Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1624/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1624/R/2008
Ședința publică din data de 9 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 3: Adrian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent SINDICATUL LIBER AL SALARIAȚILOR DIN ADMINISTRAȚIA LOCALĂ DE STAT " " împotriva sentinței civile nr. 671 din 07 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe pârâții intimați CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin memoriul de recurs reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit prev. art. 242, pct.2 pr.civ.
Curtea, deliberând, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.671 din 7 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului Sindicatul Liber al Salariaților din Administrația Locală de Stat ˝, în numele și pentru reclamanții personal contractual, și, formulată împotriva pârâților Consiliul Local și Primarul comunei, referitoare la obligarea acestuia la alocarea, calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 01.01.2001 și în continuare.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții sunt personal contractual încadrat în muncă la Consiliul Local al comunei.
Această categorie de personal este salarizată conform Legii nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, nr.OG24/2000 aprobată prin Legea nr.383/2001 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și nr.HG281/1993 privind salarizarea personalului din unitățile bugetare.
Nici un act normativ enumerat nu prevede spor de dispozitiv pentru personalul contractual.
Potrivit art.2 din nr.HG 281/1993, salariile personalului din unitățile bugetare cuprind printre altele, sporuri la salariul de bază: pentru vechime în muncă și în funcție de rezultatele obținute; pentru condițiile în care se desfășoară activitatea; pentru munca desfășurată peste programul normal de lucru; pentru munca în timpul nopții; pentru îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază.
HG nr. 281/1993, reglementează principial sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% sau 50n - 100%, sporul pentru încordare psihică de 15%, sporul pentru condiții grele de muncă de 15%, fiecare spor aplicându-se la salariul de bază.
Dispozițiile art.13 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții prevăd următoarele: " Cadrele militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și salariați civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază."
Potrivit art.1 din Legea nr.138/1999, dispozițiile acestei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Dispozițiile art.47 și 49 din Legea nr.138/1999 prevăd că personalul civil din aceste instituții, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
Or, reclamanții nu își desfășoară activitatea în instituțiile enumerate în art.1, 47 și 49 din Legea nr.138/1999, pe de o parte, iar pe de altă parte, polițiștii nu sunt asimilați cadrelor militare, fiind funcționari publici cu statul special, conform Legii nr.360/2002.
Prin urmare, personalul contractual din cadrul Consiliului local - care face parte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, nu se raportează la cadrele militare, deci nu pot beneficia de unele drepturi salariale cuvenite unei alte categorii de personal cu o reglementare distinctă privind natura activității și drepturile salariale.
Potrivit art.11 din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, "Polițiștii beneficiază de un spor pentru misiune permanentă de 25% din salariul pentru funcția îndeplinită, din salariul pentru gradul profesional deținut, din salariul de merit, din indemnizația de conducere și gradații".
Rezultă în mod clar că sporul pentru misiune permanentă se acordă numai polițiștilor, în nici un caz personalului contractual. Această concluzie se întemeiază pe faptul că sporul pentru misiune permanentă are în vedere activitatea specifică polițiștilor, se raportează la drepturile speciale ale polițiștilor, iar drepturile salariale ale personalului contractual sunt reglementate de alte cate normative.
Așadar, în sistemul Ministerului Internelor și Reformei Administrative nu este reglementată nici indemnizația de dispozitiv, nici sporul de misiune pentru personalul civil contractual și nici nu se poate prelua acest spor din legislația aplicabilă exclusiv personalului din instituțiile nominalizate de art.1 din Legea nr.138/1999.
Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003, practic nu este emis în aplicarea Legii nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și nici nu are forța juridică pentru a dispune peste lege, anume peste legile și ordonanțele guvernului mai sus precizate.
Împrejurarea că alte categorii de personal din alte sisteme de muncă și de salarizare beneficiază de sporul de dispozitiv, constituie o opțiune a legiuitorului privind salarizarea personalului care se află în situații diferite.
Nu orice diferență de tratament semnifică discriminare. Pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat, injust, este necesar să se stabilească faptul că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar, dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Conținutul concret diferit al activității din sisteme de muncă diferite determină o salarizare diferită.
Principiul egalității în fața legii nu presupune uniformitate, așa încât stabilirea unor reglementări diferențiate pentru persoane aflate în situații diferite nu constituie nici discriminări și nici privilegii.
S-a reținut că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art.16 și 53 din Constituția României, nici dispozițiile art.5 din Codul Muncii sau dispozițiile Legii nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Față de cele ce preced, instanța a respins ca nefondată acțiunea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul SINDICATUL LIBER AL SALARIAȚILOR DIN ADMINISTRAȚIA LOCALĂ DE STAT " " S, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului arată că prin nr.496/28.07.2003, privind modificarea și completarea nr.275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din ministerul d e interne și în baza prevederilor Legii nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice precum și pentru acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții s-a prevăzut în mod expres la pct.9.2 că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Consideră că acest ordin este pe deplin aplicabil și personalului din cadrul primăriei orașului, aspect ce este de natură să asigure egalitatea de tratament juridic și economic al tuturor salariaților din cadrul acestei instituții.
Arată că indemnizația de dispozitiv este un spor cu caracter permanent care trebuie luat în considerare și la calculul pensiilor, motiv pentru care a solicitat ca pârâtul să dispună compartimentului resurse umane să consemneze în carnetele de muncă ale personalului contractual indemnizația de dispozitiv, retroactiv, începând cu data de 01.01.2004.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
Actele normative pe care reclamanții și-au întemeiat pretențiile și pe care prima instanță le-a considerat că justifică admiterea acțiunii, sunt Legea nr.138/1999 (art.13) și Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 (pct.9.2).
Or, dispozițiile Legii nr.138/1999 se aplică, conform art.1, personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Prin urmare, aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile personalului contractual din cadrul Consiliului local al comunei, care este o instituție publică cu personalitate juridică aflate în subordinea unei autorități a administrației publice locale, respectiv a Consiliului Județean, după cum stabilește în mod expres art.6 alin.1 din nr.OG84/2001.
De asemenea, prevederile Ordinului nr.496/2003 (pct.9.2) nu pot fi aplicabile reclamanților, deoarece acest act normativ a fost emis în aplicarea Legii nr.138/1999 care, astfel cum s-a reținut anterior, nu îi include pe reclamanți în sfera destinatarilor dispozițiilor sale.
De altfel, dispozițiile edictate de pct.9.2 nu trebuie interpretate în mod de sine stătător, ci raportate la ansamblul prevederilor nr.496/2003, ceea ce confirmă însă o dată excluderea reclamanților din categoria persoanelor îndreptățite să primească spor de dispozitiv.
În fine, chiar acceptând susținerea că pct.9.2 din nr.496/2003 se referă în mod independent la personalul contractual din organele administrației publice, Curtea constată că un asemenea mijloc de legiferare pune sub semnul întrebării principiile constituționale de bază, cum ar fi autonomia publică locală, deoarece nu poate fi admisă posibilitatea ingerinței unui minister (organ executiv central) în cadrul legislativ specific unei autorități publice locale.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER AL SALARIAȚILOR DIN ADMINISTRAȚIA LOCALĂ DE STAT " " împotriva sentinței civile nr. 671 din 7 aprilie 2008 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER,
Red.AR
Dact./2ex./09.10.2008
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Marta Carmen Vitos, Adrian
