Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2030/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2030/R/2008
Ședința publică din 22 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC SRL împotriva sentinței civile nr. 1028 din 4 iunie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamantul, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților, iar la a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat, avocat, cu delegație la dosar și reprezentantul pârâtei recurente SC SRL, avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost formulat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente SC SRL solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal modificarea hotărârii atacate cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamant, și în subsidiar casarea hotărârii atacate și să se dispună rejudecarea cauzei, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Susține că potrivit art. 154 și următoarele din Codul muncii privind salarizarea, art. 48 și următoarele privind salarizarea, angajatorul nu înțelege că este un drept al salariatului, iar în situația de față reclamantului intimat nu i s-a achitat salarul pe motiv că nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale care au adus un prejudiciu societății nu are suport, întrucât orice reținere din salar se face în condițiile stabilite de lege când există un titlu executoriu, și când se probează existența acestui prejudiciu. În cazul în care în urma disjungerii acțiunii reconvenționale se va dovedi că reclamantul intimat se face vinovat de acest prejudiciu adus societății, în conformitate cu prevederile art. 273 din Codul muncii se vor face rețineri din salarul reclamantului intimat de la noul loc de muncă, întrucât drepturile salariale ale oricărui cetățean al acestei țări trebuie respectat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1028 din 04.06.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SRL și în consecință a fost obligată pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale restante în cuantum de 4832,5 lei sumă reactualizată la data plății.
S-a disjuns soluționarea cererii reconvenționale formulate de pârâta SRL împotriva reclamantului.
Totodată a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului în cuantum de 1000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că rezultă din actele de la dosar, că reclamantul a fost angajatul pârâtei în funcția de director de producție până la data de 21.09.2007 când și-a dat demisia.
Rezultă din prevederile art.154 Codul muncii că salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individul de muncă și pentru munca prestată fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
se plătesc înaintea oricăror altor obligații bănești ale angajatorilor, așa cum prevede art.156 Codul muncii.
De asemenea, a mai rezultat din prevederile arr.139 și următoarele Codul muncii că fiecare salariat are dreptul la concediu de odihnă anual plătit și concediul se efectuează în fiecare an, prin excepție, când nu poate fi efectuat, se compensează în bani.
Având în vedere cele arătate mai sus, precum și starea de fapt rezultată din probe, a constata că acțiunea înaintată de reclamant este întemeiată, motiv pentru care în baza art.284 Codul munciia fost admisă și a fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale restante și a concediului de odihnă aferent anului 2007 în sumă de 4832,5 lei.
În baza art.120 alin.2 pr.civ. s-a disjuns soluționarea cererii reconvenționale formulată de pârâtă în favoarea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta SRL a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar, casarea sentinței și rejudecarea cauzei.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență că reclamantul nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu cauzând prejudicii angajatorului, ceea ce exonerează de obligația de plată a salariului.
S-a invocat, de asemenea, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art.304 pct.7 pr.civ.).
S-a criticat dispoziția de disjungere a acțiunii reconvenționale, apreciindu-se ca strânsă legătura dintre cererea principală și cea reconvențională impunea judecarea lor împreună, în acest sens dezvoltându-se mijloacele de apărare care susțin acțiunea reconvențională.
În fine, sub acest ultim aspect, s-a apreciat că prin disjungerea cererii reconvenționale s-au încălcat principiul dreptului la apărare, principiul rolului activ și principiul aflării adevărului.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Principalul drept al salariatului este, conform art.39 alin.1 lit.a Codul muncii, cel de a fi salarizat pentru munca depusă, iar obligația corelativă a angajatorului este a-i achita salariul corespunzător.
În executarea acestei obligații angajatorul nu-i poate imputa salariatului îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu pentru a-i refuza plata salariului, deoarece, pe de o parte, salariatul are obligația de mijloace pentru realizarea obiectivelor propuse și nu una de rezultat, iar pe de altă parte, reținerile din salariu, inclusiv cea totală care echivalează cu neplata salariului, se poate realiza numai în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile (art.164 alin.2 muncii).
În consecință, intenția legiuitorului a fost de a nu-l expune pe salariat abuzului angajatorului de a invoca pretinse deficiențe ale activității salariatului și de a-i refuza plata salariului, obligând angajatorul să se supună procedurilor și cerințelor legale, respectiv antrenarea răspunderii disciplinare sau patrimoniale a salariatului.
Sub acest aspect criticile recurentului sunt lipsite de temei, contravenind principiilor de bază ale legislației muncii, după cum tot astfel sunt aprecierile sale referitoare la disjungerea cererii reconvenționale.
În acest sens, Curtea consideră că prima instanță a apreciat în mod just că se impune disjungerea cererii reconvenționale deoarece cererea principală era în stare de judecată, iar soluționarea lor împreună ar fi contravenit principiului soluționării cu celeritate a unui conflict de drepturi.
De asemenea, Curtea reține că pârâta nu a suferit vreo vătămare prin măsura procesuală dispusă de către instanță, deoarece pârâta, în caz de admitere a acțiunii reconvenționale are posibilitatea să pună în executare silită hotărârea pronunțată.
Cu alte cuvinte, posibilitatea unei eventuale compensări judiciare nu reprezintă o legătură suficientă pentru a justifica soluționarea împreună a unor cereri.
În fine, față de posibilitatea legală a instanței de a dispune judecarea separată a unei cereri este lipsită de temei legal critica privind încălcarea principiilor procesuale prin măsura dispusă.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtei, care în baza art.274 pr.civ. va fi obligată la plata către reclamant a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată (onorariu avocațial - 13).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SRL împotriva sentinței civile nr. 1028 din 4 iunie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
--- - - - -
GREFIER
Red./
2 ex./17.11.2008
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
