectoratul Școlar Județean Mad epus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Reprezentanta pârâților-intimați solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1109 din 3 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesual pasive a Primarului municipiului Tg-M, a Consiliului local al municipiului Tg-M, a Ministerului Economiei și Finanțelor; s-a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Centrul Școlar pentru Educare Incluzivă nr.2 Tg-M, Primarul municipiului Tg-M, Consiliul local al municipiului Tg-M și Ministerul Economiei și Finanțelor; a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale reprezentând creșterea salarială prevăzută de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 începând cu data de 07.04.2005 și în continuare, până la încetarea activității de cadru didactic al reclamantei, despăgubiri ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective a debitului; a obligat pârâtul Centrul Școlar pentru Educare Incluzivă nr.2 Tg-M să înscrie în carnetul de muncă al reclamantei drepturile salariale mai sus menționate; a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chemaților în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației,Cercetării și T; a respins cererile de chemare în garanție formulate de Municipiul Tg-M în contradictoriu cu chemații în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației,Cercetării și
Împotriva sentinței civile menționate, DGFP M în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, a înaintat în termen legal recurs, solicitând modificarea în parte a acesteia și respingerea acțiunii ca inadmisibilă față de minister și, în subsidiar, ca nefondată, menținerea în parte a sentinței indicate în ceea ce privește măsura prin care s-a dispus respingerea cererilor de chemare în garanție formulate de Municipiul Tg-M în contradictoriu cu chemații în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației, Cercetării și T; cu citarea și comunicarea în continuare a tuturor actelor de procedură față de minister la sediul DGFP
În drept s-a invocat motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. relevâdu-se că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia dedusă judecății.
Prin memoriul de recurs, s-a relevat că ministerul nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu există nici un raport juridic între părțile litigante, respectiv raporturi de muncă. Prin Legea nr.84/1995 s-a statuat că finanțarea cheltuielilor de personal din cadrul învățământului preuniversitar se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale și nicidecum de către minister. Rolul ministerului este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare ale ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și a proiectelor bugetelor locale. În plus, atât în doctrină cât și în practica judiciară s-a statuat că cererea de chemare în garanție nu poate fi admisă în cadrul acțiunilor personale patrimoniale și nici în litigiile de muncă, întrucât raporturile de muncă există între instituția angajatoare și angajații acesteia.
Pe fondul cauzei recurentul a arătat că începând cu luna iunie 1998 coeficienții de multiplicare (ierarhizare) au fost stabiliți în amănunt fiind prevăzute prin lege grilele aferente tranșelor de vechime. În perioada în litigiu aceste grile au fost cuprinse în OUG 8/2000. În opinia recurentului anexele la actele normative nu pot fi interpretate de cât sistematic ca parte integrantă a actului normativ și ca prevederi care reglementează în amănunt aspectele enunțate în corpul legii.
Recursul dedus judecății este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Reclamanta este cadru didactic încadrată la unitatea școlară pârâtă având o vechime în învățământ cuprinsă în tranșa de la 30-35 de ani.
Legea 128/1997, prin art.50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime respectivtranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
În această ordine de idei noțiunea de " noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii nr.128/1997 prin OG nr.39/1994 personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de vechime. După apariția Legii nr.128/1997 prin HG nr.467 au fost introduse 10 segmente de tranșe de vechime fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Aceste transe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului respectiv: coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care acesta crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta fără a include, așa cum greșit susțin pârâții, majorările aferentetranselor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșa suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime", în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate in învățământ.
Susținerile pârâților potrivit cărora noile tranșe de vechime stabilite prin HG nr.467/1997 includ în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior) nu pot fi primite întrucât pe de o parte legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar pe de alta parte acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală ulterioară expresă sau tacită.
Dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la altul nu evidențiază o creștere de 1/25 suplimentară ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe.
Este, așadar, evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a MEF se rețin următoarele:
Potrivit art.16 din HG 2192/2004 "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigura din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii". Astfel fiind calitatea procesual pasivă a pârâtului recurent decurge din prevederile legii și nu din raportul de muncă. Potrivit art.167 din Legea 84/1995, finanțarea cheltuielilor de personal se asigurăprinbugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ,de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii.
Textul citat de recurentă în motivele de recurs și în susținerea excepției este incomplet, respectiv, nu cuprinde și precizarea indicată mai sus.
Potrivit aceluiași art.167 din legea 84/1995 finanțarea unităților de învățământ cuprinde atât finanțarea de bază cât și finanțarea complementară. Finanțarea de bază, potrivit alin.5 cuprinde și cheltuielile de personal.
Din cuprinsul art.167 nu rezultă așa cum recurentul a invocat împrejurarea că de la bugetul de stat sunt finanțate numai categoriile de cheltuieli enumerate de art.17 lit.a - Ca atare, legiuitorul nu a distins în mod expres cu privire la acest aspect astfel că susținerile recurentului nu sunt întemeiate iar excepția lipsei calității procesual pasive nu este fondată.
Responsabilitatea recurentului pârât privind proiectul bugetului de stat respectând procedura reglementată de Legea 500/2002 atrage după sine în mod neechivoc calitatea procesual pasivă a acestui pârât.
În plus, calitatea procesuală pasivă a MEF se justifică și prin disp.art.1 din OUG nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Ca atare, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP M, are calitate procesuală pasivă în cauză, atât sub aspectul opozabilității față de minister a hotărârii pronunțate cât și a executării ei de către reclamantă.
Față de cele ce preced, recursul declarat de pârât este nefondat și în consecință urmează a fi respins ca atare, nefiind incident motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. Din oficiu, curtea nu a reținut motive de casare de ordine publică care să afecteze legalitatea și temeinicia hotărârii atacate și pe care să le pună în discuția părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin M cu sediul în Tg-M, str.-.- nr.1-3, județul M, împotriva sentinței civile nr.1108 din 3 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28 noiembrie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
15.12.2008.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
