Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2004/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR. 2004/R/2008
Ședința publică din 21 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Lucia Ștețca
JUDECĂTOR 3: Adrian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 411 din 09 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- privind și pe pârâții GRUP ȘCOLAR, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN B-N, având ca obiect calcul drepturi salariale- diferențe salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termenul legal, motivat și comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a facut referatul cauzei, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 15 octombrie 2008, pârâtul intimat Inspectoratul Școlar Județean B a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Se constată de asemenea că reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă prin memoriul de recurs.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 411/F/09.07.2008 a Tribunalului Bistrița -N s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean B-
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților GRUP ȘCOLAR, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN B-N, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI ȘI PRIMARUL COMUNEI.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
Analizând excepția lipsei calității procesual pasive, invocată de pârâtul Inspectoratul școlar județean B-N, instanța a reținut că pârâtul B-N are calitate procesuală pasivă în cauză, odată ce prin prerogativele conferite de Legea nr.128/1997 art.25 exercită atribuții de îndrumare și control a învățământului preuniversitar, iar potrivit art.49 și următoarele din același act normativ, acesta are abilitatea de a participa la stabilirea salarizării personalului didactic din învățământul preuniversitar, și cu atât mai mult, conducerea pârâtului Grupul Școlar este exercitată de un Consiliu de administrație care funcționează în baza regulamentelor adoptate de Ministerul Educației și Cercetării, iar nominalizarea directorului unității școlare de învățământ are loc urmare a câștigării unui concurs desfășurat pe baza criteriilor de competență profesională și managerială, pe baza metodologiei elaborate de, și aprobate prin ordin al ministerului; numirea în sine în aceste posturi fiind făcută de inspectoratul școlar județean pe o perioadă de 4 ani.
Examinând pe fond pretenția dedusă judecății s-a constatat că reclamantul are calitatea de cadru didactic - profesor I - desfășurându-și activitatea în cadrul unității pârâte Grupul Școlar.
Așa cum rezultă din angajamentul de plată anexat la dosarul cauzei, precum și din susținerile reclamantului din cererea de chemare în judecată, acestuia i-a fost pus în plată un salariu conform cu acela prevăzut de nr.OG11/2007 aprobată prin Legea nr.220/2007, care prevede că pentru cadrele didactice care dețin gradul IV, salariul va fi calculat în raport de coeficienții prevăzuți în anexele acestor acte normative. Astfel potrivit anexei 2 se precizează valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, cu creșterea pe parcursul anului 2007 astfel: ianuarie, martie coeficientul de multiplicare 1,000 = 221,307 lei, aprilie - septembrie, coeficientul de multiplicare 1,000 = 225,733 lei și octombrie - decembrie 2007, 259,993 lei, iar pentru obținerea sumelor cuvenite cu titlu de salariu al personalului didactic au fost stabiliți coeficienții de multiplicare raportat la calitatea deținută în învățământ și vechimea în muncă, acești coeficienți având un cuantum crescut de Legea nr.220/2007, anexa 1.2.
Instanța a reținut că nr.OG11/2007 a fost publicată în nr.85 din 2 februarie 2007 cu mențiunea că art.9 stipulează că prevederile ordonanței se aplică "începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007".
Pe de altă parte, Legea nr.220 din 4 iulie 2007 de aprobare a nr.OG10/2007 a fost publicată în nr.478 din 17 iulie 2007 și nu conține nici o referire privitoare la aplicarea retroactivă a noului cuantum modificat al coeficienților în discuție, stabiliți inițial prin nr.OG11/2007.
În cauză, raporturile deduse judecății privitoare la drepturile salariale solicitate de reclamant sunt guvernate de principiul neretroactivității legii civile, reglementat în Codul Civil de art.10, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor. Art.10 și 11 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în forma republicată, reiterează principiul enunțat, dispunând că legile și ordonanțele intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Partea I sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor, aspect confirmat de Constituția României republicată unde la art.78 se prevede că legea se publică în al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.
Așa fiind, instanța a apreciat ca neîntemeiată cererea reclamantului, de acordare în perioada 1 ianuarie 2007 - 20 iulie 2007 unor drepturi salariale într-un al cuantum decât cel reglementat de actele normative în ființă în acel interval de timp (OG 11/2007), odată ce actul normativ modificator (Legea 220/2007) a început să-și producă efectele doar din data de 20 iulie 2007. Ori în lipsa stipulării exprese a faptului că diferențele salariale izvorâte din modificarea coeficienților de multiplicare în discuție se acordă retroactiv începând cu data de 1 ianuarie 2007, nu se poate interpreta altfel voința legiuitorului, respectiv în sensul afirmat de reclamantă, căci s-ar încălca concomitent principiul neretroactivității legii civile și al efectului imediat al legii noi. Ca atare, singura interpretare ce se impune este aceea că doar începând cu data intrării în vigoare a Legii 220/2007 se ia în calcul noul cuantum modificator al coeficienților de salarizare a cadrelor didactice.
Pentru considerentele exprimate, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul, solicitând casarea sentinței în baza art.312 alin.5 Cod proc.civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare sau modificarea în tot, în baza art.304 pct.9 Cod proc.civ. în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâților la plata drepturilor salariale în sumă de 1986 lei pentru perioada ianuarie - iulie 2007, actualizată cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului până la plata efectivă.
În motivarea recursului reclamantul a criticat legalitatea sentinței, arătând că motivarea primei instanțe nu este în spiritul OG nr.11/2007, a Ordinului nr.1350/2007, a Legii nr. 220/2007 și a Constituției României.
Reclamantul invocă dispozițiile art.9 din OG nr.11/2007, care stabilesc că prevederile ordonanței se aplică începând cu drepturile aferente lunii ianuarie 2007.
Dreptul reclamat de reclamant este consfințit și de Ordinul nr.1350/2007, al cărui moment de intrare în vigoare este tot luna ianuarie 2007.
Legea nr. 220/2007 pentru aprobarea OG nr.11/2007 prevede la pct.2 că valoarea coeficienților de multiplicare pe perioada ianuarie - septembrie 2007 menționată în cuprinsul anexelor 1.1, 1.2, 2, 3, 4 și 5 se modifică în sensul că aceasta este: valoarea coeficientului de multiplicare 1 pentru perioada ianuarie - martie 2007 - 221,307 lei, valoarea coeficientului de multiplicare 1 pentru perioada aprilie - septembrie 2007 - 227,733 lei.
Faptul că Legea nr. 220/2007 nu prevede data de la care intră în vigoare modificările pe care le prevede, nu constituie un motiv pentru a nu se aplica prevederile ei începând cu luna ianuarie 2007, întrucât și prevederile unui alt act normativ - Legea nr. 138/2005 care a aprobat cu modificări OUG nr.18/2005, acordând o majorare de 1,5% a salariilor față de cea prevăzută în ordonanța de urgență, lege intrată în vigoare la data de 22.05.2005, s-au aplicat cu data de 1.03.2005, chiar dacă actul normativ nu prevedea în cuprinsul său data de la care se aplică.
Prin întâmpinarea formulată (13-14), pârâtul Inspectoratul Școlar Județean BNa solicitat respingerea recursului, invocând dispozițiile art.15 alin.2 din Constituție, care instituie principiul neretroactivității legii și art.11 alin.1 din Legea nr. 24/2000 care reglementează termenul de intrare în vigoare a legilor și ordonanțelor emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare.
În baza acestor prevederi pârâtul a arătat că data intrării în vigoare a Legii nr. 220/2007 este 21.07.2007, prevederile sale neputând fi aplicate retroactiv.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de casare a hotărârii și de trimitere a cauzei spre rejudecare, în baza art.312 alin.5 Cod proc.civ. Curtea constată că nici una din cele două situații de casare prevăzute în dispoziția evocată nu se regăsește în cauză.
Față de natura litigiului și modalitatea de soluționare a acestuia în fața primei instanțe - cu legala citare a tuturor părților și cu soluționarea fondului - o soluție de casare cu trimitere spre rejudecare nu se justifică nici din punct de vedere al dispozițiilor art.81 alin.2 din Legea nr. 168/1999 și a deciziei nr. XXI / 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
Analizând legalitatea sentinței prin prisma art.304 pct.9 Cod proc.civ. și a dispozițiilor incidente - OG nr.11/2007 și Legea nr. 220/2007 - Curtea constată că aceasta este legală și temeinică.
Art.1 alin.1 lit.b din OG nr.11/2007 prevede că pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi: 1 ianuarie - 31 martie 2007 - 221,307 lei, 1 aprilie - 30 septembrie 2007 - 225,733 lei și 1 octombrie - 31 decembrie 2007 - 259,593 lei.
Reclamantul este profesor cu grad didactic 1, situația sa încadrându-se în prevederile anexei 2.1.
Această anexă prevede coeficienții de multiplicare - în raport de vechimea în învățământ, aceștia fiind crescători - astfel: pentru vechime cuprinsă între 6-10 ani, coeficientul de multiplicare stabilit prin OG nr.11/2007 este 4,293, pentru vechime cuprinsă între 10-14 ani, coeficientul de multiplicare este 4,885, pentru vechime cuprinsă între 14-18 ani, coeficientul de multiplicare este 5,085, pentru vechime cuprinsă între 18-22 ani, coeficientul de multiplicare este 5,199, pentru vechime cuprinsă între 22-25 ani, coeficientul de multiplicare este 5,483, pentru vechime cuprinsă între 25-30 ani, coeficientul de multiplicare este 5,735, pentru vechime cuprinsă între 30-35 ani, coeficientul de multiplicare este 6,019, pentru vechime cuprinsă între 35-40 ani, coeficientul de multiplicare este 6,332, iar peste 40 de ani 6,650.
Legea nr. 220/2007 de aprobare a OG nr.11/2007 prevede unele modificări față de dispozițiile ordonanței.
În ceea ce privește valoarea coeficientului de multiplicare pentru persoanele care se încadrează în categoria reglementată de anexa 2, aplicabilă în cazul reclamantei, acesta esteidenticcu cel prevăzut de OG nr.11/2007, respectiv: 1 ianuarie - 31 martie 2007 - 221,307 lei, 1 aprilie - 30 septembrie 2007 - 225,733 lei și 1 octombrie - 31 decembrie 2007 - 259,593 lei.
Ceea ce într-adevăr diferă față de prevederile OG nr.11/2007 este coeficientul de multiplicare, care cunoaște din perspectiva legii de aprobare o majorare pentru fiecare tranșă de vechime în învățământ, respectiv: 6-10 ani, coeficientul de multiplicare stabilit prin Legea nr. 220/2007 este 4,722, pentru vechime cuprinsă între 10-14 ani, coeficientul de multiplicare este 5,373, pentru vechime cuprinsă între 14-18 ani, coeficientul de multiplicare este 5,593, pentru vechime cuprinsă între 18-22 ani, coeficientul de multiplicare este 5,718, pentru vechime cuprinsă între 22-25 ani, coeficientul de multiplicare este 6,031, pentru vechime cuprinsă între 25-30 ani, coeficientul de multiplicare este 6,308, pentru vechime cuprinsă între 30-35 ani, coeficientul de multiplicare este 6,620, pentru vechime cuprinsă între 35-40 ani, coeficientul de multiplicare este 6,965, iar peste 40 de ani 7,315.
Reiese din cele arătate că valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 are același cuantum (diferențiat pe cele trei intervale de timp ale anului 2007), atât în OG nr.11/2007, cât și în Legea nr. 220/2007.
Ceea ce diferă între cele două acte normative este coeficientul de multiplicare pe tranșe de vechime în învățământ, majorat pentru fiecare tranșă prin Legea nr. 220/2007 față de cel prevăzut de OG nr.11/2007.
Salariul de bază se stabilește prin înmulțirea valorii coeficientului de multiplicare 1,000 cu coeficientul de multiplicare.
Întrucât valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 rămas nemodificat, iar legea de aprobare modifică doar coeficientul de multiplicare, în mod corect a reținut prima instanță că stabilirea salariului prin înmulțirea coeficientului de multiplicare prevăzut de Legea nr. 220/2007 prin luarea în considerare a acestui coeficient se poate face numai de la data intrării în vigoare a Legii nr. 220/2007 - 19.07.2007 (legea s-a publicat în Monitorul Oficial al României în data de 17 iulie 2007, iar termenul de 3 zile prevăzut de art.11 alin.1 din Legea nr. 24/2000 se calculează pe zile calendaristice, ceea ce înseamnă că intră în calcul atât ziua de la care începe să curgă termenul, cât și ziua când se sfârșește).
În perioada 1.01.2007 - 19.07.2007 stabilirea salariului se impunea a fi făcută prin înmulțirea coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzut de OG nr.11/2007 (identic cu cel reglementat de Legea nr. 220/2007), cu coeficientul de multiplicare prevăzut de OG nr.11/2007.
Ulterior datei de 19.07.2007 stabilirea salariului se impunea a fi făcută prin înmulțirea coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzut de Legea nr. 220/2007, (identic cu cel reglementat de Legea nr. OG nr.11/2007, cu coeficientului de multiplicare prevăzut de Legea nr. 220/2007.
Întrucât numai de la data de 19.07.2007 coeficientul de multiplicare s-a modificat în sensul majorării, acesta nu putea fi aplicat începând din ianuarie 2007, prevederile legii de aprobare a OG nr.11/2007 privitoare la coeficientul de multiplicare neputând retroactiva.
Având în vedere că în perioada 1.01.2007 - 19.07.2007 salariul reclamantului trebuia calculat în raport de coeficientul de multiplicare prevăzut de OG nr.11/2007, în mod corect prima instanță a respins acțiunea având ca obiect obligarea pârâților la plata diferenței de salariu cuvenit pe perioada 1.01.2007 - 19.07.2007 (provenită exact din diferența coeficienților de multiplicare reglementată diferit de cele două acte normative), astfel încât în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 411 din 9 iulie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red.AR
Dact./2ex.
20.11.2008
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Lucia Ștețca, Adrian
