Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2017/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR. 2017/R/2008
Ședința publică din 21 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Lucia Ștețca
JUDECĂTOR 3: Adrian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantele - și G împotriva sentinței civile nr. 821 din 20 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâții PRIMARUL COMUNEI L și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI având ca obiect litigiu de muncă- calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantelor recurente, avocat, lipsa fiind reclamantele recurente și reprezentantul pârâților intimați.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termenul legal, motivat și comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a facut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantelor recurente arată că nu mai sunt alte cereri și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantelor recurente solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamante, susținând pe larg memoriul de recurs depus la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.821 din 20.06.2008, Tribunalul Maramureșa respins acțiunea civilă formulată de RECLAMANȚII ȘI G împotriva pârâților PRIMARUL COMUNEI L ȘI CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin acțiune reclamanții au chemat în judecată pârâții pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâții să fie obligați să calculeze și să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând "indemnizația de dispozitiv", în cuantum de 25% din salariul de bază începând din august 2003 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, actualizare în raport cu rata inflației.
Analizând acțiunea prin prisma celor invocate de reclamanți, instanța a reținut că Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003 pentru modificarea și completarea Ordinului Ministrului de Interne nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, nu a fost publicat în Monitorul Oficial, situație în care nu produce efecte juridice.
În conformitate cu prevederile art. 10 din Legea 24/2000 republicată privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative, inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Of. al României partea 1.
OUG 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, în prezent abrogată, a fost publicată în Of. 462/28.06.2003. la o lună după aceasta s-a emis Ordinul 496/28.07.2003 invocat de reclamanți.
Ordinul 496/28.07.2003 nu este un act administrativ normativ emis în aplicarea OUG 63/2003, ci este o actualizare a unui ordin anterior emis sub nr. 275/2002 de Ministerul d e Interne.
Ordinele nr. 275/2002 și 496/2003 sunt date în aplicarea Legii 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Prin Ordinul 496/2003 a fost modificată Anexa 1 la Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi personalului civil din aceste instituții.
Din cele menționate mai sus rezultă că Ordinul 496/2003 nu se aplică personalului civil din instituțiile publice altele decât cele de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Un act administrativ normativ emis de un ministru nu poate extinde sfera de aplicare a unei legi pe care este chemat să o aplice, deoarece prin aceasta ar adăuga la lege.
Dacă la adoptarea lor, Legea 138/1999 și Ordinul 275/2002, se adresează unei categorii limitate de salariați, printr-o modificare de ordin, sfera de adresabilitate a legii nu se poate extinde la funcționarii publici din administrația locală.
În accepțiunea instanței, trimiterea din art. 9.2 al Ordinului 496/2003 la "personalul civil din administrația publică" trebuie înțeleasă în sensul că și personalul civil angajat al instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională beneficiază de sporul de dispozitiv, dar numai cei de la instituțiile respective pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii 138/1999.
Este vorba de o politică salarială diferențiată și nu de o discriminare în sensul Legii nr. 137/2000.
Pentru considerentele reținute s-a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și G, solicitând casarea sentinței și rejudecând cauza, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului arată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a Legii nr.138/1999, precum și a Ordinului nr.496/2002, realizând o interpretare discriminatorie și eronată a normelor juridice invocate, excluzându-i pe reclamanți din categoria persoanelor care au dreptul de a beneficia de indemnizația de dispozitiv.
Consideră că respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate s-a realizat prin neaplicarea unitară a dreptului pozitiv în materie, realizându-se într-adevăr o discriminare între persoane care au același statul profesional și juridic.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
Actele normative pe care reclamanții și-au întemeiat pretențiile sunt Legea nr.138/1999 (art.13) și Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 (pct.9.2).
Or, dispozițiile Legii nr.138/1999 se aplică, conform art.1, personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Prin urmare, aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile personalului contractual din cadrul Consiliului Local al comunei L care este o instituție publică cu personalitate juridică aflate în subordinea unei autorități a administrației publice locale, respectiv a Consiliului Județean, după cum stabilește în mod expres art.6 alin.1 din nr.OG84/2001.
De asemenea, prevederile Ordinului nr.496/2003 (pct.9.2) nu pot fi aplicabile reclamanților, deoarece acest act normativ a fost emis în aplicarea Legii nr.138/1999 care, astfel cum s-a reținut anterior, nu îi include pe reclamanți în sfera destinatarilor dispozițiilor sale.
De altfel, dispozițiile edictate de pct.9.2 nu trebuie interpretate în mod de sine stătător, ci raportate la ansamblul prevederilor nr.496/2003, ceea ce confirmă încă o dată excluderea reclamanților din categoria persoanelor îndreptățite să primească spor de dispozitiv.
În fine, chiar acceptând susținerea că pct.9.2 din nr.496/2003 se referă în mod independent la personalul contractual din organele administrației publice, Curtea constată că un asemenea mijloc de legiferare pune sub semnul întrebării principiile constituționale de bază, cum ar fi autonomia publică locală, deoarece nu poate fi admisă posibilitatea ingerinței unui minister (organ executiv central) în cadrul legislativ specific unei autorități publice locale.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și G împotriva sentinței civile 821 din 20 iunie 2008 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.AR
Dact./2ex./17.11.2008
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Lucia Ștețca, Adrian
