Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1645/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1645/R-CM
Ședința publică din 11 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul ORASUL REPREZENTAT PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 453/CM din 3 martie 2009,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui, pronunțându-se următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 28.02.2008, la Tribunalul Argeș, reclamanții, -, și Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar, în numele și pentru reclamanții membrii de sindicat, G, -, -, au chemat în judecată pe pârâții Școala cu Clasele I-VIII "", Liceul Teoretic "", Școala cu Clasele I-VIII "", Centrul Bugetar Grup Școlar Construcții de Mașini Colibași, Orașul - prin Primar, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, pe o perioadă începând cu 3 ani anterior introducerii acțiunii (respectiv de la data împlinirii criteriilor de acordare) și, conform precizării, până la data pronunțării sentinței în prezenta cauză, în concordanță cu prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație.
În motivarea acțiunii s-a arătat că potrivit art.50, personalul didactic din învățământ preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Așa cum prevede art.50 alin.1 din lege, există tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege, care stau la baza calculării drepturilor salariale ale personalului didactic din învățământul preuniversitar, care sunt prevăzute și în anexele OG nr.11/2007. Dar pe lângă aceste tranșe de vechime stabilite de lege, există și cele trei tranșe suplimentare de vechime la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime. În acest fel, dacă nu se aplică această creștere a coeficientului de ierarhizare la prima dintre cele trei tranșe de vechime suplimentare, toate drepturile salariale stabilite ulterior sunt greșit calculate.
Reclamanții au precizat prin faptul că pe lângă transele de vechime la salarizare stabilite de lege, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază si de trei transe suplimentare care se acorda la 30, 35 si la peste 40 de ani de activitate in învățământ, iar pentru fiecare dintre cele trei transe suplimentare de vechime se acorda o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime.
Pârâtul Orașul a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, apreciind că reclamantul poate solicita îndeplinirea obligațiilor de către angajator, însă nu are niciun raport obligațional cu Orașul.
Potrivit art.28 alin. 2 din Legea nr. 511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, sumele destinate finanțării cheltuielilor de învățământ preuniversitar sunt repartizate din sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată de către Consiliul Județean cu avizul Inspectoratului Școlar Județean.
A mai arătat pârâtul Orașul că nu are culpă pentru faptul că reclamanților nu li s-a calculat tranșele de vechime corespunzător legii.
Același pârât a formulat cerere de chemare în garanție a Județului A și a Ministerului Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice
În ceea ce privește Județul A și Direcția Generală a Finanțelor Publice A, pârâtul Orașul a învederat faptul că există obligația de garanție față de Orașul, deoarece potrivit art. 6 alin 4 lit. a din Legea nr.338/2007, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la art. 6 lit. b sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația de garanție față de Orașul deoarece sumele pentru finanțarea cheltuielilor de învățământ sunt repartizate de la bugetul de stat, gestionat de acest chemat în garanție.
Chematul în garanție Județul Aaf ormulat întâmpinare, în termen legal, prin care s-a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, motivată de faptul că rolul acestei instituții este doar unul de consultare, decizia aparținând directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice Județene.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu este ordonatorul de credite al reclamanților și nici angajatorul acestora iar pe de altă parte rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget,precum și a proiectelor bugetelor locale. Tot prin întâmpinare a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a sa, întemeiată pe neîndeplinirea condițiilor prevăzute în acest sens de codul d e procedură civilă. Se mai arată și că în raport de dispozițiile art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit art. 137 alin. 2.pr.civ. excepțiile au fost unite cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr.453/CM din 3 martie 2009, Tribunalul Argeș a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și excepția lipsei calității procesuale pasive a Județului A și în consecință a respins cererea de chemare în garanție.
A fost admisă acțiunea precizată și au fost obligați pârâții Școala cu Clasele I-VIII, Liceul Teoretic, Școala cu Clasele I-VIII - și Centrul Bugetar Grup Școlar Construcții de Mașini Colibași să calculeze și să plătească reclamanților drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 al.1 și 2 din Legea nr.128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 28.02.2005 și până la data de 03.03.2009, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâtul Orașul a fost obligat să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Județului A, instanța a apreciat că este întemeiată întrucât nu are atribuții în a distribui de la bugetul său ori a prelua de la bugetul de stat fonduri pentru achitarea drepturilor salariale, ci are numai un rol consultativ în repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată destinate finanțării cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ preuniversitar având în vedere disp. art.5 din Legea 388/2007.
Instanța a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice este întemeiată și a admis-o, întrucât acesta are rolul doar de a elabora proiectul bugetului de stat, nu este ordonator de credite pentru reclamanți, iar între el și Orașul nu există nici un raport obligațional.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului, instanța a apreciat că este neîntemeiată, întrucât potrivit dispozițiilor art.13 din OUG nr.32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
De asemenea, având în vedere prevederile Legii 215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile OG nr.17/2006, în calitate de ordonator secundar de credite, Orașul are calitatea de a vira celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Așa fiind, instanța a respins cererea de chemare în garanție a Județului A și a prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții sunt încadrați la Liceul Teoretic "I " Școala cu Clasele I-VIII "" și Școala cu Clasele I-VIII, în funcția de cadre didactice.
Conform art.50 alin.1 din Legea 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea 128/1997.
S-a menționat că în raport de obiectul dedus judecații, transele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin 1 si 2 din Legea nr.128/1997 nu trebuie confundate, neexistând identitate în acest sens, cu creșterile de 1/25 ale coeficientului de multiplicare calculate din coeficientul de multiplicare al transei anterioare, la care fac referire art.50 alin 2 din Statut si art.5 alin 2 din OG nr.15/2008.
Astfel, art.50 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic vizează in alin. 1 si alin. 2 drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar. În aliniatul 1, legiuitorul a statuat faptul ca personalul in cauza beneficiază de transele de vechime la salarizare stabilite de lege si de trei transe suplimentare, care se acorda la 30, 35 si la peste 40 de ani de activitate in învățământ.
Așadar, din interpretarea gramaticala a textului de lege menționat, precum si din faptul folosirii de către legiuitor a conjuncției copulative "și" rezultă faptul ca articolul menționat are in vedere doua noțiuni juridice care alcătuiesc tot atâtea drepturi ale personalului didactic preuniversitar: ˝ transe de vechime ˝ si ˝ transe suplimentare de vechime ˝.
În ceea ce privește momentul acordării acestor transe suplimentare de vechime, este de menționat ca textul de lege îl individualizează in mod concret prin folosirea de către legiuitor a prepoziției ˝ la ˝, care potrivit Explicativ al Romane, in cazul concret expus de art 50 alin 1, introduce un complement circumstanțial de timp ce indica momentul: la 30, la 35 si la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Ca este așa, reiese si din interpretarea voinței legiuitorului care, in momentul in care a dorit sa facă trimitere la intervale de timp, cum este cazul transelor de vechime, a apelat la folosirea cratimei, semn grafic ce marchează momentul de început si pe cel de sfârșit din cadrul acelui interval ( a se vedea atât anexele la Legea nr. 128/1997 cat si cele ale OG nr. 15/2008).
Statuând în primul aliniat asupra existentei a doua drepturi, cel la transa de vechime si cel la transa suplimentara de vechime, legiuitorul procedează in aliniatul al doilea al art. 50 la indicarea procedeului, a modalității in care se ajunge la calcularea transei suplimentare de vechime.
Se stipulează astfel că pentru fiecare dintre transele suplimentare de vechime se acorda o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime.
Prin acest alin 2, legea introduce o noua noțiune, respectiv aceea de "coeficient de ierarhizare" sau, în accepțiunea nr.OG15/2008, "coeficient de multiplicare".
În ceea ce privește modul de stabilire a salariului de bază, art.48 alin.3 din Legea nr.128/1997 arată ca salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 si a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa nr. 2 (pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar). Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului.
În contextul celor menționate, salariul de baza al personalului in cauza este produsului dintre valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 si coeficienții de multiplicare prevăzuți in anexa nr. 2 din lege, aceștia din urma fiind diferiți in funcție de încadrarea in transe de vechime (de ex. de 25-30 de ani, de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si peste 40 de ani). La produsul astfel rezultat se adaugă celelalte sporuri de care beneficiază personalul didactic.
Ceea ce diferențiază transa suplimentara de vechime de transa de vechime este un alt coeficient de multiplicare care include creșterea, majorarea de 1/25 din coeficientul transei de vechime anterioare, intervenite in momentul in care se calculează cuantumul salarial corespunzător transei suplimentare de vechime, creștere care se raportează, deci, la coeficientul de multiplicare al transei anterioare de vechime.
În mod concret, la trecerea in transa de vechime de 30-35 de ani, personalul didactic beneficiază de transele de vechime la salarizare stabilite de Legea nr. 128/1997, coeficientul de multiplicare fiind, cu titlu de exemplu pentru profesor cu grad didactic I, de la momentul împlinirii a 30 de ani de activitate in învățământ de 6,602.
Dar, potrivit art.50 alin 1 din statutul personalului didactic, acesta beneficiază la 30 de ani, la 35 de ani si la peste 40 de ani de activitate in învățământ, ca o premiere, ca un bonus, si de transa suplimentara de vechime la al cărei coeficient de multiplicare se adaugă, pana la momentul intrării in vigoare a OG 15/2008, si o pătrime din coeficientul de multiplicare al transei anterioare de vechime. Aceasta creștere, in exemplul luat anterior al profesorului cu grad didactic I, ar fi însemnat, printr-un calcul matematic simplu, mărirea coeficientului de multiplicare corespunzător transei de vechime de 30-35 de ani cu 0,252 (6,308 x 1/25). Acest nou coeficient de multiplicare se înmulțește cu valoarea de referință a coeficientului de multiplicare 1,000 corespunzătoare, ajungându-se la stabilirea in acest fel a transei suplimentare de vechime.
La data de 01 februarie 2008, in Monitorul Oficial nr. 82, fost publicata OG nr. 15 din 30 ianuarie 2008 care vizează creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învățământ. Ca o prima observație se cuvine menționat faptul ca acest act normativ nu face trimitere in nici un fel la dreptul personalului didactic din învățământ preuniversitar la transele suplimentare de vechime. Acest drept exista in continuare in virtutea dispozițiilor art. 50 alin 1 din Legea nr. 128/1997.
Conform art. 5 alin 2 din OG nr. 15/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 (referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar), prevăzuți la ultimele trei transe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse si creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător transei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin 2 din statut.
Potrivit acestui text de lege, legiuitorul nu face altceva decât să includă in coeficienții de multiplicare corespunzători fiecăreia dintre cele trei transe si creșterea de o pătrime din coeficientul de multiplicare al transei anterioare de vechime. Așadar, prin intrarea în vigoare a ordonanței menționate, pentru determinarea transei suplimentare de vechime, la coeficientul de multiplicare al transei de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si de peste 40 de ani, nu se mai adaugă si creșterea reprezentând pătrimea din transa anterioara de vechime.
Acest lucru nu înseamnă ca prin art.5 alin 2 din OG nr.15/2008 a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la transele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde si creșterea de 1/25. Acest text de lege nu conduce la concluzia ca transele suplimentare de vechime au dispărut prin includerea doar a creșterii de o pătrime în coeficienții de multiplicare prevăzuți de anexa 2 din ordonanță.
Dreptul la transele suplimentare de vechime nu reprezintă dreptul la creșterea salarială de 1/25 din coeficientul de multiplicare al transei anterioare de vechime, aceasta creștere fiind, indubitabil, de la apariția OG nr. 15/2008, cuprinsa, inclusa (exprimarea legiuitorului din acest punct de vedere este foarte ), in coeficienții de multiplicare ai transelor de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si de peste 40 de ani.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că dreptul privind transele suplimentare de vechime exista în continuare si el se cuvine personalului didactic din învățământul preuniversitar și după intrarea în vigoare a nr.OG15/2008, in considerarea art. 50 alin 1 din Legea nr. 128/1997, care nu a fost abrogat sau modificat in nici un fel.
Interpretând altfel dispozițiile legale menționate anterior, s-ar ajunge la încălcarea dispozițiilor Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de de Învățământ, legea părților în raport de dispozițiile Legii nr. 130/1996 a contractului colectiv de muncă, care stipulează prin prevederile art. 4 alin. 1 că părțile se obligă ca, în perioada de aplicare a contractului colectiv de muncă, să nu inițieze si să nu susțină promovarea unor acte normative sau a altor dispoziții care ar conduce la diminuarea drepturilor care decurg din legislația specifică învățământului, în vigoare la data înregistrării acestui contract precum și din prezentul contract colectiv de muncă, iar în aliniatul al doilea se arată că Ministerul Educației, Cercetării și T se obligă să nu inițieze nici un act normativ și /sau act administrativ cu caracter normativ care privește relațiile de muncă și sistemul național de învățământ, fără consultarea federațiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
Toate acestea vin să completeze și să susțină cele menționate mai sus în ceea ce privește înseși titulatura și obiectul nr.OG 15/2008 care vizează doar niște creșteri salariale, și nu vorbește despre înlăturarea unui drept stabilit printr-o lege, act normativ cu caracter net superior ordonanței.
De asemenea, art.7 alin. 2 din același contract colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ prevede și faptul că orice propunere de modificare a legislației în vigoare privind drepturile și obligațiile personalului din învățământ nu poate fi făcută fără consultarea federațiilor sindicale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
Așa fiind, instanța, în temeiul art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997, a admis acțiunea și în consecință a obligat pe pârâții Liceul Teoretic I, Scoala cu Clasele I-VIII, Scoala cu Clasele I-VIII, Centrul Bugetar Grup Scolar Constructii de Colibasi să plătească reclamanților drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, de la data îndeplinirii criteriilor de acordare dar nu mai devreme de data de 31.07.2005 și până la data pronunțării sentinței, respectiv 14.11.2008, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective, potrivit art.161 alin.1 Codul muncii.
Având în vedere prevederile Legii 215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, pârâtul Orașul a fost obligat să vireze fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs pârâtul Orașul - prin Primar, susținând că este nelegală pentru următoarele motive:
- Prima instanță în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acesta, iar pe fond a admis acțiunea reclamanților, deși acesta nu are calitatea de angajator al cadrelor didactice în sensul art.14 alin.2 din Codul muncii.
- În mod greșit instanța a respins cererea de chemare în garanție formulată de către acesta și a admis nelegal și netemeinic excepția lipsei calității procesuale invocată de chemații în garanție, motivând că aceștia nu sunt angajatorii cadrelor didactice și nu sunt ordonatori de credite, fără a ține cont de dispozițiile art.6 alin.4 din Legea nr.338/2007 a bugetului de stat pe anul 2008 și de prevederile art.167 alin.5 din Legea nr.84/1995, legea învățământului.
Se susține că potrivit acestor dispoziții legale nu se impunea admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Motivele de recurs invocate de către recurent vizează nelegalitatea sentinței prin prisma prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate, cum și din oficiu în conformitate cu disp. art.3041Cod procedură civilă sub toate aspectele, în raport cu actele dosarului și dispozițiile legale, Curtea constată următoarele:
Primul motiv de recurs prin care se susține că sentința este nelegală pentru că în mod greșit s-a admis acțiunea față de acesta, respingându-se neîntemeiat excepția invocată de acesta, aceea a lipsei calității procesuale pasive în cauză, este nefondat și urmează a fi respins.
Este adevărat că acest pârât nu are calitate de angajator al cadrelor didactice, care sunt angajații Școlii " ", Școlii " " și Liceului Teoretic "I " și deci raportul juridic de serviciu este creat între reclamanți și aceste instituții, însă recurentul are calitatea de ordonator secundar de credite potrivit art.21 alin.2 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice locale, calitate potrivit căreia repartizează creditele bugetare aprobate de către ordonatorul principal de credite, pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, în speță școlile.
Sub acest aspect, prima instanță în mod corect a respins excepția invocată de către acest recurent privind lipsa calității procesuale pasive, fiind neîntemeiată în raport de prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006, precum și disp. art.13 din nr.OUG32/2001 care reglementează problemele financiare pentru instituțiile de învățământ preuniversitar de stat.
Potrivit acestui text de lege, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Al doilea motiv de recurs care vizează nelegalitatea sentinței pentru că în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de recurent împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice A în raport de dispozițiile art.167 alin.5 din Legea nr.84/1995 și art.6 alin.4 lit.a din Legea nr.338/2007, se constată a fi fondat.
Prima instanță în mod greșit a respins cererea de chemare în garanție formulată de recurent împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice A, prin care a solicitat ca în eventualitatea admiterii acțiunii să fie obligat să vireze către Orașul fondurile necesare achitării drepturilor sale neacordate personalului didactic, deși în speță erau îndeplinite prevederile art.60-63 din Codul d e procedură civilă.
Dispozițiile art.167 alin.5 din Legea nr.84/1995, invocate de recurent, prevăd că "fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic, didactic auxiliar și administrativ din unitățile și instituțiile de învățământ preuniversitar sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale".
Prima instanță nu a avut în vedere faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor prin direcțiile generale a finanțelor publice județene este cel care repartizează bugetelor locale sumele necesare finanțării cheltuielilor de învățământ, dând o interpretare greșită a reglementărilor legale incidente în cauză.
Prima instanță nu a avut în vedere dispozițiile art.6 din Legea nr.338/2007 a bugetului de stat pe anul 2008, care prevăd că "sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzută la art.6 lit.b sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, a burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat".
Rezultă că recurentul-pârât finanțează cheltuielile de învățământ preuniversitar în limita sumelor repartizate, astfel că soluția legală cu privire la cererea de chemare în garanție era aceea a admiterii ei, astfel cum a fost formulată.
Pentru considerentele expuse anterior, având în vedere limitele competențelor ce îi revin chematului în garanție, în conformitate cu dispozițiile legale enunțate anterior, coroborate și cu dispozițiile art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, precum și a Legilor bugetului de stat pe anii 2005-2007, în temeiul art.312 alin.(3) Cod procedură civilă urmează a se admite recursul și pe cale de consecință, va fi modificată în parte sentința în sensul că va fi admisă cererea de chemare în garanție față de Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice A care va fi obligat să aloce fondurile necesare achitării drepturilor în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul ORAȘUL - PRIN PRIMAR, cu sediul în,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.453/CM din 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, intimați fiind reclamanții, domiciliată în, str.- -, - 13,.A,.5, județul A, domiciliați în, str.- -, - 13,.A,.3, județul A, SINDICATUL PERSONALULUI DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR, cu sediul în P,--6, județul A, în numele și pentru reclamanții membri de sindicat, G, pârâții ȘCOALA CU CLASELE I-VIII " ", cu sediul în,-, județul A, LICEUL TEORETIC "", cu sediul în, str.-, județul A, SCOALA CU CLASELE I-VIII "", cu sediul în, -28B, județul A, CENTRUL BUGETAR GRUP ȘCOLAR CONSTRUCȚII DE MAȘINI COLIBAȘI, cu sediul în,--3, județul A, JUDEȚUL A, cu sediul în P, nr.1, județul A și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în P,-, județul
Modifică în parte sentința, în sensul că admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor, pe care-l obligă să aloce fondurile necesare plății drepturilor.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.16/20.11.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
