Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1640/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1640/R/2008
Ședința publică din data de 9 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 3: Adrian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă împotriva sentinței civile nr. 1009 din 5 MAI 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat G, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă nr.1009/5 mai 2008, Tribunalul Sălaja admis acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâtei SC SA B, aceasta fiind obligată a plăti reclamantului suma de 3.125,92 lei reprezentând prima de Paști și de C pentru anul 2005. Pârâta a fost obligată și la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-au reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte și în această calitate trebuia să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu mediu pe unitate, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, în conformitate cu art.168 pct.1 din Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate.
Din expertizele efectuate în alte dosare similare s-a reținut că majorările și reașezările salariale de care au beneficiat angajații societății pârâte au avut ca scop înlăturarea scăderii valorii reale a salariului cauzate de inflație și nu au cuprins suplimentele salariale, astfel că, apărarea pârâtei formulată în acest sens a fost înlăturată.
Având în vedere puterea obligatorie a contractelor colective de muncă pentru părțile contractante, consacrată prin dispozițiile Legii 130/1996 și Codul muncii, s-a admis acțiunea, în sensul celor cuprinse în dispozitivul hotărârii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA B, reprezentată prin apărător, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În motivele aflate la dosar s-au arătat, în esență, următoarele:
- prima instanță a pronunțat o hotărâre profund greșită și părtinitoare, în sensul în care, nu s-a ținut seama de faptul că primele și sporurile datorate de angajator au fost incluse în salariul de bază și au fost încasate de angajați, prin urmare, dreptul subiectiv la acordarea primelor de Paști și C după anul 2003 nu mai subzistă.
- această situație se poate deduce și din cuprinsul Contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 în care (art.176) se cuprinde dreptul angajaților la o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă cu ocazia unor evenimente anuale, cum sunt Paștele și Cul, dar numai în situația în care, prin contractele colective de muncă pe agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază. Dispoziții similare se regăsesc și în CCM pe anii 2007-2010.
Or, instanța trebuia să constate că suplimentările au fostdejaincluse în salariu din anul 2003, prin urmare, ele nu mai sunt datorate în anii următori.
- aplicarea art.168 din pe unitate a fost în fapt înlăturată prin "Notă asupra precizării situației primelor de Paști și C" întrucât comisia paritară constituită la unitate a constatat că, acele prime nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază. Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu.
În subsidiar s-a solicitat modificarea hotărârii în sensul stabilirii corecte a sumelor datorate.
În recurs nu au fost depuse probe.
Având în vedere probele existente la dosar și privită prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Astfel:
Așa cum a reținut și prima instanță, reclamantul a fost angajat al societății comerciale pârâte.
În această calitate, în conformitate cu art.168 din pe unitate, încheiat pentru anii 2003-2004 și înregistrat legal (34 și urm.din dosarul de fond) reclamantul era îndreptățit la câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA, cu ocazia Sărbătorilor de Paști și
În același articol părțile contractante au prevăzut și modalitatea în care se acordă suplimentările și anume "cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările" vor începe negocierile cu sindicatul, în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și a beneficiarilor.
În aliniatul 2 al art.168 s-a prevăzutși o excepțiede la prevederile aliniatului 1, în sensul că,pentru anul 2003suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Faptul că aliniatul 2 stabilește o excepție de la regula cuprinsă în art.1 al art.168 al rezultă indubitabil din sintagma "pentru anul 2003", neexistând nici o posibilitate de a interpreta această excepție într-o regulă aplicabilă și pentru anii următori, așa cum se susține în recurs. Dacă părțile contractante ar fi dorit permanentizarea acordării suplimentării pentru sărbători în modalitatea includerii ei în salariul de bază, atunci ar fi trebuit să formuleze aliniatul 2 în sensul că "începând cu anul 2003", situație în care, conținutul aliniatului 1 ar fi fost fără sens cu privire la termenul de "minim 15 zile înaintede fiecare eveniment".
În același sens trebuie înțeles și conținutul textului invocat în recurs din pe ramură pe anul 2006 (care de altfel nu se aplică în cauză fiind vorba de drepturi stabilite pentru anul 2005) dar care, se interpretează în sensul în care lasă posibilitatea negocierii contractelor colective pe unitate cu privire la adaosurile pentru sărbători prin acordarea unor sume fixe pentru fiecare evenimentsauincluderea în salariul de bază.
De altfel, chiar fiind modificat aliniatul 2 al art.168 (45) s-a înscris (ca un fapt trecut deci cert și de necontestat)că în anul 2003suplimentările salarialeau fost introduseîn salariu și NU ÎNCEPÂND CU ANUL 2003, așa cum se susține.
Având în vedere faptul că în această cauză nu s-a făcut dovada existenței vreunei clauze în pe unitate (exceptând anul 2003) alta decât cea avută în vedere și de prima instanță și anume dreptul angajaților la o suplimentare pentru sărbătorile de Paști și respectiv de C, corect acțiunea a fost găsită ca fiind admisibilă.
"Interpretarea" ulterioară dată de Comisia Paritară a SC SA (61 și urm), în sensul afirmat de recurentă nu poate fi avută în vedere întrucâtschimbă textulsupus interpretării, ceea ce este inadmisibil, având în vedere faptul că modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă se realizează prin act adițional și este supusă înregistrării, or, o asemenea procedură nu s-a dovedit.
Mai mult decât atât, chiar din acele "interpretări" rezultă faptul -avut în vedere și de prima instanță - că începând din anul 2003, angajații au beneficiat numai de majorări salariale ca urmare a negocierilor și nu și de cele - ca efect al includerii suplimentărilor pentru sărbători, așa cum se afirmă.
Cât privește netemeinicia hotărârii sub aspectul sumei la care pârâta recurentă a fost obligată, această critică este de asemenea nefondată, instanța având în vedere tocmai veniturile negociate de conducerea SC SA B cu reprezentantul sindicatului, aferente anului 2005.
Având în vedere considerentele reținute de instanța de fond, completate cu cele de mai sus, se constată că hotărârea recurată este temeinică și legală iar recursul fiind nefondat, va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC "" SA împotriva sentinței civile 1009 din 5 mai 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr- pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată la data de 9 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red.AR
Dact./2ex./26.09.2008
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Marta Carmen Vitos, Adrian
