Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1619/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1619/R/2009
Ședința publică din 23 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Eugenia Pușcașiu
- -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL CLUJ împotriva sentinței civile nr. 1056 din 5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta intimată și pe pârâtul intimat TRIBUNALUL CLUJ, vând ca obiect calcul drepturi salariale - spor de risc.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin cererea de recurs pârâții au solicitat judecarea și în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2.pr.civ.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării, în baza actelor de la dosar.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1056/05.06.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBAREA DISCRIMINĂRII B, respingând acțiunea față de acesta.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive si a inadmisibilității invocate de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C, Tribunalul Cluj, Curtea de APEL CLUJ si în consecință, pârâții au fost obligați la plata actualizată în raport cu indicele de inflație a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, începând cu luna noiembrie 2000 în funcție de perioada lucrată.
Pârâții de rândul 3-4 au fost obligați să efectueze mențiunile corespunzătoare în cartea de muncă.
Pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor a fost obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților.
A fost respinsă cererea formulată împotriva pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ca urmare a admiterii excepției.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:
Potrivit Deciziei nr. 21/10.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat obligatoriu că judecătorii au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În lumina acestor prevederi, cererea reclamantei care are calitatea de judecător este fondată, fiind admisă, iar, în consecință, pârâții de rd.1-4 au fost obligați la plata actualizată în raport cu indicele de inflație a sporului de risc si suprasolicitare neuropsihică de 50% începând cu luna noiembrie 2000 în funcție de perioada lucrată; pârâții de rd.3-4 au fost obligați să efectueze mențiunile corespunzătoare în cartea de muncă; pârâtul de rd. 2 fost obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților.
Având în vedere prevederile art.16-20 din OG nr. 137/2000, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de discriminare pe teritoriul României, să constate si sancționeze contravențiile prevăzute de OG nr. 137/2000, privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu toate completările si modificările ulterioare, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate, excepția lipsei calității procesuale pasive a fost admisă, iar cererea reclamantei împotriva pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a fost respinsă.
Excepțiile invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor au fost respinse, deoarece acest pârât a fost chemat în judecată pentru a efectua demersurile legale ce se impun în vederea asigurării plății drepturilor solicitate de către reclamantă și nu pentru a fi obligat la plata sumelor din bugetul propriu.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CLUJ și Ministerul Economiei și Finanțelor.
1. Prin recursul declarat de Ministerul Justiției se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune și a respingerii cererii pentru viitor.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9. proc. civ.
n primul rând s-a criticat modul de soluționare al excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile mai vechi de trei ani de la data introducerii acțiunii, în conformitate cu prevederile art. 1, art. 3, art. 7 și art. 8 din Decretul nr. 167/1958 și ale art. 283 din Codul muncii, rugând instanța să constate că drepturile solicitate pe anii 2000-2004 și, în parte, pe 2005 sunt prescrise.
Astfel, potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 "Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege" și "orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă". Conform art. 3 "Termenul prescripției este de 3 ani".
Totodată, conform art. 283 din Codul muncii "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat".
Cum textele invocate nu îngăduie nici o excepție, vă rugăm să observați că drepturile mai vechi de trei ani de la data introducerii acțiunii sunt prescrise.
În ceea ce privește capătul de cerere care vizează acordarea drepturilor solicitate pe viitor. solicităm instanței respingerea acestuia ca neîntemeiat, având în vedere faptul că obiectul acestuia se referă la un drept care nu s-a născut încă, astfel încât reclamantul nu justifică un interes actual, drepturile solicitate pe viitor nefiind creanțe certe, lichide și exigibile. Totodată, prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege, instanța ar depăși limitele puterii judecătorești și și-ar aroga atribuții de legiferare.
2.Prin recursul declarat de Curtea de APEL CLUJ se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei,în ceea ce privește plata actualizată a sporului de risc și solicitare neuropsihică în cuantum de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare aferent perioadelor de timp cuprinse între anii 2000 și aprilie 2005.
În motivele de recurs se arată următoarele:
Prin hotărârea în contra căreia înțelegem să declarăm recurs au fost acordate reclamantei drepturi de natură salarială aferente unei perioade de timp începând cu luna noiembrie 2000.
Or, raportat la data înregistrării acțiunii, 18 aprilie 2008, este evident că prescripția dreptului la acțiune al reclamantei pentru orice sume aferente un intervale de timp anterioare lunii martie-aprilie 2005 era deja împlinită.
3.Prin recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, și, pe cale de consecință,respingerea acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului se învederează faptul că pe ntru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut - fără a avea nici un temei în acțiunea reclamantei, substituindu-se acesteia și fără a-și întemeia în drept soluția ca acest minister a fost chemat în judecată pentru a efectua demersurile legale ce se impun în vederea asigurării plății drepturilor solicitate de către reclamanta și nu pentru a fi obligat la plata sumelor din bugetul propriu. de soluția instanței de fond, reiteram cele susținute la instanța de fond:
În concluzie, pentru ca Ministerul Finanțelor Publice să aloce (gestioneze) diferite fonduri este nevoie ca acestea în prealabil să fie aprobate așa cum am arătat mai sus.
De asemenea, inițiatorul (Ministerul Justiției) trebuie să elaboreze fișa financiară care însoțește expunerea motivelor pentru care solicită majorarea cheltuielilor aprobate prin buget. Ministerul Justiției nu a întocmit astfel de propuneri, fișe financiare sau note de fundamentare, astfel încât Ministerul Economiei și Finanțelor nu a avut în vedere pregătirea unui proiect al legii de rectificare bugetară.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite, cu majoritate de voturi, recursurile pentru următoarele considerente:
Referitor la recursul declarat de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL CLUJ, se reține că Decizia nr.XXI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a soluționat recursul în interesul legii referitor la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică a avut în vedere aplicarea și interpretarea unitară a unor dispoziții legale din materia salarizării, altele decât cele vizând prescripția dreptului material la acțiune, reglementată de Decretul nr.167/1958. Nici în dispozitivul hotărârii și nici în considerentele acesteia, instanța supremă nu face vreo referire la momentul începerii curgerii termenului de prescripție.
Pronunțarea și publicarea în Monitorul Oficial a unei decizii interpretative nu poate naște dreptul la acțiune decât dacă are în sine acest obiect și, de asemenea, nu poate întrerupe sau suspenda cursul prescripției, acest din urmă aspect excedând atât prevederilor exprese și limitative cuprinse în Decretul nr.167/1958, cât și scopului și finalității urmărite prin pronunțarea unei decizii în interesul legii.
CEDO a statuat în mod constant că efectivitatea dreptului de acces la un tribunal impune ca exercițiul lui să nu fie afectat de existența unor impedimente de drept, care ar fi de natură să pună în discuție însăși substanța sa. În mod evident însă valorificarea unei creanțe este protejată de dispozițiile invocate de recurentă, însă nu în mod absolut și protejândsine diepasivitatea creditorilor, trebuind să fie respectate dispozițiilor speciale cuprinse în legea națională, respectiv Decretul 167/1958, care reglementează atât începutul prescripției extinctive, cât și cauzele de suspendare ale acesteia. Mai mult, reclamanta putea să-și exercite dreptul la acțiune în cadrul termenului de prescripție de 3 ani, iar jurisprudența CEDO invocată nu este aplicabilă în cauză, deoarece regimul legal al prescripției extinctive nu s-a modificat succesiv în perioada pentru care reclamanta solicită drepturile salariale.
Drept urmare, independent de previzibilitatea și predictibilitatea dispozițiilor interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiției, Curtea apreciază că dreptul la acțiune pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada noiembrie 2000 - 31.03.2005 nu s-a născut la pronunțarea deciziei în interesul legii. Și, reținând că acțiunea a fost înregistrată în 18.04.2008 după împlinirea termenului de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune (respectiv data la care trebuiau să fie achitate în fiecare lună sporul de vechime, plata salariului fiind o prestație periodică), în temeiul art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii se apreciază că excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada menționată anterior a fost respinsă în mod greșit de către instanța de fond, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind întemeiat.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice se reține că art.118 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art.3 alin. 1 pct. 6 din HG 34/2009 privind organizarea și funcționara Ministerului Finanțelor Publice (dispoziție care este similară cu reglementarea anterioară din HG 386/2007) "elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este C care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca și Ministerul Public, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Drept urmare, se apreciază că interpretând corect dispozițiile legale menționate anterior, tribunalul a respins judicios atât excepția lipsei calității procesuale pasive, cât și inadmisibilitatea acțiunii, în condițiile în care așa cum s-a precizat anterior pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat doar la alocarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor solicitate de reclamanți.
Având în vedere însă modul de soluționare al acțiunii principale, în temeiul art. 60 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondată cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă se vor admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 1056 din 05.06.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, care va fi modificată în parte în sensul că se va respinge ca prescrisă acțiunea reclamantei pentru perioada noiembrie 2000 - 31.03.2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu majoritate de voturi
Admite în parte recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 1056 din 05.06.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca prescrisă acțiunea reclamantei pentru perioada noiembrie 2000 - 31.03.2005.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
plecat în semnează plecat în CO semnează opinie separată plecat în CO semneaza
Președintele instanței Președintele instanței respingerea recursu- Prim-grefier,
rilor
Red.LD/dact.MS
3ex./02.07.2009
Jud.fond: /
OPINIA SEPARATA
Opinia separată vizează respingerea recursurilor având în vedere următoarele considerente ce înlătură excepția prescripției extinctive în ce privește pretenția reclamantei de acordare a sporului de risc și suprasolicitare pe perioada 1.11.2000-1.10.2004, raportat atât la considerentele deciziei de recurs în interesul Legii nr.XXI/2008 cât și la opinia majoritară exprimată în Minuta întâlnirii dintre conducerea și membrii comisiei pentru unificarea practicii judiciare cu președintele secției civile a, reprezentantul și președinții secțiilor civile, conflicte de muncă și asigurări sociale a Curților de Apel pentru discutarea problemelor de practică judiciară neunitară din 1 aprilie 2009.
Astfel, prin Decizia de recurs în interesul Legii nr.XXI/2008 magistraților li s-a recunoscut dreptul la sporul de risc și sporul de suprasolicitare neuropsihică.
Astfel, conform dispozitivului deciziei sus evocate, aceste sporuri sunt recunoscute și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000. În acest sens, este de reținut că dispozițiile Deciziei nr.XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite din 10 martie 2008 (care față de considerentele expuse) trebuie interpretate în sensul că, fiind vorba de constatare neconstituționalității unei norme și de aplicabilitatea în continuare a normei abrogate pe durata de timp de la abrogare și până la constatarea neconstituționatății normei abrogatoare nu se poate pune problema curgerii prescripției dreptului la acțiune și nici de constatarea prescripției dreptului de a cere drepturile salariale restante în discuție, după trecerea unei perioade de 3 ani.
Prin Minuta pentru unificarea practificii judiciare din 1 aprilie 2009 încheiată cu ocazia întâlnirii dintre conducerea și membrii Comisiei pentru unificarea practicii judiciare cu președintele Secției civile a - reprezentantul și președintele secțiilor civile, conflicte de muncă și asigurări sociale a Curților de Apel, s-a statuat într-o opinie majoritară, că nu este incidentă excepția prescripției extinctive cu următoarele argumente:
"Însuși pârâtul Ministerul Justiției ca organ de administrație centrale de stat are inițiativa legislativă în acest domeniu, întocmind proiectele de acte normative în numele Guvernului, din care face parte și susține adoptarea lor atât în ședințele de Guvern cât și în Parlament (HG nr.83/2005, cu modificările și completările exterioare aduse până în luna mai 2008) condiții în care, invocând prescripția dreptului la acțiune se prevalează de propria culpă, ceea ce în sistemul de drept procesual al oricărui stat democratic este inadmisibil (nemo propriam turpitudinem allegans).
Pe de altă parte, Ministerul Justiției a recunoscut că datorează tuturor magistraților și personalului auxiliar de specialitate din justiție, drepturile salariale restante începând cu anul 2000, stabilind și termenul de plată în decembrie 2005, termen pe care nu l-a respectat.
Această recunoaștere a datoriilor restante s-a făcut printr-un act normativ, cu putere de lege și deci, cu efecte ergo omnes, anume prin Hotărârea de Guvern nr.232/2005 Anexa 2, VI, 3.2 care face parte integrantă din hotărâre și care este contra-semnată de ambii miniștri care conduceau cele două Ministere.
Or, sporul de risc și sporul de suprasolicitare neuropsihică intră în categoria generică a drepturilor salariale, deoarece toate sporurile, indemnizațiile și oricare alte adăugiri la salariul de bază sunt desființate de lege a fi părți componente ale salariului (art.155 muncii)".
În aceeași idee, se reține de altfel chiar în considerentele Deciziei nr.XXI/2008 de recurs în interesul legii că "inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art.I pct.42 și art.IX alin.2 din OG 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 republicată. Prin urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art.47 din Legea 50/1996 republicată și respectiv ale art.231din Legea 56/1996 modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a OG 83/2000.
Astfel, față de cele expuse, și de considerentele Deciziei de recurs în interesul Legii nr.XXI/2008 nu este incidentă prescripțiea extinctivă și ca atare având în vedere și opinia majoritară exprimată în Minuta din 1 aprilie 2009 pentru unificarea practicii judiciare, pct.C, conflicte de muncă și asigurări sociale - "prescripția dreptului la acțiune spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 aprobată prin Legea 334/2001, opinia separată vizează respingerea recursurilor pârâților.
JUDECĂTOR 2: Laura Dima Eugenia Pușcașiu
- -
Red./PE/CA
10.07.2009 - 3 ex.
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Eugenia Pușcașiu
