Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1685/2008. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU -

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA NR. 1685/

Ședința publică din 10 decembrie 2008

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător:

Judecător:

Grefier:

Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâții Consiliul Local Reghin și Primarul municipiului Reghin, cu sediul în Reghin, P-ța - -, nr. 41, județul M, împotriva sentinței civile nr. 933 din 13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Văzând lipsa părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța în baza actelor dosarului reține cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL,

Prin sentința civilă nr. 933 din 13 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Mureș a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean M, a Primarului municipiului Reghin și a Consiliului Loc al municipiului Reghin;

- a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, prin reprezentant legal Sindicatul Învățământului Preuniversitar M, în contradictoriu cu pârâții Grădinița cu program Normal nr. 1 Reghin, Primarul municipiului Reghin, Consiliul local al municipiului Reghin, Inspectoratul Școlar Județean M;

- a obligat pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamanților a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale, reprezentând creșterea salarială prevăzută de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, pentru perioada 9 aprilie 2005 - 13 mai 2008;

- a dispus ca despăgubirile să fie actualizate în funcție de rata inflației, calculată cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective;

În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, cu referire la excepțiile invocate în cauză, următoarele:

Inspectoratul Școlar Județean M dispune de calitate procesuală pasivă conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, art. 142 lit. g din Legea nr. 84/1995, art. 33 alin. 7 și art. 38 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ preuniversitar de stat pe județul M, deoarece acest pârât are atribuții specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plății drepturilor bănești ale personalului didactic.

Consiliul local pârât are calitate procesuală pasivă, conform art.15 alin.1 și art.19 din Legea nr. 273/2006, art. 13 alin.1 din G nr. 32/2001, art.16 din Normele aprobate prin HG nr. 2192/2004 și art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995, acest pârât asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamanți.

Primarul pârât dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.63 alin.1 lit. c din Legea nr. 215/2001 și art. 20 alin.1 și alin. 4 din Legea nr. 500/2003, întrucât acest pârât îndeplinește funcția de ordonator de credite în privința sumelor solicitate de reclamantă.

Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T nu dispune de calitate procesuală pasivă în cauză, conform dispozițiilor art. 13 din OUG nr. 32/2001 și ale HG nr. 223/2005.

În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:

Reclamanții sunt încadrați la unitatea școlară pârâtă în funcția de cadre didactice cuprinși în tranșa de vechime în învățământ de 35-40 ani.

Conform art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.

Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997.

În primul rând, potrivit art. 63 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, în cazul abrogării unor dispoziții legale, acestea trebuie determinate expres, prin menționarea tuturor datelor de identificare ale acestora. Ori, dispozițiile art. 30 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997 nu au fost abrogate cu respectarea acestor condiții de formă și de fond ale abrogării, astfel încât dispozițiile legale menționate sunt în vigoare.

De asemenea, art. 10 din Legea nr. 154/1997 nu a abrogat dispozițiile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997.

În al doilea rând, pentru perioada în litigiu, prevederile Legii nr. 154/1997 nu au nici o relevanță, deoarece prin art. 5 și art. 6 din nr.OUG 8/2000, salarizarea personalului didactic s-a stabilit în funcție de anexele introduse la Legea nr. 128/1997, iar nu în funcție de prevederilor Legii nr. 154/1997.

În al treilea rând, este de subliniat faptul că dispozițiile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 sunt dispoziții speciale, care instituie un drept special salarial, mai precis un adaos salarial ( în sensul art. 155 din Codul muncii, incident în temeiul art.1 din același cod ). Acest adaos salariale special constă în majorarea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 și se aplică asupra coeficientului de ierarhizare prevăzut de lege și avut de cadrul didactic anterior trecerii în tranșa de vechime în învățământ de 30-35, 35-40, respectiv peste 40 de ani.

Prin urmare, este evident și neîndoios faptul că adaosul salarial special se aplică la coeficienții de ierarhizare stabiliți de lege, și anume de anexa nr. 2 cap. I lit. A (introdusă prin nr.OUG 8/2000 pentru perioada 1 aprilie 2000 - 22 iunie 2006), respectiv de anexa nr.2 a (introdusă prin nr.OG 4/2006 pentru perioada ulterioară datei de 23 ianuarie 2006).

Însă, pârâții au omis să aplice adaosul salarial special, prevăzut de art. 50 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997, încălcând și prevederile art. 154 - 155, art. 161 - 164 alin.1 și 2 din Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispozițiilor art. 269 din Codul muncii.

Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea astfel cum aceasta a fost formulată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Consiliul local al municipiului Reghin și Primarul municipiului Reghin.

Pârâții Consiliul Local al municipiului Reghin și Primarul municipiului Reghin au solicitat modificarea sentinței civile atacate în sensul constatării lipsei calității procesuale pasive atât a Primarului Municipiului Reghin, cât și a Consiliului Local al municipiului Reghin, iar în situația respingerii excepției să se stabilească în concret sarcinile ce revin fiecărui pârât - parte în proces.

În motivarea recursului s-a arătat că în municipiul Reghin există 6 centre bugetare care includ unitățile de învățământ, fiecare centru fiind condus de un ordonator secundar de credite. Primăria cuprinde în bugetul local la "cheltuieli personal pentru învățământ" suma care îi este comunicată de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, înainte de aprobarea bugetului local și care urmează a fi distribuită individual fiecărui centru bugetar conform solicitării acestora, iar plata salariilor se face la nivelul fiecărui centru bugetar din suma cuvenită și repartizată lunar.

În consecință Primăria este doar un intermediar între Direcția Generală a Finanțelor Publice și centrele bugetare și nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză.

În situația în care instanța apreciază că pârâții recurenți au calitate procesuală pasivă, s-a susținut că aceasta trebuie să fie determinată, cu stabilirea în concret a sarcinilor ce revin autorității publice locale. În acest context s-a precizat că autoritatea publică locală nu se opune plății efective a drepturilor stabilite prin hotărârea judecătorească atacată, însă acestea trebuie virate către bugetul local de Direcția Generală a Finanțelor Publice, sumele respective neputând fi achitate direct din sumele bugetului local, deoarece s-ar încălca prevederile art. 14 alin. 3 și 4 din Legea finanțelor publice locale nr. 273/2006.

Prin sentința atacată s-a stabilit o obligație de plată constând într-o sumă de bani, însă în concret obligațiile consiliului local și ale primarului sunt obligații de diligență constând în "a cuprinde în bugetul local sumele virate de la bugetul de stat" și în "a repartiza respectivele sume către centrele bugetare.

Examinând recursul deduse judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Calea de atac declarată de pârâții Consiliul Local al municipiului Reghin și Primarul municipiului Reghin vizează în principal modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți.

Susținerile pârâților recurenți în sensul că nu au calitate procesuală pasivă în cauză se apreciază a fi nefondate.

Prin sentința atacată pârâții au fost obligați la plata unor diferențe de drepturi salariale, care se încadrează în categoria cheltuielilor de personal, or finanțarea acestor cheltuieli conform prevederilor art. 167 alin. 1 și 5 din legea nr. 84/1995 se asigură, în primul rând, prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea unitățile de învățământ. Pe de altă parte, potrivit art. 167 alin. 13 din aceeași lege, finanțarea de bază, care cuprinde și cheltuielile de personal se face pe bază de contract, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ. Trebuie precizat că prevederi similare sunt cuprinse și în art. 16 și urm. din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat.

Fondurile necesare finanțării unităților de învățământ preuniversitar provin de la bugetul de stat, însă aceste fonduri se alocă prin bugetele locale și întrucât în privința aprobării acestor fonduri sunt stabilite prin legea nr. 215/2001 atribuții atât în sarcina consiliului local al unității administrativ-teritoriale, cât și în sarcina primarului, care exercită funcția de ordonator principal de credite în legătură cu fondurile respective, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că ambele instituții care au declarat recurs au calitate procesuală în cauză.

Primarul municipiului Reghin și Consiliul Local al municipiului Reghin au fost obligați la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantei întrucât au atribuții legate de finanțarea învățământului preuniversitar de stat, sub acest aspect neavând relevanță faptul că obligațiile primarului sunt doar obligații de diligență.

Instanța de fond nu putea să stabilească în concret sarcinile ce revin autorităților locale în legătură cu plata drepturilor solicitate de reclamantă întrucât pe de o parte nu a fost investită cu o astfel de cerere și pe de altă parte aceste sarcini sunt stabilite prin prevederile legale aplicabile în materie.

În condițiile în care sumele necesare plății drepturilor bănești în favoarea reclamantei se alocă de la bugetul de stat prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, pârâții recurenți își vor putea îndeplini obligația de plată stabilită în sarcina lor, astfel că în mod justificat au fost obligați la plată prin sentința pronunțată de instanța de fond.

Față de cele ce preced, recursurile deduse judecății se apreciază a fi nefondate, astfel că, nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, invocat în ambele recursuri, și neidentificând din oficiu vreun motiv de ordine publică, instanța va dispune, în baza prevederilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, respingerea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Consiliul local al municipiului Reghin și Primarul municipiului Reghin, împotriva sentinței civile nr. 933 din 13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 10 decembrie 2008.

PREȘESINTE, JUDECĂTORI,

GREFIER,

Red.

Tehnored. BI/2ex

Jud.fond:;

-27.01.2009-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1685/2008. Curtea de Apel Tg Mures