Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1821/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1821/R/2009
Ședința publică din 05 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Sergiu Diaconescu Eugenia Pușcașiu
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER AL PREUNIVERSITAR împotriva sentinței civile 1810 din 15 iunie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții GRADINITA "" și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent Sindicatul Liber al Învățământului Preuniversitare, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2.pr.civ. invocă un motiv de recurs de ordine publică, și anume identificarea eronată de către prima instanță a obiectului acțiunii deduse judecății, și acordă cuvântul asupra acestui motiv de recurs de ordine publică.
Reprezentanta reclamantului recurent lasă la aprecierea instanței, soluționarea motivului de recurs de ordine publică invocat din oficiu de către instanță.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1810 din 15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea reclamantului Sindicatul Liber al Învățământului Preuniversitar în contradictoriu cu pârâții Grădinița și Consiliul Local al municipiului C-
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată de reclamant, în numele membrilor de sindicat a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța: să-i oblige pe pârâți la acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute în art. 50 alin. l și 2 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul Personalului Didactic, să-i oblige pe pârâți la plata diferențelor de drepturi salariale corespunzătoare pe ultimii trei ani. În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că potrivit art. 50 alin. l din Legea nr. 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă a 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. La ora actuală salarizarea personalului didactic din învățământ se face potrivit Legii nr. 128/1997 după cum reiese și din Ordonanța de Guvern nr. 11/31.01.2007, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 82/02.02.2007, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalul didactic din învățământ salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Această ordonanță își găsește aplicabilitate începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007 și a fost în vigoare până la data de 01.01.2008.
S-a mai susținut că potrivit art. 50 alin. l din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, există tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege care stau la baza calculării drepturilor salariale ale personalului didactic din învățământul preuniversitar, care sunt prevăzute în anexele Ordonanței de Guvern nr. 11/2007. Dar pe lângă aceste tranșe de vechime stabilite de lege există și cele "trei tranșe suplimentare de vechime" a 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, dar care nu au fost aplicate în sistemul de învățământ preuniversitar până la apariția Ordonanței de Guvern nr. 15/2008. Întrucât salarizarea personalului didactic din învățământ se face potrivit dispozițiilor Legii nr. 128/1997 trebuie respectat și art. 50 alin. l și 2 deoarece aceste prevederi legale nu au fost abrogate prin nici un alt act normativ și prin urmare sunt în vigoare și la această dată. În cazul în care nu se aplică această creștere a coeficientului de ierarhizare la prima din cele trei tranșe de vechime suplimentare, toate drepturile salariale stabilite ulterior sunt greșit calculate, eea ce atrage și operarea greșită în cărțile de muncă ale personalului didactic din învățământul preuniversitar care au dreptul la aceste tranșe suplimentare de vechime.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Consiliul local a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond s-a opus admiterii acțiunii. Această excepție se respinge întrucât potrivit art.167 din Legea 84/1995 si art. 40 alin.2 din HG 2192/2004, consiliul local este cel care alocă sumele primite de la bugetul de stat pentru unitățile din învățământ, cu sediul în raza sa teritorială.
Unitatea de învățământ a formulat întâmpinare prin care a arătat că începând cu 01.01.2008 aplică dispozițiile OG nr. 15/2008.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut următoarele:
Instanța a reținut că potrivit prevederilor art.50 alin.1 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Alineatul următor din același act normativ prevede expres că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime. Prin urmare nu este vorba de tranșe de vechime la salarizare, ci de trei tranșe suplimentare care se acordă fiecărui salariat în funcție de vechimea în activitatea în învățământ, tranșe care nu s-au acordat membrilor de sindicat în numele cărora s-a promovat prezenta acțiune.
Potrivit art. 167 din Legea 84/1995 a învățământului și art. 40 alin.2 din HG nr. 2192/2004, pentru aprobarea Normelor Metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, Consiliul local este abilitat să aloce bugetul unității de învățământ din raza sa teritorială.
Prin Legea nr. 154/1998 se stabilesc coeficienții de multiplicare, de ierarhizare pentru funcțiile didactice din învățământ preșcolar, primar, gimnazial, liceal sau de maiștrii, dar Legea nr. 128/1997 a prevăzut cele trei tranșe de vechime suplimentare care nu au fost abrogate prin noile dispoziții, și prin urmare sunt aplicabile în speță. Instanța reține că potrivit prevederilor art. 5 din G nr. 15 din 30 ianuarie 2008 - privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, în coeficienții de multiplicare de nivel minim din anexele nr. 1.1 și 1.2, prevăzuți la ultimele două tranșe de vechime recunoscută de 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/20 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de <LLNK 11997 128 10 202 90 40>art. 90 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare. În coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, oeficienți de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 de ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ,sunt cuprinse și creșterile de 1/25din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de <LLNK 11997 128 10 202 50 40>art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Din analiza anexei 2 din G nr. 15 din 30 ianuarie 2008, act care ia în considerare tranșele solicitate și prin comparare cu coeficienții de multiplicare prevăzuți la aceleași tranșe de vechime din anexa 2 din nr.OG 11 din 31 ianuarie 2007 și din anexa 2 din nr.OG 4 din 12 ianuarie 2006 instanța constată că raportul dintre tranșele de vechime este constant, în fapt crescând doar valoarea respectivilor coeficienți. Astfel, spre exemplificare, dacă se ia în considerare coeficientul de multiplicare prevăzut pentru tranșa de vechime 25-30 ani, respectiv 6,308 din G nr. 15 din 30 ianuarie 2008 și se raportează la coeficientul pentru tranșa anterioară (22-25 ani, de 6,031) rezultă un grad de multiplicare de 1,0459. Respectivul raport se menține și dacă se fac operațiile respective în cazul coeficienților de multiplicare din nr.OG 4 din 12 ianuarie 2006 și nr.OG 11 din 31 ianuarie 2007 unde gradele de multiplicare sunt 1,0464, respectiv 1,0459, ceea ce rezultă că n coeficienții de multiplicare din anexa 2 sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Mai mult chiar, dacă se verifică matematic includerea creșterii de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime rezultă că atât la OG nr. 15 din 30 ianuarie 2008 cât și la OG nr. 4 din 12 ianuarie 2006 și nr.OG 11 din 31 ianuarie 2007 se respectă includerea respectivei tranșe.
Având în vedere anexele nr. 2 din G nr. 15 din 30 ianuarie 2008, nr.OG 4 din 12 ianuarie 2006 și nr.OG 11 din 31 ianuarie 2007 instanța a espins acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Examinând hotărârea în raport de motivul de ordine publică invocat din oficiu, Curtea de Apel va admite recursul pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii deduse judecății este obligarea pârâtului de rândul 1, în calitate de angajator pentru salariații membrii de sindicat, și să calculeze și să aloce drepturile salariale rezultate prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1 pentru perioada 01.01.2007 - 01.08.2007 conform Legii nr.220/2007, să plătească diferența de drepturi salariale, dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele ce s-ar fi cuvenit prin aplicarea dispozițiilor Legii nr.220/2007 pe perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007, actualizate cu indicele de inflație, să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și evidențele salariale ale salariaților membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză în condițiile prezentei hotărâri; obligarea Consiliului local al municipiului C-N la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze potrivit Legii nr.84/1995 modificată, art.167; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Cu toate acestea, prima instanță a reținut că obiectul acțiunii îl reprezintă obligarea pârâților la plata tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 în acest sens fiind motivată întreaga hotărâre recurată.
Procedând astfel, prima instanță s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut și a lăsat nesoluționat fondul litigiului dedus judecății aspect care, în lumina prevederilor art.312 alin.5 pr.civ. atrage casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.5 pr.civ. va admite recursul, va casa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe care potrivit art.315 alin.1 pr.civ. se va pronunța asupra obiectului acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantulSindicatul Liber al Învățământului Preuniversitarîmpotriva sentinței civile nr. 1810 din 15.06.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în întregime și în consecință trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Tribunalul Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 05.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Daniela Griga, Sergiu Diaconescu Eugenia Pușcașiu
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
5 ex./29.10.2009
Jud.fond./
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Sergiu Diaconescu Eugenia Pușcașiu
