Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1955/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1955/R/2009
Ședința publică din 13 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Traian Dârjan Daniela Griga
- -
GREFIER: - -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, recurent MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - SECȚIA PARCHETELOR MILITARE ȘI PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ împotriva sentinței civile nr. 1303 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții -, -, -, -, -, având ca obiect calcul drepturi salariale spor de risc.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtului recurent Ministerul Apărării Naționale, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că prin memoriul de recurs pârâtul recurent Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o cerere de repunere în termen cu motivare că nu i s-a comunicat sentința atacată și acordă cuvântul asupra acestei cereri.
Reprezentanta pârâtului recurent Ministerul Apărării Naționale arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei cereri.
Curtea constată că sentința civilă atacată a fost comunicată pârâtului recurent Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare la data de 10 iunie 2009 conform dovezii de primire și procesului verbal de predare hotărârii atacate aflat la fila 197 din dosarul de fond, astfel încât având în vedere că această mențiune de pe înscrisul de la dosar face dovada până la înscrierea în fals, instanța constată că cererea de repunere în termenul de recurs este nefondată, motiv pentru care o va respinge.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului declarat de pârâtul recurent Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta pârâtului recurent Ministerul Apărării naționale solicită admiterea propriului recurs așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și rejudecând pe fond ă fie respinsă acțiunea ca neîntemeiată, respectiv pentru anul 2004 ca prescrisă iar din 2007 și pe viitor ca neîntemeiată. De asemenea arată că pentru reclamantul instanța de fond a acordat mai mult decât trebuia, susținând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. Cu privire la recursurile declarate de pârâții recurenți Ministerul finanțelor Publice și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestora.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1303 din 14 mai 2009 a Tribunalului Cluj, s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
S-a respins excepția de necompetență materială a instanței invocate de pârâții MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE ȘI MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE pentru perioada 1.11.2000 - 1.09.2004.
S-a admis în parte acțiunea intentată de reclamanții -, -, -, - și -, împotriva pârâților MINISTERUL APĂRĂRII, PARCHETUL D LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - SECȚIA PARCHETELOR MILITARE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință, au fost obligați pârâții de rd.1 și 2 în solidar să le plătească reclamanților sumele reprezentând sporul de risc și de suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută lunară, actualizate cu indicele de inflație, începând cu data de 1.02.2007 și până la zi, precum și în continuare, pentru reclamanții -, - și -, până la data de 20.11.2007 pentru reclamantul -, până la data 20.11.2007 pentru reclamantul pentru perioada 1.02.2007-15.10.2007 și de la data de 17.02.2008 la zi și pentru viitor pentru reclamanta -.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare plății drepturilor sus-menționate.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.670/2008 s-a admis cererea reclamanților în nume propriu și pârâții de rd.1 și 2 au fost obligați să le acorde acestora plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar pe perioada 1.09.2004 -1.02.2007.
Or prin prezenta acțiune, reclamanții solicită recunoașterea dreptului lor la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% începând cu data de 1.02.2007 și până la zi, precum și acordarea acestuia în continuare, iar în acțiunea soluționată prin sentința civilă nr.670/2008 aceștia au solicitat acordarea acstui spor până la data de 1.02.2007, ceea ce înseamnă că este vorba de perioade de timp diferite, astfel că în speță nu există autoritate de lucru judecat.
Ordinul nr.526/2009 emis de Ministerul Public prevede că începând cu data de 1.03.2009, procurorii și personalul auxiliar din cadrul parchetelor, beneficiază de un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Conform art.5 alin. (1) și (4) din Codul muncii, în cadrul relațiilor de muncă este aplicabil principiul egalității de tratament, angajatorul fiind obligat să nu dispună măsuri având ca efect neacordarea, restrângerea sau înlăturarea unor drepturi prevăzute în legislația muncii sau rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă.
Drepturile reclamanților au fost prevăzute de normele legale menționate, iar neacordarea lor prin motivarea lipsei sintagmelor "pentru viitor" și "în continuare", din hotărârile judecătorești pronunțate tocmai pentru a se aplica prevederile art.47 din Legea nr.50/1996, constituie un abuz.
Din conținutul sentinței civile nr.670/2008, rezultă că a fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, situație în care tribunalul a considerat că acest drept este în ființă, iar reclamanții sunt îndreptățiți să beneficeze de el în continuare. Întârzierea nejustificată a drepturilor salariale stabilite și recunoscute angajatului, poate determina obligarea angajatorului la daune interese pentru repararea prejudiciului, conform art.161 alin. (4)
Ordinul nr.768/C/2009 emis de prin care au fost calculate și virate ordonatorilor secundari și terțiari creditele iar apoi au fost retrimise ordonatorului principal de credite, a intrat în circuitul civil, astfel că nu mai poate fi revocat. Curtea de Apel București prin sentința civilă nr.1750/2009, a suspendat executarea ordinelor nr.1163/C/2009 și nr.1165/C/2009 emise de, până la pronunțarea instanței de fond.
Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă, deoarece potrivit art.2 din OG nr.22/2002 este ordonator principal de credite, calitate în care îi revine obligația să ia toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetelor proprii ale celorlalte instituții publice finanțate de la bugetul de stat și instituțiilor din subordine pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Public.
În recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, s-a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii reclamanților față de acest pârât.
În motivarea recursului său, MFP a susținut că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece această instituție nu a avut niciun raport juridic cu reclamanții, pentru ca aceștia să se poată îndrepte direct împotriva lui și ca atare sub acest aspect acțiunea este inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, pârâtul a descris procedura de elaborare a bugetului de stat, arătând că rolul esențial îi revine Guvernului, care transmite proiectul de lege spre adoptare Parlamentului.
În asemenea condiții, admiterea acțiunii reclamanților împotriva MFP în nume propriu, echivalează cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se numără printre angajații acestui minister, încălcându-se astfel regulile prevăzute de art.14 din Legea nr.500/2002.
De asemenea, pârâtul-recurent a invocat și decizia Curții Constituționale din 27 mai 2009.
În recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale, s-a solicitat casarea sentinței atacate și rejudecând pe fond, respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
În motivarea recursului său, pârâtul-recurent a susținut că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, iar instanța admițând acțiunea, modificând și completat Legea nr.50/1996, sub aspectul duratei de aplicare a acesteia, în sensul ultractivității prevederilor art.47 referitoare la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, atât pentru perioada 1.02.2007-14.05.2009, cât și pentru viitor.
Curtea Constituțională a reținut prin mai multe decizii, că instituirea unor drepturi salariale, reprezintă o problemă de legiferare. Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a încălcat principiul separației puterilor în stat.
motiv de recurs invocat de pârât, este cel prevăzut de art.304 pct.6 pr.civ. tribunalul încălcând prevederile art.129 alin. (6) pr.civ. prin acordarea drepturilor bănești reclamantului - pentru perioada 1.02.2007-20.11.2007, deși reclamantul s-a pensionat începând cu data de 20.03.2007.
Un alt motiv invocat de pârât, este acela prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. raportat la prevederile deciziei nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, reclamanții ar avea dreptul la sporul de 50%, interpretare ce este contrară principiul legalității.
De asemenea, pârâtul a mai solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca fiind prescrisă pentru perioada 1.11.2000 - 1.09.2004 și ca neîntemeiată începând cu data de 1.02.2007.
În recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate a capetelor de cerere privind actualizarea cu rata inflației a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, plata pe viitor a acestor drepturi bănești, respectiv admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului finanțelor Publice.
Examinând recursurile declarate, curtea reține următoarele:
Sentința civilă nr.1303 din 14 mai 2009 a Tribunalului Cluj, i-a fost comunicată pârâtului Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 10 iunie 2009, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare, aflat la fila 197 dos.tribunal.
Recursul declarat de acest pârât a fost depus la poștă în data de 23.07.2009, 16 dos.recurs, fiind înregistrat la data de 27 iulie 2009 la Tribunalul Cluj.
Potrivit art.301 pr.civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Având în vedere că sentința civilă nr.1303/2009 Tribunalului Cluj i-a fost comunicată pârâtului la data de 10.06.2009, iar recursul declarat împotriva sentinței a fost înregistrat la poștă în data de 23.07.2009, în temeiul art.137 alin. (1), art.301 și art.312 alin. (1) pr.civ. se va respinge recursul acestui pârât împotriva sentinței tribunalului, ca tardiv.
Recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice este nefondat.
Pârâtul are calitate procesuală pasivă în cauză, chiar dacă între acesta și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă.
În mod greșit a susținut pârâtul-recurent, că ar fi fost obligat direct la plata către reclamanți a drepturilor acordate prin hotărârea atacată.
Din dispozitivul sentinței recurate, rezultă că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat doar să aloce sumele necesare plății drepturilor recunoscute reclamanților.
Este vorba doar de îndeplinirea unei obligații ce îi revine acestui minister exact în temeiul Legii nr.500/2002 privind finanțele publice.
De asemenea, potrivit art.2 din Ordonanța Guvernului nr.22/2002, Ministerul Economiei și finanțelor are obligația să ia toate măsurile care se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetelor proprii ale celorlalte instituții publice finanțate de la bugetul de stat și a instituțiilor din subordine pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Prin sentința pronunțată, tribunalul a soluționat un conflict de drepturi, fără ca prin aceasta să instituie, modifice sau abroge norme juridice cu putere de lege, așa cum încearcă să insinueze în mod nefondat recurentul.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct. 9, art.3041și art.312 alin. (1) pr.civ. se va respinge recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței tribunalului, ca nefondat.
Recursul pârâtului Ministerul Apărării Naționale ste fondat în parte.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.4 "când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești", nu este fondat.
Nu corespunde realității că prin sentința pronunțată, tribunalul ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești și ar fi săvârșit o activitate de legiferare, așa cum susține eronat recurentul.
Dacă prima instanță ar fi refuzat să le judece acțiunea reclamanților, judecătorii puteau fi acuzați de denegare de dreptate, întrucât art.3 civ. prevede că judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca fiind culpabil de denegare de dreptate.
Apoi, prin decizia nr.XXI din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în secțiile unite, s-a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, ce va fi calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Potrivit art.329 alin. (3) teza a II-a pr.civ. "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe". Așadar, tribunalul era obligat să țină seama la pronunțarea sentinței, de statuările instanței supreme.
Conform art.304 pct.6 pr.civ. se poate cere modificarea unei hotărâri, dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
Prin sentința recurată, reclamantului - i s-a acordat sporul de risc și de suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% începând cu data de 1.02.2007 până la data de 20.11.2007.
Întrucât reclamantul s-a pensionat la data de 20.03.2007, acesta într-adevăr nu este îndreptățit să i se mai acorde sporul de 50% după această perioadă.
Așa fiind, în baza art.304 pct.6, art.3041și art.312 alin. (1) - (3) pr.civ. se va admite în parte recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței tribunalului, care va fi modificată în parte, în sensul că va înlătura obligația pârâților Ministerul Apărării Naționale și Ministerului Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de a-i plăti reclamantului -, drepturile aferente perioadei 21 martie 2007 - 20 noiembrie 2007.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. invocat de recurent, nu este fondat.
Prima instanță a dat interpretarea corectă deciziei nr.XXI din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ceea ce privește durata pentru care le-a acordat reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, cu excepția reclamantului -.
Soluționând acțiunea reclamanților, prima instanță a înfăptuit activitatea de judecată, nicidecum activitate de legiferare, așa cum susține total eronat, tendențios și nefondat recurentul.
Fiind învestită cu soluționarea acțiunii, prima instanță era obligată conform art.3 civ. să o judece, în caz contrar judecătorii fiind culpabili de denegare de dreptate.
Soluția tribunalului este motivată în fapt și în drept. Susținerea nefondată a recurentului, potrivit căreia sporul de 50% nu ar fi prevăzut de actele normative ce reglementează drepturile salariale cuvenite magistraților, nu explică de ce se pot admite acțiuni în temeiul îmbogățirii fără justă cauză sau obligarea la plata daunelor cominatorii (anterior reglementării lor în anumite condiții), care au constituit creații ale practicii judiciare și nu s-a susținut că instanțele ar fi legiferat și în acest fel și-ar fi depășit atribuțiile autorității judecătorești.
Prima instanță nu le-a acordat reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 1.11.2000 - 1.09.2004, cu privire la care s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată exact de pârâtul, actualul recurent Ministerul Apărării Naționale, care redactat recursul fără să citească însă sentința recurată.
Pe fondul cauzei, acțiunea reclamanților este întemeiată.
Pentru aceste considerente, se va admite în parte recursul pârâtului Ministerul Apărării Naționale în temeiul art.304 pct.6 pr.civ.cu privire la perioada pentru care i s-a acordat sporul de 50% reclamantului -; iar în ceea ce privește motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.4 și pct.9 pr.civ. curtea le va respinge ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul pârâtului MINISTERUL PUBLIC.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Admite în parte recursul declarat de pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr.1303 din 14 mai 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația pârâților Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Public, de a-i plăti reclamantului -, drepturile salariale aferente perioadei 21 martie - 20 noiembrie 2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.DT:3.11.2009
dactCA: 9.11.2009 - 13 ex.
Jud.fond.;
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Traian Dârjan Daniela Griga
