Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1649/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1649/R- CM
Ședința publică din 11 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta - -, prin lichidator împotriva sentinței civile nr. 431/CM din 2 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta - -, prin lichidator, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale FN/2009, emisă de Baroul Prahova, lipsind intimatul- reclamant.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurenta-pârâtă a depus la dosar xerocopie de pe încheierea din 2 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova prin care s-a dispus dizolvarea societății debitoare - " "
Avocat, pentru recurenta- pârâtă susține că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, pentru recurenta- pârâtă susține pe larg recursul așa cum a fost motivat în scris și solicită admiterea lui, modificarea hotărârii, pronunțată de Tribunalul Argeș în sensul respingerii acțiunii, urmând să solicite cheltuielile de judecată pe cale separată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 13.05.2008 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând obligarea acesteia la plata drepturile salariale cuvenite și neacordate reprezentând primele de Paște și C, stabilite potrivit art.157 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă, pentru perioada 2005 - 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că potrivit art.157 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă pe unitate, cu ocazia sărbătorilor de Paște și trebuia să beneficieze de plata unei suplimentări a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe, însă aceste drepturi salariale nu i-au fost acordate în perioada 2004 - 2007.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.166, art.283 lit.c) din Codul muncii, art.966 Cod civil, art.157 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, negociat în anii 2005, 2006 și 2007.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, în principal ca prescrisă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, a arătat că drepturilor solicitate le sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e) din Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că din anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază.
Prin încheierea din data de 25.09.2008, instanța a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune, excepție invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
Sub aspectul probatoriului în cauză au fost încuviințate pentru reclamant proba cu înscrisuri, iar pentru pârâtă probele cu înscrisuri și expertiză contabilă.
La data de 26.02.2009 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză întocmit de expert contabil (74-80).
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.431/CM din 2 martie 2009, admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suplimentările de drepturi salariale cuvenite și neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, potrivit art. 157 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, în cuantum de 1979,92 lei, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective și la care se va aplica dobânda legală, precum și la cheltuieli de judecată în cuantum de 300 lei.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut că eclamantul a fost salariatul societății pârâte până la data de 18.01.2007, după cum reiese din mențiunile înscrise în carnetul de muncă al acestuia (10-16).
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale cuvenite cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, conform contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte, pentru perioada 2005-2007, drepturi de care acesta nu a beneficiat.
Cu privire la această cerere, instanța de fond a reținut că, potrivit art.157 alin.1 din Codul muncii, "salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați sau reprezentanți ai acestora".
Contractul colectiv de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007 încheiat la nivelul stabilește la art.157 alin.1 (respectiv art.158 alin.1 în cazul contractului colectiv de muncă înregistrat sub nr.7889/150/23.06.2006) că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, iar la alin.2 al acestui articol se stipulează că în anul 2003 aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din interpretarea alin.2 al art.157/158, instanța a reținut că doar în anul 2003 aceste drepturi salariale au fost incluse în salariul de bază, urmând ca pentru anii următori salariații să beneficieze de suplimentările de Paște și de
În ceea ce privește actul adițional nr.1/25.10.2007 încheiat la nivelul, la care face referire pârâta în cuprinsul întâmpinării, prima instanță a reținut că acesta produce efecte doar de la data înregistrării lui, respectiv 25.10.2007, în cauza de față reclamantul încetându-și activitatea înainte de această dată.
Conform dispozițiilor art.236 alin.4 din Codul muncii, "contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților", iar potrivit art.243 alin.1 "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți".
De asemenea, art.9 din Legea nr.130/1996 statuează că "prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații din unitate, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală din unitate".
În raport de dispozițiile legale mai menționate și de prevederile art.157, respectiv art.158 din contractul colectiv de muncă pe anii 2005, 2006 încheiat la nivelul, tribunalul a constatat că reclamantul are dreptul la suplimentarea drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, în raport de perioada efectiv lucrată în cadrul unității pârâte.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză au fost determinate sumele nete cuvenite reclamantului cu ocazia fiecărei sărbători de Paște și C, pentru perioada anilor 2005 - 2006.
Instanța de fond a reținut că reclamantului i se cuvin suplimentările de drepturi salariale neacordate potrivit art. 157 alin.1 din contractul colectiv de muncă pentru perioada 13.05.2005 (în raport de data introducerii acțiunii) și până la data de 18.01.2007 (data încetării activității), respectiv C 2005, Paște 2006 și C 2006, în cuantum de 1.979,92 lei.
Întrucât pârâta nu a făcut dovada în cauza de față că a achitat reclamantului drepturile salariale prevăzute de art.157, respectiv art.158 din contractul colectiv de muncă cuvenite pentru perioada efectiv lucrată, tribunalul a reținut că acțiunea este întemeiată, fiind admisă în parte, în modalitatea mai prezentată.
Împotriva sentinței civile nr.431/CM din 2 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în termen a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub următoarele aspecte:
- Apreciind că drepturile solicitate au natura de drepturi salariale, în mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
În condițiile în care drepturile bănești în discuție au fost negociate prin contract colectiv de muncă, nu prin contract individual de muncă, ele nu pot fi asimilate sporurilor la salariu.
Drepturile salariale constituie contravaloarea muncii prestate, sunt menționate în contractul individual de muncă și se acordă periodic.
Prin urmare, se solicită a se constata că obiectul judecății îl constituie neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, acestuia fiindu-i aplicabil termenul de prescripție reglementat de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e) din Codul muncii. Astfel, se arată, drepturile solicitate în cauză, raportat la data introducerii acțiunii, sunt prescrise.
- Se arată în al doilea motiv de recurs că motivarea sentinței este sumară și neconvingătoare.
Interpretarea gramaticală a dispozițiilor art.158 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate este combătută de interpretarea logică a acestora.
Textul alin.2 al art.158 din contractele colective de muncă, în care se arată că în anul 2003 primele de Paște și de C au fost introduse în salariul fiecărui salariat nu ar mai fi avut niciun rost în anii următori dacă părțile semnatare nu ar fi urmărit un anumit scop prin menținerea lui în contract.
Alineatul care explică ce s-a întâmplat în anul 2003, menținut și în anii următori are rostul de a indica modalitatea de urmat în privința acordării acestor prime, adică faptul că și în 2004, 2005, 2006 se va proceda așa cum s-a procedat în 2003.
Această argumentație este întărită și de Actul Adițional din data de 25.10.2007, care arată sub semnătura patronatului și a celor două sindicate din cadrul societății, care a fost voința internă a părților.
- Al treilea motiv de recurs vizează împrejurarea că în mod greșit a fost obligată să plătească reclamanților prima de C pe anul 2007, în condițiile în care prin Adițional la data de 25.10.2007 s-a reglementat această problemă a primelor.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Examinând criticile formulate se constată că nu sunt întemeiate, iar recursul nu este fondat.
salariale solicitate prin acțiune se încadrează în partea variabilă a salariului, respectiv în categoria adaosurilor la salariu, reglementată de dispozițiile art.155 Codul muncii.
Precizând și lărgind sfera acestor drepturi salariale, contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006, enumeră la art.41 adaosurile la salariul de bază, printre care se află și alte adaosuri, convenite la nivelul unităților.
Aceste adaosuri au ca premisă prestarea muncii pentru că ele se adaugă sau constituie o suplimentare, o mărire a drepturilor salariale obținute de angajat.
salariale de Paște și de C au fost de altfel incluse în salariul de bază al tuturor salariaților pentru anul 2003, ceea ce s-a recunoscut de către angajator.
Odată stabilită natura drepturilor bănești solicitate de drepturi salariale, s-a reținut corect la judecata în primă instanță incidența dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c) Codul muncii, care reglementează termenul de prescripție de 3 ani.
În contractele colective de muncă încheiate la nivelul pe anii 2004-2006, art.158 are un singur alineat, în care se prevede că de Paște și de C, salariații acestei societăți comerciale vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe unitate.
Abia în contractul colectiv de muncă încheiat pe anul 2007 la nivelul se adaugă acestui alineat un al doilea, prin care se stabilește că în anul 2003 suplimentările salariale menționate în primul alineat au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
În contractul colectiv de muncă înregistrat la data de 19.06.2007 la. A, negocierea acestor drepturi salariale suplimentare a fost preluată în forma anterioară cu cele două alineate. S-a schimbat numai numărul articolului din 158 în 157.
S-a susținut că în anul 2003 s-a inclus această suplimentare în salariul tuturor angajaților. Așa cum a arătat recurenta-pârâtă în apărare, odată inclusă în salariul de bază, suplimentarea salarială sau prima a încetat să mai aibă o identitate distinctă.
Prin urmare, față de salariul de bază mărit în anul 2003 prin includerea în acesta a suplimentărilor de Paște și C, părțile au negociat o nouă suplimentare a drepturilor salariale menținând respectiva clauză - art.158 alin.1.
Dacă intenția părților ar fi fost ca această obligație de acordare a suplimentărilor salariale să rămână fără obiect după sfârșitul anului 2003, salariul de bază fiind mărit deja, nu ar fi reiterat clauza privitoare la aceste suplimentări.
Este relevantă sub acest aspect și stabilirea acestor suplimentări salariale în funcție de salariul de bază mediu pe unitate, care diferă de la an la an.
O interpretare prin consens a acestor clauze contractuale - art.168 alin.1 și 2 - de altfel suficient de clare - este inutilă.
Mai mult, o astfel de interpretare nu poate determina o modificare a contractului colectiv de muncă ulterior încetării perioadei de aplicabilitate, căci ar fi încălcate prevederile art.30 și 31 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată.
Ca urmare, devin incidente regulile de interpretare de drept comun, având prioritate intenția comună a părților contractante.
Or, tocmai reiterarea clauzei privind acordarea suplimentărilor salariale de Paște și de C, în condițiile în care salariul de bază era mărit din anul anterior prin operația analizată mai, denotă intenția părților de a adăuga la un salariu de bază mărit suplimentări sau prime cu ocazia sărbătorilor respective.
Pe de altă parte, în cazul în care intenția părților ar fi fost aceea de a se recunoaște că suplimentarea a fost inclusă în salariile de bază așa cum sunt ele consemnate în carnetul de muncă, nemodificate, interpretarea ar echivala cu o renunțare ulterioară la drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, interzisă de dispozițiile art.38 Codul muncii coroborat cu art.236 alin.(4) Codul muncii.
Pentru argumentele expuse anterior, se constată că nici cel de-al treilea motiv de recurs nu este întemeiat.
Rezultă că nu se regăsesc, cu privire la hotărârea criticată, cazurile de nelegalitate și netemeinicie invocate, care se încadrează în prevederile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, urmând ca recursul declarat de pârâta să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta, cu sediul în comuna, sat de,-, cam.13, județul P, prin lichidator, cu sediul în P, str. -,.32D,.D,.6,.25, județul P, împotriva sentinței civile nr.431/CM din 2 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, cu domiciliul ales la Cabinet avocat, în P,.2..A,.2,.12, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./13.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
