Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 205/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 205/R/2008
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Ioan Daniel Chiș Lucia
-
GREFIER:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUN. Z, PRIMARUL ORAȘULUI Z și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței civile nr.1743 din 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta LIGA SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL S, precum și pe pârâtele GRĂDINIȚA " " și INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI S având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost comunicat intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 23.01.2008 de către intimata-reclamantă, întâmpinare.
Instanța în virtutea rolului activ prevăzut de art. 129 Cod procedură civilă, din oficiu invocă excepția tardivității recursului declarat de chematul în garanței Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice raportat la împrejurarea că sentința civilă atacată a fost comunicată acestuia la data de 19.10.2007, iar recursul a fost declarat la data de 31.10.2007, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 301 alin. 1 Cod procedură civilă, care prevede că " Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel" raportat la art. 80 din Legea nr. 168/1999, potrivit căruia în privința conflictelor de muncă "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond".
Instanța apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, astfel încât, întrucât s-a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, declară închisă faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității recursului declarat de chematul în garanței Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și asupra cererilor de recurs formulate de pârâții Consiliul Local al municipiului Z și de Primarul Municipiului
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1743 din 10.09.2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea reclamantului Liga Sindicatului din Învățământul S, formulată împotriva pârâților Grădinița Z, Consiliul Local Z primarul orașului Z și Inspectoratul Școlar al Județului S și în consecință au fost obligați pârâții să plătească membrilor de sindicat drepturile salariale neacordate în ultimii 3 ani actualizate în funcție de rata inflației, după cum urmează: - 2892 lei; - 2899 lei; - 2546 lei; 1638 lei; - 2297 lei; - 2275 lei; - 2772 lei; - 2537 lei; - 2477 lei; - 2366 lei; - 2554 lei; - 2502 lei; - 1968 lei; - 3078 lei.
Au fost obligați pârâții Grădinița " " Z și Inspectoratul Școlar S să reducă norma didactică a reclamanților cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de Consiliul Local al municipiului Z și în consecință a fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure din bugetul de stat fondurile necesare acestor plăți.
Au fost obligați pârâții să le plătească reclamanților suma de 130 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că potrivit art. 142 lit. g din Legea învățământului nr. 84/1995 inspectoratele școlare au obligația de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic.
Această activitate implică stabilirea normei didactice cu consecințe asupra salariului personalului didactic, deci excepția lipsei calității procesuale pasive nu este fondată.
Având în vedere dispozițiile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice are atribuții de pregătire a proiectelor de legi bugetare, ale legilor de rectificare. Ori, finanțarea unităților de învățământ se face de la bugetul de stat prin consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale, care cuprind în planul bugetar anual și aceste cheltuieli.
Prin urmare, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor nu este fondată.
Potrivit art. 45 alin. 1 din Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic, personalul didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu grad didactic 1, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Norma didactică constă în activități didactice de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare, conform Planului de învățământ.
Precizările Generale emise de Ministerul Educației și Cercetării, prevăd că personalul didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, și cu gradul didactic 1 și care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului, poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă de 16 ore, respectiv 22 de ore.
Așadar, posibilitatea plății orelor suplimentare este garantată de actele normative menționate, inclusiv art. 51 alin. 8 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic.
Pe de altă parte, norma didactică precizată în acțiune este legală, iar planul cadru depus de inspectorat are un caracter general și nu concretizează o altă normă didactică.
Prin neaplicarea dispozițiilor art. 45 alin. 1 din Statutul personalului didactic sau încălcat prevederile Codului Muncii privind durata normală a timpului de muncă săptămânal, în sensul că munca prestată în plus este considerată muncă suplimentară.
Calculul drepturilor salariale efectuat de unitatea de învățământ pentru munca prestată peste norma didactică este legal și corect.
Față de cele de preced, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții la plata drepturilor salariale solicitate, să reducă norma didactică a reclamanților cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului.
Chematul în garanție, Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare acestor plăți.
În baza art. 274 Cod Procedură Civilă instanța a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 130 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâții Consiliul Local al municipiului Z și Primarul municipiului Z, precum și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului Z și Primarul municipiului Z s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii introductive ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a recurenților, iar în subsidiar în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În motivare recursului s-a invocat că nici Consiliul local al municipiului Z și nici Primarul municipiului Z nu au atribuții referitoare la aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, și prin urmare nici la stabilirea normei didactice. De altfel acest aspect rezultă și din cele arătate de reclamant prin acțiunea introductiv, toate actele emise în aplicarea Legii nr.128/1997 aparținând Ministerului Educației și Cercetării.
De asemenea legislația în vigoare nu conferă nici o atribuție Consiliului local sau Primarului cu privire la stabilirea și calcularea drepturilor salariale ale personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat.
Faptul că fondurile necesare plății salariilor cadrelor didactice tranzitează bugetele locale nu este în măsură a duce la concluzia că recurenții ar trebui să fie obligați în raportul juridic dedus judecății deoarece aceste fonduri sunt integral asigurate din bugetul de stat.
Conform art.167 din Legea învățământului nr.84/1995, cu modificările ulterioare, fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic, didactic auxiliar și administrativ din unitățile și instituțiile de învățământ preuniversitar sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale iar potrivit HG nr.2192/2004, art. 16, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Aceste fonduri sunt repartizate de către consiliile județene, prin hotărâre, pe bugete locale, care la rândul lor, le repartizează pe fiecare unitate de învățământ.
Așa fiind nu există raport juridic direct între Consiliul local și Primar pe de o parte și cadrele didactice pe de altă parte, în ceea ce privește stabilirea și plata drepturilor salariale, fapt pentru care lipsește identitatea între persoana pârâtilor și cel obligat în același raport juridic, în speță fiind vorba de Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Educației și Cercetării.
Temeiul legal al cererii introductive este art.45 alinl din Legea 128/1997 privind statutul personalului, didactic, potrivit căruia "Personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ e peste 25 de ani, cu gradul didactic 1, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului ".
În baza acestei reglementări instanța a apreciat că invătătorii și institutorii (educatorii) pot beneficia de plata a două ore suplimenatre/săptămână, fără a ține seama de prevederile arte 43 din Legea 128/1997, care definește norma didactică și reglementează modul de stabilire a acesteia, astfel: Norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și
de evaluare curentă a preșcolarilor și a elevilor în clasă reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților prevăzute la art.42 alin. (1) lit. a) și se stabilește după cum urmează: a) un post de educatoare (institutoare) pentru fiecare grupă de preșcolari sau pentru grupe combinate, în unitățile în care nu se pot constitui grupe separate; la grădinițe le cu program prelungit și la cele cu program săptămânal, posturile se normează pe ture; b) un post de învățător (institutor) pentru fiecare clasă din învățământul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui clase separate;c) 18 ore pe săptămână pentru profesorii din învățământul preuniversitar; d) 24 de ore pe săptămână pentru maiștrii-instructori; e) pentru personalul didactic din unitățile și clasele învățământului de artă, de educație fizică, precum și din unitățile cu activități extrașcolare și din centrele sau cabinetele de asistență psihopedagogică, norma didactică se stabilește potrivit prevederilor de la lit. a) -
Din prevederile legale arătate, rezultă că în cazul educatorilor și învățătorilor norma didactică nu este stabilită pe număr de ore.
În acest caz norma didactică reprezintă un post de educator respectiv de învățător, în cadrul căruia aceste cadre didactice trebuie să asigure activitățile de predare -învătare, conform planurilor de învățământ, norma didactică nefiind alcătuită dintr-un anumit număr de ore, la anumite discipline, la care dascălul să fie specializat prin studiile absolvite, așa cum este cazul profesorilor care predau anumite specialități( română, matematică, religie, muzică, etc.)
În acest sens art. 44 alin.1 din Legea 128/1997 prevede că norma didactică cuprinde ore prevăzute în planurile de învățământ la disciplinele corespunzătoare specializării sau specializărilor înscrise pe diploma de licență sau de absolvire.
În acest context s-a apreciat că nu întâmplător textul arte 45 alin 1 din Legea 128/1997 se referă doar la personalul didactic de predare si instruire practică și nu la personalul didactic de predare-învățare despre care face vorbire atât art.42 cât și art.43 din același act normativ.
În acest sens prevederile art.2 din Legea nr.102/1999 pentru aprobarea OG nr.103/1998 privind modificarea structurii normei didactice în învățământul preuniversitar, se referă doar la profesorii din învățământul preuniversitar secundar, nefăcând nici o precizare cu privire la posturile de educatori și învățători.
Prin recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor s-a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Examinând hotărârea, Curtea reține următoarele:
Recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor este tardiv fiind formulat în afara termenului de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, în condițiile în care hotărârea atacată i-a fost comunicată la data de 19.10.2007 (46 dosar Tribunal) iar recursul a fost înregistrat la data de 31.10.2007 (5 dosar Curtea de Apel).
În privința recursului declarat de pârâții Consiliul Local al municipiului Z și Primarul municipiului Z, Curtea constată că este întemeiat sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive.
Obiectul acțiunii deduse judecății este de obligare, printre alții, și a pârâților Consiliul Local al municipiului Z și Primarul municipiului Z la acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art.50 din legea nr. 128/1997 și la plata drepturilor bănești corespunzătoare.
În raport de pretențiile formulate de reclamant, Curtea reține că cererea de obligare a pârâților Consiliul Local al municipiului Z și Primarul municipiului Z la plata unor sume pretinse cu titlu de drepturi salariale este lipsită de temei legal.
O asemenea cerere este legată indisolubil de existența unor raporturi juridice de muncă din care ar izvorî obligația angajatorului de a achita drepturile salariale angajatului corespunzător muncii prestate conform contractului individual de muncă.
Ori, în absența oricărui raport juridic de muncă între părți, pârâtul Consiliul Local nu poate fi obligat la plata unor drepturi salariale către persoane care nu sunt angajații săi.
În acest context, Curtea constată că reclamantul face o confuzie între calitatea pârâtului de angajator și cea de ordonator de credite (finanțator), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea sa procesuală în cadrul unui eventual litigiu al cărui obiect l-ar reprezenta obligarea sa la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale datorate de angajator.
În consecință, Curtea consideră că, în speță, raportat la pretenția concretă dedusă judecății, este incidentă cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei, care va fi soluționată în sensul admiterii sale, conform considerentelor expuse anterior.
Deși recursul chematului în garanție a fost respins ca tardiv Curtea observă că admiterea recursului pârâților Consiliul Local al municipiului Z și Primarul municipiului Z produce efecte și asupra cererii de chemare în garanție care va urma soarta cererii îndreptate împotriva pârâților recurenți care au formulat cerere de chemare în garanție. Astfel, din moment ce pârâții nu au căzut în pretenții, nu mai subzistă posibilitatea de a se îndrepta împotriva altei persoane cu o cerere în garanție conform art.60 pr.civ.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.3 pr.civ. raportat la art.304 pct.9 pr.civ. și art.60-63.pr.civ. va admite recursurile declarate de pârâții Consiliul Local al municipiului Z și Primarul municipiului Z împotriva sentinței civile nr.1743 din 10.09.2007 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, care va fi modifică în sensul că se va respinge acțiunea împotriva pârâților Consiliul Local al municipiului Z și Primarul municipiului Z ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Totodată se va respinge ca nefondată cererea de chemare în garanție formulată de pârâții Consiliul Local al municipiului Z și Primarul municipiului Z împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 1743 din 10.09.2007 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-.
Admite recursurile declarate de pârâții Consiliul Local al municipiului Z și Primarul municipiului Z împotriva sentinței civile nr. 1743 din 10.09.2007 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că:
Respinge acțiunea împotriva pârâților Consiliul Local al municipiului Z și Primarul municipiului Z ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Respinge ca nefondată cererea de chemare în garanție formulată de pârâții Consiliul Local al municipiului Z și Primarul municipiului Z împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - -
Red./
3 ex./12.02.2008
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Ioan Daniel Chiș Lucia
