Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1620/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1620/
Ședința publică din 21 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții, () prin mandatar, cu domiciliul procesual ales în Târgu-M, Al. -, nr.37, județul M, de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și, cu sediul în B, sector 1, str.G-ral. nr.28-30, de pârâtul Inspectoratul Scolar Județean M, cu sediul în Tg.M,-, județul M, și de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin M, cu sediul în Tg.M, str.-.- nr.1-3, județul M, împotriva sentinței civile nr.480 din 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- (număr în format vechi 6214/2008).
In lipsa părților.
Procedura completă.
dezbaterilor și susținerile reclamantei recurente au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 14 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta când s-a amânat pronunțarea pe data de azi, iar în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 480 din 24 martie 2009, Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean M, a Ministerului Educației, Cercetării și, a Ministerului Finanțelor Publice, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente anilor 2001-2004, admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții în contradictoriu cu pârâții Liceul Pedagogic " ", M, B, Primăria mun. Tg. M, MFP B, cu citarea obligatorie a CNCD, a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri egale cu prima de vacanță cuvenită pentru perioada în care fiecare reclamant a lucrat în cadrul Liceului Pedagogic " ", în intervalul anilor 2005-2008, precum și pentru viitor, până la încetarea stării de discriminare, prime egale cu salariul de bază al fiecărui reclamant din luna anterioară plecării în concediu, actualizarea sumelor cuvenite reclamanților în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței fiecărei prime și până la data executării efective a prezentei hotărâri, a respins restul pretențiilor, ca prescrise, a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M, în contradictoriu cu chematul în garanție MFP și a obligat chematul în garanție MFP să aloce în favoarea pârâtului M fondurile necesare achitării drepturilor bănești obținute de reclamanți prin prezenta hotărâre.
Reclamanții și pârâții, M și MFP prin DGFP M au declarat recurs împotriva acestei hotărâri.
Reclamanții au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii introductive de instanță și, în consecință, obligarea în solidar a pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând primele de vacanță pentru personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic și pentru anul 2004, cu obligarea acelorași pârâți la actualizarea sumelor cuvenite cu rata inflației până la data plății efective și menținerea celorlalte dispoziții alte hotărârii primei instanțe.
În esență, au arătat în motivarea recursului că instanța de fond își motivează hotărârea pe discriminarea la care ar fi fost supuși prin neacordarea primelor de vacanță, însă pentru perioada 2005-2008 și în continuare, izvorul acestui drept îl constituie legea, mai exact contractul colectiv încheiat la nivel de ramură și nicidecum discriminarea. Pentru perioada 2005-2008 e vorba de o neaplicare a dispozițiilor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, respectiv ale art. 37 lit. Discriminarea au invocat-o doar în raport cu perioada 2001-2003.
OUG nr. 146/2007 a întrerupt prescripția pentru dreptul corespunzător anului 2004, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 16 din /1958 referitor la prescripția extinctivă.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și a solicitat prin recursul formulat admiterea recursului, modificarea sentinței civile pe care o consideră netemeinică și nelegală, solicitând modificarea în tot a sentinței recurate, rejudecarea cauzei, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului au arătat că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, fiind incidente prev. art. 304 pct. 6 Codul d e Procedură Civilă, deoarece instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la acordarea unor drepturi salariale, ci în legătură cu anumite despăgubiri care nu au fost solicitate de către reclamanți.
Instanța de fond a aplicat în mod greșit prevederile legale privitoare la respingerea excepției calității procesual-pasive a, fiind incidente dispozițiile art. 304 alin. 9 Codul d e Procedură Civilă. În conformitate cu prev. art. 13 din OUG nr. 32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea. HG 51/2009 a intrat în vigoare în anul 2009 și prin urmare nu poate constitui bază pentru justificarea acordării de către a unor drepturi salariale ce se acordă pentru perioada 2005-2008. De altfel, nu are atribuții în finanțarea cheltuielilor de personal pentru personalul in învățământul preuniversitar de stat.
Sentința civilă recurată cuprinde motive contradictorii, fiind incidente prev. art. 304 pct. 7 Codul d e Procedură Civilă, deoarece instanța de fond a evitat să se pronunțe în legătură cu argumentele legale invocate atât de către reclamanți cât și de către pârâți.
Pe fondul cauzei instanța de fond a aplicat în mod greșit prevederile legale aplicabile în cauză, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 Codul d e Procedură Civilă. În prezenta cauză nu se aplică prev. art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007. Din prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel național cît și contractul colectiv la nivel de ramură rezultă că este vorba de o posibilitate condiționată de posibilitățile economico-financiare ale unității. Această primă putea să fie acordată doar din veniturile proprii ale unității angajatoare.
În drept, au invocat art. 304 ind. 1, 304 pct. 6, 7 și 9 Codul d e Procedură Civilă, Legea nr. 128/1997, Legea nr. 500/2002, OUG nr. 32/2001, HG nr. 538/2001.
Prin recursul declarat, pârâtul Mas olicitat admiterea recursului, casarea hotărârii iar prin rejudecare, respingerea cererii formulate de reclamanți, ca nelegală și neîntemeiată, invocând faptul că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit legea. A omis faptul că, pentru plata personalului angajat din școli, ordonator principal de credite, conf. HG nr. 538/2001, nu este, ci Primarul mun. Tg.
DGFP M, în numele MFP, a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate iar în urma rejudecării cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată, precum și a cererii de chemare în garanție, ca fiind inadmisibile față de MFP, datorită lipsei calității procesuale pasive a acestuia, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea recursului, au arătat că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, fiind incidente prev. art. 304 pct. 9 Codul d e Procedură Civilă. Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că o cerere de chemare în judecată, respectiv de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu MFP este inadmisibilă în materia litigiilor de muncă, întrucât între părțile în litigiu, reclamanți și pârâți, pe de o parte, și MFP, pe de altă parte, nu există raporturi juridice de muncă. A invocat prev. art. 19 și 34 din Legea nr. 500/2002.
Pe fondul cauzei, au arătat că Legea nr. 128/1997 nu reglementează dreptul la prima de vacanță.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, conform prev. art. 304 ind. 1 Codul d e Procedură Civilă, Curtea constată că acestea sunt fondate, urmând a fi admise, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la tribunal la data de 08.12.2008, reclamanții au solicitat obligarea în solidar a pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând primele de vacanță pe perioada 2001-2008, potrivit Contractului Colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ, art. 37 lit. g, art. 38 (1) și Contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2001-2010, art. 59, alin. 3 și 4, Legea nr. 128/1997, art. 50 alin. 12, OUG 146/2007, art. 1, alin. 1, 2, art. 2 alin. 3, art. 5, 7.
Prin sentința pronunțată, instanța de fond a obligat pârâții în solidar la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri egale cu prima de vacanță cuvenită pentru perioada în care fiecare reclamant a lucrat în cadrul pârâtului Liceul Pedagogic " " în intervalul anilor 2005-2008, precum și pentru viitor, până la încetarea stării de discriminare, prime egale cu salariul de bază al fiecărui reclamant din luna anterioară plecării în concediu.
Este evident că instanța de fond a depășit cadrul procesual impus de reclamanți prin obiectul cererii de chemare în judecată, acordând ceea ce nu s-a cerut și pe cu totul alte considerente și alt temei legal decât cele indicate expres de reclamanți. Nu se poate considera că "drepturi salariale reprezentând prime de vacanță" este sinonim, din punct de vedere gramatical, logic, juridic cu sintagma "despăgubiri egale cu prima de vacanță". Mai mult, dispozițiile legale în baza cărora reclamanții au solicitat acordarea acestor drepturi salariale au fost ignorate de către instanța de fond, care nu le-a analizat și nu le-a reținut sau înlăturat, reținând din oficiu și aplicând principiul discriminării, reținând în chiar considerentele hotărârii atacate că "acțiunea dedusă judecății este admisibilă și prin prisma deciziilor Curții Constituționale nr. 818, 819, 820, 821/2008.
Procedând astfel, instanța de fond a pronunțat practic hotărârea fără a intra în cercetarea fondului cauzei, motiv de casare prevăzut de art. 312 alin. 5 Codul d e Procedură Civilă. Ca atare, în baza art. 312 alin. 1 și 5 Codul d e Procedură Civilă, Curtea va admite recursurile declarate, va casa integral hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru ca aceasta să se pronunțe asupra fondului cererii deduse judecății și ținând seama de prevederile legale pe care reclamanții și-au întemeiat cererea, evident și cu reanalizarea susținerilor și apărărilor pârâților și a chematului în garanție. Se va admisibilitatea cererii de chemare în garanție a MFP, care întrunește și calitatea de pârât, dobândind astfel o dublă calitate procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanții, (), (), -, (), ()(), B, Făgăraș, toți cu domiciliul ales în Târgu-M, str. -, nr. 37, județul M, prin mandatar, cu domiciliul ales în Târgu-M,str. -, nr. 37, județul M și pârâții Ministerul Educației Cercetării și, cu sediul în B, sector 1, str.G-ral. nr.28-30, de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean M, cu sediul în Tg.M,-, județul M, și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în numele Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în Tg.M, str.-.- nr.1-3, județul M, împotriva sentinței civile nr.480 din 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Casează în tot hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanței, Tribunalul Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/10ex
jud.fond:;
-2.11.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
