Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1801/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1801/R/2009
Ședința publica din 05 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Sergiu Diaconescu Eugenia Pușcașiu
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 235/11.02.2008, pronunțate în dosar nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe pârâții MINISTERUL JUSTITIEI, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, vând ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs, reclamanții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242.pr.civ.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 235/11.02.2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, a fost respinsă excepția inadmisibilității invocate de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, fiind respinsă acțiunea față de acesta.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții suntpersonal auxiliar la Judecătoria D e, făcând parte din categoria personalului din unitățile din justiție, (unități bugetare care sunt finanțate de la bugetul de stat), raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii.
În ceea ce privește stabilirea existenței sau inexistenței discriminării reclamanților, prin neacordarea sporului de fidelitate în cuantum identic cu cel al magistraților, instanța a cercetat situația în care se află reclamanții în raport cu cealaltă categorie socio-profesională, tratamentele care se aplică acestora, justificările și criteriile tratamentelor diferențiate, conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare.
S-a reținut, în speță, în primul rând că este vorba despre două categorii profesionale distincte, cu un conținut concret diferit al atribuțiilor de serviciu, precum și cu legi speciale și diferite de salarizare, diferențiere justificată de conținutul concret diferit al funcției ocupate, de pregătirea profesională diferențiată și de responsabilitățile pe care le implică cele două categorii profesionale. Astfel, reglementarea diferită a unor drepturi salariale pentru cele două categorii profesionale o face doar legiuitorul prin legi speciale, în cauză nefiind vorba de nici o discriminare.
Instanța a reținut că OUG nr. 27 din 29 martie 2006 - privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției a avut în vedere asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a judecătorilor și procurorilor.
Potrivit prevederilor art. 4 din respectivul act normativ, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază, în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art. 3 alin. (1), calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară, astfel: de la 3 la 5 ani - 10%; de la 5 la 10 ani - 15%; de la 10 la 15 ani - 20%; de la 15 la 20 de ani - 25%; peste 20 de ani - 30%.
Sporul de fidelitate prevăzut la art. 16 din Ordonanța nr. 8 din 24.01.2007, privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, este un spor în raport cu vechimea efectivă în funcția auxiliară de specialitate, calculat la salariul de bază, astfel: de la 5 la 10 ani - 5%; de la 10 la 15 ani - 10%; de la 15 la 20 de ani - 15%; peste 20 de ani - 20%.
Instanța a reținut, în al doilea rând, că stabilirea respectivelor tranșe salariale este competența exclusivă a legiuitorului, care are dreptul de a reglementa în mod distinct modul de fidelizare a diferitelor categorii profesionale din domeniul justiției, instanța neputându-se substitui acestuia.
În termen legal, reclamanții au declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate, cu consecința admiterii acțiunii.
În memoriul de recurs s-a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art.16 alin.1 din OG nr.8/2007 raportat la dispozițiile art.4 din OUG nr.27/2006, în temeiul art.6 alin.2 din Codul muncii, art.20 și art.53 din Constituția României, art.21 pct.3 din OG nr.137/2000 modificată și republicată, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Se subliniază că principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Deci, toate persoanele care se află în aceeași situație a depunerii unei activități în muncă, cu efectul juridic al acumulării vechimii în specialitate, trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial: beneficiul sporului de fidelitate începând de la aceeași vechime în specialitate și în același procent.
Apreciază că sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu magistrații, sub aspectul prestării unei munci în mod continuu sau succesiv, cu efectul recunoașterii vechimii în specialitate, însă la aplicarea sporului de fidelitate, reclamanții sunt tratați diferit, în mod discriminatoriu față de magistrați, fără a exista nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
Simplul fapt că o persoană face parte dintr-o categorie-profesională sau alta (magistrați sau grefieri) nu constituie o justificare obiectivă și rezonabilă pentru acordarea discriminatorie a sporului de fidelitate.
Consideră că singurele obiective și elemente care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta și gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, situație ce se poate reflecta numai în salariu (indemnizație de bază), partea fixă a salariului, nu și sporurile salariale, care întotdeauna au obiective și elemente cu totul speciale și specifice de acordare (precum vechimea în specialitate).
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, apreciază că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale a acestuia, întrucât potrivit Legii nr.500/2002 și HG nr.208/2005. Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel apreciază că recursul este nefondat urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 1002/07.10.2008 pronunțată de Curtea Constituțională în prezenta cauză (filele 26-30) s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției și ale art. 4 din OUG - privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, excepție invocată de recurente.
Instanța de contencios constituțional a constatat că stabilind o reglementare separată a drepturilor judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției față de personalul auxiliar, legiuitorul a avut în vedere existența unor diferențe între aceste categorii profesionale, diferențe generate nu în ultimul rând de specificul și complexitatea activităților desfășurate de către acestea. Drept urmare, Curtea Constituțională a reținut că prin dispozițiile legale criticate nu sunt încălcate prevederile art. 20 din Constituție raportate la cele ale art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului privind obligația acordării unui salariu egal pentru o muncă egală.
De asemenea, se mai reține că iferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din CEDO referitor la interzicerea discriminării, numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoge sau comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Însă, instanța europeană a statuat în mod constant că nu orice diferență de tratament reprezintă o încălcare a art. 14 din CEDO. Statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoge sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate (Hotărârea din 28.11.1984 Ramussen Danemarcei 40). Drept urmare, spre deosebire de cauza Driha c/a României (Hotărârea din 21.05.2008) unde Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat existența discriminării între reclamant și alte persoane care aparțineau aceleeași categorii profesionale, în prezenta cauză se invocă discriminarea dintre reclamanți și alte categorii profesionale, care nu se află în situații analoge sau comparabile, așa cum s-a menționat anterior.
Contrar celor invocate în recurs, Curtea de Apel constată că în mod întemeiat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că prima instanță a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale menționate anterior, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nefiind incident în cauză.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 235 din 11.02.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 05 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.DG/dact.MM
31ex./03.11.2009
Jud.fond: /
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Sergiu Diaconescu Eugenia Pușcașiu
