Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1853/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1853/R/2009
Ședința publică din data de 6 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 3: Traian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B împotriva sentinței civile nr. 1123 din 27 aprilie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, privind și pe intimații reclamanți, și pe pârâții intimați MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL CLUJ, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale - spor de risc și solicitare neuropsihică.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, văzând că s-a solicitat judecata în condițiile art. 242.proc.civ. apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1123 din 27 aprilie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, s-a dmis acțiunea formulată de către reclamanții, împotriva pârâților CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B și în consecință au fost obligați pârâții de rând l și 2, în solidar, la plata actualizată la zi în raport cu indicele de inflație, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc si suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 22.10.2008 și până la zi, precum și să acorde lunar acest spor în continuare.
Au fost obligați pârâții de rând l și 2 să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost obligat pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să pună la dispoziția pârâtului MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR fondurile necesare efectuării plăților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin Decizia pronunțata in soluționarea unui recurs în interesul Legii nr. 21/10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a considerat că acest spor nu a fost abrogat, or decizia este obligatorie pentru toata lumea. Pe de altă parte, însuși Ministerul Justiției a emis în luna aprilie 2008 Ordin de punere în executare a hotărârilor judecătorești care consacră existența acestui spor ulterior intrării în vigoare a noii legi de salarizare a personalului auxiliar, recunoscând astfel existența acestui drept. Ca urmare, ordonatorii de credite din sistemul de instanțe trebuie sa achite aceste drepturi salariaților.
Potrivit art. Decretului 92/1976, s-a dispus obligarea Curții de APEL CLUJa face cuvenitele mențiuni în carnetul de munca al reclamanților. Potrivit Legii nr. 500/2002, Ministerul Finanțelor a fost obligat la alocarea sumele necesare efectuării plăților.
Pentru acoperirea prejudiciului creat reclamanților cărora nu le-au fost plătite integral salariile până în prezent, s-a impus plata de către pârâți a sumelor reactualizate potrivit indicelui de inflație. În acest fel, s-a apreciat că nu mai este necesară și plata dobânzii legale, pentru viitor, sumele fiind plătite lunar, în ziua încasării indemnizației.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de Ministerul Finanțelor Publice.
Pârâtul recurent critică hotărârea sub aspectul prevederilor art. 304 pct. 9.proc.civ.
În motivare, pârâtul a arătat că invocă pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive în ceea ce îl privește și inadmisibilitatea acțiunii. Astfel, solicită să se observe faptul că instituția nu a avut nici un fel de raporturi juridice cu reclamanții, astfel încât aceștia să fie îndreptățiți să se îndrepte direct împotriva acestuia pe calea acțiunii ce face obiectul prezentului dosar.
Procedura elaborării proiectului de buget se declanșează la mijlocul anului, ministerele transmit încă de la începutul lunii iunie, Ministerului Finanțelor Publice, solicitările privind modificările veniturilor și cheltuielilor. De regulă solicitările se pot face numai în cazul majorării veniturilor, respectiv al reducerii cheltuielilor.
Rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casă bugetară revine Guvernului, respectiv Parlamentului, fiind acela care adopta legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de Guvern.
În asemenea condiții, admiterea cererii formulate împotriva Ministerul Finanțelor Publice, în nume propriu, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se numără printre angajații Ministerul Finanțelor Publice, încălcându-se astfel reguli prevăzute la art. 14 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Potrivit art. 20 și 21 din aceeași lege, Ministerul Finanțelor Publice nici nu are calitatea de ordonator de credite, iar rectificarea bugetară nu se poate efectua decât în baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite. Legea bugetară anuala poate fi modificată în cursul exercițiului bugetar numai prin legi de rectificare care sunt elaborate de Guvern în contextul strategiei macroeconomice asumate și adoptate de Parlamentul României.
În ședința din data de 27 mai 2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, reținând că, "în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. 3 din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora."
Reclamanții nu au depus întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Este nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acesta, având în vedere că prima instanță, admițând acțiunea în contradictoriu cu acest pârât, a înțeles să îl oblige la alocarea fondurilor necesare pentru plata sumelor de bani cuvenite reclamanților, astfel încât nu se pune problema ca prima instanță să fi avut în vedere existența unor raporturi juridice directe între reclamanți și acest pârât. A fost avut în vedere rolul acestui pârât în elaborarea bugetului de stat din grija pentru a se asigura caracterul efectiv al hotărârii pronunțate. Nu se pune problema alocării sumelor necesare achitării drepturilor recunoscute reclamanților din bugetul propriu al acestui minister, ci, așa cum s-a arătat, asigurarea efectuării demersurilor necesare pentru includerea în bugetul de stat, pentru Ministerul Justiției și Libertăților, a sumelor necesare achitării acestor drepturi.
Chiar dacă nu este în atribuția acestui minister adoptarea bugetului, ministerul este cel care elaborează proiectul de buget precum și al legii de rectificare bugetară, astfel încât cu această ocazie se impune a se avea în vedere de către pârât includerea sumelor încuviințate prin prezenta hotărâre în bugetul de stat.
Critica privind situația creată prin pronunțarea unei hotărâri de obligare la plata unor sume care nu au fost aprobate prin legea bugetară anuală nu poate fi reținută, având în vedere că există posibilitatea rectificării legii bugetare, iar pe de altă parte, acest argument vizează momentul punerii în executare a hotărârii, deci nu este pertinent pentru soluționarea cererii pe fond. Obligația de a se pune la dispoziție surse financiare pentru acoperirea drepturilor salariale în discuție este subsecventă celei de a se plăti aceste drepturi de către instanța la care reclamanții își desfășoară activitatea.
Cât privește invocata Decizie nr. 838 din 27 mai 2009 pronunțată de Curtea Constituțională a României, prin care acest for a constatat: "existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
2. În exercitarea atribuției prevăzute de art. 126 alin.(3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin.(4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora", se observă că în chiar cuprinsul motivării deciziei, Curtea Constituțională a României a subliniat că "apare ca evident că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă.
De altfel, Curtea a statuat și cu alte ocazii că, potrivit competențelor sale, care sunt expres și limitativ prevăzute de art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992, aceasta asigură, pe calea controlului de constituționalitate, supremația Constituției în sistemul juridic normativ, nefiind competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice (Decizia nr. 988 din 1 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 noiembrie 2008)".
Ca atare, urmează a fi respins acest motiv de recurs invocat, ce trimite într-o formulare extrem de eliptică la decizia nr. XXI din 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe care se întemeiază în drept sentința atacată, raportat la caracterul fondat al pretențiilor reclamanților. Decizia Curții Constituționale a României nu impietează asupra obligativității deciziei nr. XXI a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rămânând astfel bine stabilite drepturile salariale ale reclamanților prin sentința atacată.
În drept, se reține incidența prevederilor art. 14 și 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, art. 1 din nr.OUG 22/2002, nr.HG 34/2009, art. 17.proc.civ.
Față de toate aceste considerente, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul formulat, având în vedere și prevederile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarații de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor B împotriva sentinței civile nr. 1123 din 27.04.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr- pe care o menține.
Decizia este irevocabilă
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red.T/.
7 ex./06.11.2009
Jud.fond: și
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gîrbovan, Traian
