Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1618/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1618/
Ședința publică din 21 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în L,-,județul M, împotriva sentinței civile nr.133 din 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
In lipsa părților.
Procedura completă.
dezbaterilor și susținerile reclamantului intimat au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 14 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta când s-a amânat pronunțarea pe data de azi, iar în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.133/9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâta SC, pârâta fiind obligată la plata în favoarea reclamantului a sumei de 777,6 lei, în favoarea reclamantului a sumei de 650 lei, în favoarea reclamantului a sumei de 650 lei, în favoarea reclamantului Gas umei de 650 lei, în favoarea reclamantului a sumei de 775,60 lei, în favoarea reclamantului a sumei de 620 lei, în favoarea reclamantului a sumei de 650 lei, sume reprezentând drepturile salariale nete. La sumele menționate se va adăuga dobânda legală, calculată începând cu data de 30.07.2008 și până la plata efectivă a debitului.
Celelalte pretenții salariale ale reclamanților au fost respinse.
Prin aceeași sentință s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC .
Împotriva acestei sentinței, în termen legal a declarat recurs reclamantul și a solicitat desființarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei, iar pe fond admiterea acțiunii introductive formulate de el și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pentru munca prestată în lunile martie și aprilie 2008 și a daunelor morale în cuantum de 1.000 lei. În subsidiar, reclamantul a solicitat casarea în tot a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a respins față de el acțiunea introductive pe motiv că potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, nu mai avea calitatea de angajat al pârâtei din data de 5 februarie 2008. Reclamantul a susținut că nu a avut cunoștință de acest aspect, nefiindu-i comunicat nici verbal și nici în scris vreun act în acest sens, iar din foaia colectivă de prezență anexată la dosar rezultă că reclamantul în calitate de șef formațiune pază și ordine a prestat un număr de 192 de ore în luna martie și un număr de 18 ore în luna aprilie, nefiind remunerat în nici un fel pentru munca depusă.
Reclamantul a mai invocat faptul că nu are cunoștință de actul în baza căruia s-au făcut mențiunile în carnetul de muncă la data de 5 februarie 2008, mai ales că și-a continuat activitatea toată luna februarie 2008 și în această lună a încasat salariul, lucrând de asemenea și în lunile martie și aprilie.
Pârâta nu a formulat întâmpinare sau alte cereri în apărare, reprezentantul acesteia neprezentându-se în fața instanței.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 3041Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
Conform contractului individual de muncă încheiat la 16 noiembrie 2007, reclamantul a fost angajat la societatea pârâtă SC SRL, cu sediul în Tg-M, în funcția de șef formație pază, contractul de muncă fiind încheiat pe durată nedeterminată.
Prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat alături de ceilalți reclamanți, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente lunilor martie și aprilie 2008, susținând că deși a prestat muncă în folosul pârâtei în această perioadă nu primit drepturile bănești cuvenite.
Instanța de fond a respins cererea reclamantului având în vedere că, potrivit înscrierilor din carnetul de muncă, contractul individual de muncă al reclamantului a încetat la data de 5 februarie 2008.
Analizând înscrierile din carnetul de muncă se constată că la poziția nr.77 s-a făcut mențiunea încetării contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul art.55 lit.b din Codul muncii, începând cu data de 5 februarie 2008.
La solicitarea instanței de recurs, Inspectoratul Teritorial d e Muncă Mac omunicat instanței actele care au stat la baza acestor înscrieri (filele 63-65 dosar recurs). Astfel, s-au depus la dosar cererea reclamantului prin care acesta a solicitat încetarea contractului de muncă începând cu data de 5 februarie 2008, în temeiul art.55 lit.b din Codul muncii, cerere care a fost aprobată de conducerea societății pârâte și decizia nr. 130/2008 emisă de pârâtă prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă al reclamantului.
Reclamantul a invocat faptul că nu are cunoștință de aceste date, însă trebuie avut în vedere faptul că decizia de încetare a contractului ce muncă s-a emis ca urmare a cererii formulate de reclamant și pe de altă parte reclamantul nu a contestat decizia de încetare a raporturilor de muncă și nici înscrierile din carnetul de muncă. În condițiile în care decizia de încetare a contractului de muncă nu a fost desființată, aceasta produce efecte juridice și face dovada încetării raporturilor de muncă dintre părți și prin urmare, susținerile reclamantului că a fost angajatul pârâtei și după data de 5 februarie 2008 nu pot fi luate în considerare.
Pentru a dovedi faptul că a prestat muncă și ulterior datei sus-menționate, reclamantul s-a prevalat de foile colective de prezență pe lunile martie 2008 și aprilie 2008, însă aceste foi colective au fost întocmite de el personal și nu poartă ștampila societății, astfel că nu pot fi luate în considerare. O altă dovadă a faptului că ulterior datei de 5 februarie 2008 raporturile de muncă dintre părți au încetat o constituie statul de plată aferent lunii martie 2008, în care reclamantul nu figurează printre salariații pârâtei.
Prin urmare, instanța de recurs apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond că pretențiile formulate de reclamantul sunt nefondate în contextul în care acesta nu a avut calitatea de angajat al pârâtei în perioada martie - aprilie 2008, astfel că hotărârea atacată este legală și nu se impune modificarea acesteia.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, recursul declarat de reclamant se apreciază a fi nefondat și în consecință în temeiul art.312 Cod procedură civilă urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în L,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.133 din 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.:
09.11.2009
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
