Speta Legea 10/2001. Decizia 283/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.283/A/2008
Ședința publică din 27 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Pușcașiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.220 din 18 aprilie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimații pârâți Consiliul Local al municipiului C-N și Primarul municipiului C-N, având ca obiect anulare Dispoziție emisă în baza Legii nr.10/2001.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 octombrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 220 din 18.04.2008 a Tribunalului Cluj fost admisă în parte acțiunea civilă completată și precizată formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Al Muncipiului C-N și Primarul Municipiului C-, și, în consecință, s-a constatat preluarea abuzivă, fără titlu valabil, de către Statul Român a imobilului situat în municipiul C-N,- (actuala-), înscris inițial în nr. 15577 C cu nr. top. 5141, calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent pentru acțiunile deținute la fosta Fabrică de C, în calitate de moștenitori după defuncta și defuncta, după cum urmează: - 3 acțiuni în valoare nominală de 2.000 lei fiecare și - 63 acțiuni în valoare nominală de 2.000 lei fiecare.
Prin aceeași sentință, au fost respinse capetele de cerere având ca obiect: anularea Dispozițiilor nr. 5007/2002 și nr. 5008/2002, emise de Primarul municipiului C-N; obligarea pârâților la restituirea în natură a imobilului și la acordarea despăgubirilor bănești; obligarea pârâților la emiterea dispozițiilor de plată pentru despăgubirile bănești solicitate; constatarea calității reclamanților de succesori în drepturi după fostul proprietar tabular; rectificarea cărții funciare și restabilirea situației anterioare.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
Din motivele precizării de acțiune a rezultat că se solicită în realitate constatarea caducității celor două dispoziții emise în temeiul Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul descris în considerarea Deciziei nr. 10401 Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 3613/2003, și obligarea pârâtului Primarul municipiului C-N la emiterea unei noi dispoziții în favoarea reclamanților, de restituire în natură sau de restituire parțială în natură și măsuri reparatorii prin echivalent în varianta despăgubirilor bănești.
Tribunalul a apreciat că sancțiunea caducității nu operează cu privire la dispozițiile emise în temeiul Legii nr. 10/2001. Dispozițiile menționate sunt supuse controlului instanțelor judecătorești în temeiul art. 26 din acest normativ, iar tribunalul cenzurează sub aspectul legalității măsurile dispuse de către unitatea deținătoare de competența căreia este soluționarea notificării. În speță, reclamanții au exercitat calea plângerii în temeiul art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, iar prin Sentința civilă nr. 365/2007 a Tribunalului Cluj, dosar nr-, acțiunea a fost respinsă. În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că asupra celor două dispoziții instanțele judecătorești au statuat cu putere de lucru judecat. Astfel, prin sentința civilă nr. 369/2001 a Tribunalului Cluj, dosar nr. 13362/2002, plângerea formulată împotriva dispozițiilor nr. 5007 și nr. 5008/08.11.2002 a fost respinsă pe excepția autorității de lucru judecat. La pronunțarea sentinței instanța a avut în vedere sentința civilă nr. 731/2002 a Tribunalului Cluj și Decizia civilă nr. 59/2003 a Curții de APEL CLUJ.
În prezentul dosar instanța a fost învestită cu rejudecarea cauzei tocmai ca urmare a casării celor două hotărâri raportat la care s-a reținut existența autorității de lucru judecat.
Ulterior, reclamanții au promovat o acțiune pentru constatarea caducității celor două dispoziții astfel emise, în prezent cauza fiind suspendată potrivit art. 242 alin. 1 pct. 2.pr.civ. prin încheierea din data de 10 mai 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj. Cauza menționată nefiind definitiv soluționată, cu privire la petitele nr. 1 și 5 din completarea de acțiune instanța nu a invocat incidența art. 1201.civ. cerințele textului legal menționat nefiind îndeplinite.
Din actele dosarului și a dosarelor atașate rezultă că, prin Referatul Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Consiliului local al municipiului C-N, referat care a stat la baza emiterii Dispozițiilor nr. 5007 și nr. 5008/08.11.2002, s-a stabilit că imobilul revendicat de către reclamanți a fost proprietatea Fabricii de C, fiind preluat în baza Decretului nr. 92/1950 și menționat la poziția nr. 176 din anexa decretului arătat. Imobilul situat în municipiul C-N,- a fost demolat în vederea construirii de blocuri de locuințe. Conform anexei menționate au fost preluate apartamentele nr. 1-6 din imobil.
Potrivit înscrierilor din nr. 15577 C, dreptul de proprietate în favoarea Fabricii de Caf ost intabulat prin încheierea cf nr. 6178 din data de 24 decembrie 1948.
Din Actul de moarte eliberat de Primăria municipiului C sub nr. 904/1948 rezultă că defunctul, decedat la data de 09 mai 1946, în deportare, a deținut 320 bucăți acțiuni în valoare nominală de 1.000 lei fiecare la Fabrica de Conform mențiunilor din actul examinat, actelor de stare civilă și certificatelor de moștenitor depuse de către reclamanți, aceștia au solicitat măsuri reparatorii în calitate de moștenitori după defunctul. defunctului sunt menționați în cuprinsul aceluiași act ca fiind: născută, născută, născută, și născută, în calitate de surori, și, nepoată de frate.
Din cuprinsul Deciziei nr. 3233/1949 a Judecătoriei Populare C, pronunțată în dosarul nr. 3235/1949, a rezultat că s-a dezbătut succesiunea după defunctul și s-a stabilit că masa succesorală se compune din 320 acțiuni la firma Fabrica de C, în valoare nominală de 2.000 lei fiecare, având număr serie 1-250 și 851-920, iar moștenitorii acestuia sunt: născută - 63.; născută - 3.; născută - 92. Și născută - 162.
Reclamantul este unicul moștenitor al defunctei, iar reclamantul, moștenitor după. În această calitate, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent în conformitate cu dispozițiile art. 18 lit.a) din legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Tribunalul a apreciat că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 4 alin. 4 din același act normativ deoarece la data preluării imobilului în proprietatea statului era dezbătută succesiunea după defunctul care a deținut cele 320 acțiuni, dreptul de proprietate cu privire la aceste acțiuni fiind transmisă în favoarea moștenitorilor. Potrivit deciziei examinate născută - deținea un număr de 63 acțiuni, iar născută un număr de 3 acțiuni, în valoare nominală de 2.000 lei fiecare. Se reține totodată că reclamanții nu au făcut dovada calității de moștenitori după celelalte persoane menționate în hotărârea judecătorească analizată.
Pentru a statua astfel Tribunalul a avut în vedere îndrumările instanței de casare, care a stabilit calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților și incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001. S-a reținut astfel că există elemente de interpretare a acțiunii ca fiind întemeiată pe dispozițiile legii speciale. De altfel, prin scriptul depus la fila 86 și ulterior, cu ocazia rejudecării cauzei prin completarea și precizarea de acțiune, reclamanții au indicat temeiul acțiunii ca fiind Legea nr. 10/2001. În ceea ce privește aspectul vizând posibilitatea reclamanților de a formula acțiunea în condițiile în care existau și alți moștenitori după defunctul, se impune constatarea că dreptul de proprietate cu privire la cele 320 acțiuni s-a transmis în favoarea moștenitorilor, fiecare dintre aceștia dobândind dreptul de proprietate asupra unui număr de acțiuni distinct determinat astfel încât nu există nici un impediment pentru formularea acțiunii de către 2 dintre cei 4 moștenitori.
Așa cum s-a reținut și în considerentele deciziei de casare reclamanții au făcut dovada faptului că, în anul 1949, data pronunțării Deciziei nr. 3233, antecesorii lor dețineau un total de 320 acțiuni la Fabrica de Dacă aceste acțiuni au rămas ori nu în patrimoniul lor la data intrării în vigoare a Decretului nr. 92/1950, trebuia dovedit eventual de către pârâți, atâta timp cât reclamanții s-au conformat prevederilor art. 1169.civ. Se constată că o asemenea dovadă nu s-a făcut de către pârâți nici în cursul rejudecării cauzei.
În același timp, problema admisibilității acordării de măsuri reparatorii pentru titularii unor acțiuni la societățile comerciale a fost tranșată prin dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 10/2001, republicată, precum și Normele metodologice de aplicare a actului normativ menționat, aprobate prin nr.HG 250/2007.
Referitor la modul de preluare al imobilului, s-a constatat din contractul de închiriere înregistrat sub numărul 6338/12.08.1950 că obiectul convenției încheiate între Întreprinderea de Locuințe C și Fabrica de C l-au format: 1 sală de mașini, un subsol pentru ateliere, 3 camere birouri și sală de ședință, curte și grădină, iar termenul închirierii era cuprins între 20 aprilie 1950 și 31 decembrie 1950. Din celelalte înscrisuri depuse la același dosar pentru dovada situației imobilului la momentul naționalizării mai rezultă că o suprafață de locuit era deținută de și alta de Din cuprinsul înscrisurilor menționate nu au rezultat însă date suficiente pentru a se stabili că, la momentul naționalizării, imobilul avea în întregime destinația de locuință. Concluzia se impune și raportat la faptul că din înscrisurile menționate rezultă că proprietar al imobilului în litigiu era Fabrica de În altă ordine de idei, chiar și în ipoteza în care imobilul era format în întregime din apartamente, așa cum sunt ele evidențiate la poziția nr. 176 din anexa decretului care a constituit temeiul preluării, nu se poate ignora faptul că antecesorii în drepturi ai reclamanților dețineau acțiuni la fosta societate, neavând un drept de proprietate asupra imobilului care făcea parte din capitalul acelei societăți.
Preluarea în proprietatea statului a imobilului în baza Decretului nr. 92/1950 este însă abuzivă. În condițiile în care decretul menționat era în contradicție cu Constituția României din 1948, dar și cu prevederile art. 480-481.civ. precum și cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, titlul statului nu poate fi considerat valabil.
În ceea ce privește situația imobilului în prezent, s- constatat că potrivit raportului de expertiză întocmit de ing., pe terenul înscris inițial în nr. 15577 C cu nr. top. 5141, situat în C-N, str. - (actuala -) nr. 8, mai exact pe suprafața de 295 mp. este edificat un bloc de locuințe, iar suprafața de 885 mp. aferentă are destinația de alei și spații verzi.
Tribunalul a apreciat totodată că având în vedere și cele statuate prin decizia Înaltei Curți de casație și Justiție, se impune cu necesitatea ca reclamanții să clarifice situația dosarelor aflate în diferite etape și faze procesuale, întemeiate pe diferite temeiuri de drept, cu privire la imobilul în litigiu, iar ulterior să se urmeze calea procedurală pentru valorificarea efectivă a drepturilor ce urmează să fie stabilite prin prezenta hotărâre, cu indicarea unui cadrul procesual adecvat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal reclamanții, solicitând schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul restituirii în natură a terenului liber de construcție în suprafață de 885 mp, în prezent spațiu neocupat, iar pentru restul suprafeței până la 1180 mp și construcția demolată să li se acorde despăgubiri, calculate la valoarea actuală de circulație, de 787.180 Euro.
În motivarea apelului, s-au arătat următoarele:
Instanța de fond cu toate că, constată preluarea abuzivă fără titlu valabil imobilului în litigiu, în mod greșit le recunoaște calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii doar cu privire la acțiunile deținute de antecesorii lor la Fabrica de lacăte C, fără le recunoaște calitatea e persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilul teren și construcție ce au aparținut Fabricii de lacăte Probele dosarului au demonstrat că "Fabrica de lacăte" era de fapt o casă familială transformată în afacere de familie, care la etaj era locuită de membrii familiei, iar la parter avea atelierul de lacăte, astfel că, la data naționalizării avea destinația de locuință.
Reclamanții fac parte din familia proprietarului tabular, titular al societății comerciale, astfel că dobândesc întreaga moștenire în natură și în despăgubiri, ceea ce nu se mai poate restitui în natură, în temeiul disp.4 alin.4 din Legea nr.10/2001.
lor au deținut toate acțiunile pe care le avea Fabrica de lacăte, reclamanții cei care au formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, fiind singurele persoane îndreptățite la restituire în natură și echivalent.
Din imobilul expropriat poate fi restituită în natură suprafața de 885 mp, care are destinația de spațiu între blocuri, și pentru care nu a fost depusă nicio documentație de urbanism.
Prin completarea la motivele de apel, depusă la 9.09.2008 s- cerut să se constate calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în natură și prin echivalent pentru toate activele de la fost Fabrică de lacăte SA C, în calitate de moștenitor după toți acționarii.
Apelanții au arătat că, reținerile instanței de fond sunt greșite, pentru că, certificatul de calitate de moștenitor din 19.08.2008 dovedește că, acționarii fabricii de lacăte - o asociație de familie - erau frați și surori, astfel că prin succesiune și transmiterea drepturilor succesorale întregul activ al fabricii revine reclamanților. Aceasta pentru că, și sunt decedați fără urmași, căs. are ca succesor pe reclamantul, iar căs. are ca succesor pe reclamantul.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul Primarul municipiului C- s-a opus admiterii apelului, arătând că sentința pronunțată este temeinică și legală.
Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și, în consecință, în baza art.296 alin.1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Imobilul revendicat de reclamanți a fost proprietatea Fabricii de lacăte SA C și a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr.92/1950, fiind menționat în lista anexă a acestui act normativ la poz. 176. Acest imobil a fost situat în C-N, str. - nr. 8 și fost înscris în CF 15577 C, nr.top 5141, care ulterior a fost sistată din lipsă de imobil, urmare demolării construcției.
În prezent, în locul acelui imobil a fost edificat un bloc de locuințe P+ 4 E, iar suprafața de 885 mp are destinația de alei și spații verzi, fapt constatat prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert.
Conform nr.3233/17.12.1949 (5 din dosarul nr.3406/2002 al Tribunalului Cluj ) Judecătoriei Populare C a fost dezbătută succesiunea după defunctul decedat la 9 mai 1945 și s-a stabilit că masa succesorală rămasă după acesta se compune din 320 bucăți acțiuni emise de firma Fabrica de lacăte C, că această avere se cuvine și predă moștenitorilor născută 63 bucăți, lui născută 3 bucăți, lui născută 22 și lui născ. 162 bucăți.
Reclamantul este moștenitorul defunctei, iar reclamantul este moștenitorul defunctei, calitate în care reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, în conformitate cu disp.art.18 lit. din Legea nr.10/2001. Reclamanții nu au făcut dovada calității de moștenitori după celelalte persoane menționate în hotărârea judecătorească cu nr.3233/1949 a Judecătoriei Populare C, astfel că în cauză nu sunt incidente disp.art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001, deoarece la data preluării imobilului de către Statul Român era dezbătută succesiunea doar după defunctul care a deținut un număr de 320 de acțiuni, dreptul de proprietate doar cu privire la aceste acțiuni fiind transmis în favoarea moștenitorilor.
Prin urmare, în condițiile în care moștenirea după a fost dezbătută încă din anul 1949, anterior naționalizării, și s- constatat că în masa succesorală rămasă după acesta intrau doar un număr de 320 acțiuni, legal a făcut instanța de fond aplicarea disp.art.2 alin.1 lit. i, art.3 alin.1 lit.b și art.18 lit.a din Legea nr.10/2001.
Certificatele provizorii depuse în apel se referă la faptul că a avut un număr de 3 acțiuni nominale și, respectiv 220 acțiuni nominale, iar un număr ce 20 acțiuni nominale. Aceste certificate au fost eliberate în 20 iunie 1950, dar, așa cum s- reținut și prin decizia nr.10401/2003 Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamanții, în calitate de moștenitori au un număr de acțiuni distinct determinat prin hotărârea judecătorească nr.3233/17.12.1949.
Așa cum s- reținut, la poz.176 din listele anexă a Decretului nr.92/1950, se menționează că se naționalizează apartamentele 1-6 din imobilul situat în C-N str. - nr.8.
Reclamanții nu au dovedit însă că antecesorii lor aveau vreun drept de proprietate asupra acestui imobil. Susținerea reclamanților că societatea comercială Fabrica de lacăte reprezenta o afacere de familie cu acțiuni ale familiei, reprezentând în întregul ei "activul fabricii" și, prin urmare, pentru casă și teren reclamanții beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, nu este dovedită în cauză prin nici un act.
Cartea funciară nr.15577 C dovedește că proprietar tabular al imobilului în litigiu de la care s- făcut naționalizarea era Fabrica de lacăte și nu antecesorii reclamanților, aceștia nefăcând dovada susținerilor lor referitoare la faptul că imobilul în litigiu constituit proprietatea tabulară a antecesorilor lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.220 din 18 aprilie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. IA dact.GC
7 ex/19.11.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu
