Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2077/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.2077
Ședința publică din data de 15 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5 și Penitenciarul cu Regim . P, cu sediul în P,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.675 din 21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, toți cu domiciliul ales la cabinet avocatură - P, -C latura Vest, parter,.27, județ P, intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor - Direcția de Inspecție, cu sediul în B,-, sector 2 și intimatul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5 - prin P, cu sediul în P,-, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința în ședința publică din data de 8 octombrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 15 octombrie 2008, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor civile de față, în baza lucrărilor dosarului reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-, reclamanții, ta, G și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Penitenciarul cu Regim . P și Administrația Națională a Penitenciarelor-Direcția de Inspecție pentru a fi obligați, prin reprezentanții lor legali, la plata sporului de 75% pentru muncă în condiții deosebit de periculoase sau vătămătoare, neîncasat în perioada 1 septembrie 2004-la zi.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că sunt salariați ai Penitenciarului Ploiești și că până în luna august 2004 au primit sporul de 75% pentru muncă în condiții deosebit de periculoase sau vătămătoare, acesta fiind apoi sistat prin adresa - nr.-/2004 cu motivarea că acordarea lui este condiționată de existența resurselor financiare.
Au mai arătat reclamanții că potrivit repartizării locurilor de muncă prin procesul verbal nr.B2/25504/8 mai 2006 au fost determinate locurile de muncă și membri personalului ce se încadrează în cuprinsul anexelor 1.1. și 1.2. la 281/1993-acestea fiind secția de deținere interioară, camerele 20A și 20B, 26 cu bolnavi TBC și alte boli infecțioase precum și cabinetul medical unde se asigură asistența medicală a acestor deținuți din cadrul Penitenciarului Ploiești.
Pârâții au fost legal citați.
Pârâtul Penitenciarul cu Regim . Paf ormulat întâmpinare (filele 23-24) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate cu motivarea că potrivit Ordinului Ministrului Justiției nr.945/C/2003 s-a aprobat Regulamentul de acordare a sporului pentru muncă în condiții deosebit de periculoase sau vătămătoare dar în limita resurselor financiare avute la dispoziție.
Prin Ordinul nr.-/2004 s-a hotărât sistarea temporară a acordării sporurilor prevăzute în Anexele 1.1 și 1.2 la Ordinul Ministrului Justiției nr.945/C/2003 iar plata acestora a fost reluată începând cu data de 1 mai 2006-când Ordinul arătat a fost anulat - însă sub condiția expertizării locurilor de muncă, fapt concretizat prin procesul-verbal nr.132/25504/8 mai 2006.
În aceste împrejurări, pârâtul Penitenciarul cu Regim . Pas usținut că reclamanții beneficiază de sporul pentru muncă în condiții deosebit de periculoase sau vătămătoare dar în cuantum de 50% și raportat la timpul efectiv lucrat, astfel că se impune respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare (filele 71-72) prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu motivarea că potrivit art.2 alin.4 di Legea nr.293/2004 privind Statutul funcționarilor Publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, directorul acestei instituții are calitatea de ordonator secundar de credite, elaborează și fundamentează proiectul de buget în funcție de solicitările penitenciarelor din subordine, care sunt ordonatori terțiari de credite.
Pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor (filele 49-50 și 74-75) a invocat excepțiile: lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că între aceasta și reclamanți nu există raporturi de muncă, excepția necompetenței materiale argumentând că secția de contencios administrativ iar nu cea civilă a tribunalului are competența de a soluționa acțiunea prin care reclamanții au cerut anularea unui act administrativ, respectiv adresa nr. nr.-/2004 emisă de Direcția Generală a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiției și respectiv excepția prematurității acțiunii, având în vedere lipsa procedurii prealabile prevăzute de art.7(1) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ iar în fond a susținut că acțiunea este nefondată deoarece suspendarea plății sporurilor solicitate prin cererea de chemare în judecată s-a făcut în lipsa alocațiilor bugetare, conform art.4 din Ordinul Ministrului Justiției nr.945/C/2003.
De asemenea, Administrația Națională a Penitenciarelor a solicitat și chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor-care a fost citată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P (denumită în continuare DGFP P). DGFP Pai nvocat lipsa calității procesuale cu motivarea că în prezentul litigiu de muncă părțile nu pot fi decât angajatorul pe de o parte și sindicatul sau salariații pe de alta, iar Ministerul Finanțelor Publice este străin de raportul juridic, neavând calitatea de ordonator de credite pentru alte ministere ori instituții( filele 98-99).
Reclamanții au răspuns excepțiilor invocate de pârâți (fila 110) solicitând respingerea acestora și admiterea acțiunii în fondul său.
La termenul de judecată de la 12 iunie 2007 (fila 117) pârâtul Penitenciarul cu Regim . P prin consilier juridic a invocat oral excepția necompetenței materiale a instanței civile a tribunalului dea soluționa cererea reclamanților care au statut de funcționari publici cu regim special ceea ce atrage competența secției de contencios administrativ a instanței.
Prin încheierea pronunțată la acest termen de judecată, instanța a respins excepția de necompetență materială motivând că "între reclamanți și pârâți sunt raporturi de muncă" și a unit cu fondul excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a prematurității acțiunii.
În cauză au fost administrate probe cu interogatoriu, înscrisuri, expertiză de salarizare.
Prin sentința civilă nr.675 pronunțată la 21 februarie 2008, Tribunalul Prahovaa respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției, Administrației Naționale a Penitenciarelor și chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și a prematurității acțiunii.
Prin aceeași sentință au fost admise acțiunea și cererea de chemare în garanție, fiind obligați în solidar pârâți să plătească reclamanților drepturile salariale pentru perioada septembrie 2004-aprilie 2007 actualizate cu indicele de inflație, drepturi reprezentând sporurile de 75% din salariul de bază lunar realizat, pentru condiții de muncă deosebit de periculoase sau vătămătoare, după scăderea sumelor acordate fiecărui reclamant, astfel cum au fost individualizate în dispozitivul hotărârii.
Totodată, a fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății respectivelor drepturi bănești, iar pârâții au fost obligați în solidar și la câte 200 lei cheltuieli de judecată pentru fiecare reclamant.
Pentru a hotărî astfel, în esență prima instanță a stabilit sub aspectul excepțiilor că pârâții Ministerul Justiției, Administrației Naționale a Penitenciarelor și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor au calitate procesuală pasivă fiind ordonatori principali ori secundari de credite conform nr. 83/2005, nr.1849/2004 și respectiv conform Legii 500/2002, fiind în obligația acestora de a asigura și a prevedea la elaborarea bugetelor toate resursele financiare necesare plăților și de a fundamenta bugetele ori de a solicita rectificarea acestora.
Soluția respingerii excepției necompetenței materiale a fost reiterată, argumentându-se că în realitate reclamanții nu contestă un act administrativ ci solicită drepturi salariale neplătite de pârâți, ceea ce atrage competența secției civile și de conflicte de muncă a tribunalului, conform dispozițiilor codului muncii și ale Legii nr.168/1999 privind conflictele de muncă.
Drept consecință, nu a fost primită nici excepția prematurității acțiunii din lipsa procedurii prealabile care nu se impune a fi îndeplinită în cazul litigiilor de muncă.
În fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanții, salariați la Penitenciarul cu Regim . P, în calitate de personal medical sunt îndreptățiți la plata sporului de 75% din salariul de bază lunar realizat, pentru condiții de muncă deosebit de periculoase sau vătămătoare deoarece își desfășoară activitatea în regim permanent de 7-8 ore pe zi, intrând în contact cu deținuți ce au diferite afecțiuni infecto-contagioase, dermato-venerice, fiind expuși riscului de contaminare motiv pentru care au fost încadrați în Anexa 1.1 lit.B a Ordinului nr.945/C/2003, prin procesul-verbal nr.132/25504/8 mai 2006 și buletinul de expertizare nr.67/16.02.2007 și a concluzionat și expertiza de specialitate efectuată în dosar.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au exercitat recursuri pârâții Ministerul Justiției și Penitenciarul cu Regim .
apărările formulate la instanța fondului, recurentul Ministerul Justiței a criticat sentința pentru netemeinicie (filele 7-8) invocând cazul de casare prevăzut de art.304 pct.9 cod pr.civ.privind greșita aplicare a legii atât referitor la dezlegarea dată excepției lipsei calității sale procesuale pasive cât și în privința fondului dreptului dedus judecății.
Astfel s-a arătat că potrivit art.20 alin.4 din Legea nr.500/2002 și art.2 alin.4 din Legea nr.293/2004, Administrația Națională a Penitenciarelor este instituție publică de interes național cu personalitate juridică iar directorul său general este ordonator secundar de credite, între angajații Penitenciarului Ploiești și minister neexistând vreun raport juridic.
În egală măsură, instanța fondului nu a ținut seama că însuși actul normativ ce a reglementat sporul solicitat de reclamanți-Legea nr.139/1999-a stabilit că plata acestuia se face în limita resurselor bugetare existente, ceea ce ar fi dus la respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, iar nu la admiterea ei așa cum a hotărât instanța fondului.
Recurentul Penitenciarul cu Regim . Pai nvocat în recursul său incidența cazului de casare prevăzut de art.304 pct.9 cod pr.civ. (filele 4-6) susținând că prin interpretarea greșită a probatoriilor administrate dar și a dispozițiilor legale, tribunalul nu a reținut că poziționarea cabinetului medical în care își desfășoară activitatea reclamanții este în afara secției de deținere ce are în componență camerele cu deținuți bolnavi TBC și care beneficiază de un spor de condiții de muncă periculoase sau vătămătoare de 50%, conform prevederilor Ordinului nr.845/C/2003 și anexelor acestuia.
Sub un alt aspect, recurentul a mai arătat că în art.4 din același ordin sus-citat se dispune că prevederile sale se aplică în limita resurselor financiare avute la dispoziție or, prin Ordinul nr.-/2004 al Direcției Generale a Penitenciarelor s-a hotărât sistarea temporară a acordării sporurilor datorită lipsei resurselor bugetare necesare plății lor.
Într-o ultimă critică adusă sentinței, recurentul a susținut că nesocotind dispozițiile legale referitoare la competență, tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală deoarece reclamanții sunt funcționari publici cu statut special, iar litigiile referitoare la raporturile lor de muncă cu angajatorul sunt de competența secției de contencios administrativ iar nu civilă a tribunalului.
Recurentul Penitenciarul cu Regim . Pad epus înscrisuri (filele 53-62).
Intimații-reclamanți au depus întâmpinare (filele 49-51) prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Curtea, verificând hotărârea atacată, prin prisma criticilor aduse în recursurile exercitate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că sentința tribunalului este nelegală și drept consecință, aceasta va fi desființată în totalitate pentru considerentele care succed:
Potrivit art.158 (1) cod pr.civ. când în fața instanței se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă-.
Este de ordine publică, reglementată prin norme imperative, competența generală, competența materială și competența teritorială exclusivă, așa cum prevede art.159 din același cod.
Aceste trei categorii de excepții absolute pot fi invocate în cursul judecății, de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu în orice stare a pricinii, iar încălcarea normelor de procedură referitoare la atribuțiile organelor cu sau fără activitate jurisdicțională atrage casarea hotărârii, în temeiul cazului de casare de ordine publică reglementat de dispozițiile art.304 pct.3 cod pr.civ.
Nesocotind normele legale sus-arătate, prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală ce urmează a fi desființată pentru incidența cazului de recurs menționat în cele ce preced, fiindcă fie din oficiu-cum avea obligația legală de aplicare a legii-fie verificând apărarea formulată oral de pârâtul Penitenciarul cu Regim . P la termenul de judecată din 12 iunie 2007 pe cale de excepție, instanța fondului trebuia să se pronunțe asupra competenței sale materiale legate de calitatea de funcționari publici cu statut special a reclamanților.
Or în cauză, s-a cercetat și soluționat numai excepția necompetenței materiale în raport de obiectul judecății, astfel cum aceasta a fost invocată și motivată prin întâmpinarea pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor. În fapt, s-a susținut că reclamanții au învestit instanța cu cererea de anulare a unui act administrativ, respectiv adresa nr. nr.-/2004 emisă de Direcția Generală a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiției, ceea ce determină competența materială a secției de contencios administrativ iar nu a secției civile a tribunalului.
Deși s-a invocat expres și necompetența materială legată de calitatea de funcționari publici cu statut special a reclamanților, instanța de fond a omis să o soluționeze și a pronunțat o hotărâre nelegală întrucât reclamanții, salariați ai Penitenciarul cu Regim . P au fost numiți în funcțiile de: inspector șef principal ( ) inspector principal ( ) subinspector șef(, ) agent șef(, ) agent șef adjunct( ) agent principal (, ) prin deciziile: nr.643/6 octombrie 2006, nr. 37 și nr.592 ambele din 2 octombrie 2006 și nr.15/6 martie 2007 emise de directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor și respectiv de directorul Penitenciarului Ploiești, în temeiul art.20, 201,34 alin.1, lit.a, 511și art. 79 alin 1, art.80 din Legea nr.293/2004 privind statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor( filele 53-62 dosar recurs).
Atât din modul de numire și eliberare din funcție, prin ordin sau decizie cât și din natura raporturilor de serviciu, iar nu de muncă cu instituția publică de interes național (P) ori unitățile subordonate reglementate de acest act normativ, rezultă că reclamanții sunt funcționari publici cu un statut special conferit de natura atribuțiilor ce implică îndatoriri și riscuri deosebite și care sunt învestiți cu exercițiul autorității publice, în limitele competențelor legale.
În plus, potrivit art.109 alin.1 din Legea nr.188/1999 modif.și complet. cauzele care ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe, or ître dispozițiile Legii speciale nr.293/2004 nu se regăsește expres vreo normă modificatoare a competenței materiale stabilite în considerarea calității de funcționari publici cu statut special cum sunt reclamanții-intimați din cauza de față.
În aceste împrejurări, potrivit art.2 alin.1, lit.d cod pr.civ. competența materială de soluționare a cererii reclamanților revine în primă instanță secției de contencios administrativ a tribunalului, iar nu secției civile.
De altfel, părțile au depus în cadrul probei cu înscrisuri, la instanța fondului copiile unor hotărâri judecătorești pronunțate în cauze similare de alte instanțe și pe care le-au invocat drept jurisprudență relevantă(filele 298-301, 317-331) toate fiind pronunțate cu respectarea normelor de procedură referitoare la competența instanței de contencios administrativ.
Pentru considerentele care preced, Curtea va admite recursurile exercitate și în temeiul art.312 alin.1 și 6 cod pr.civ. va casa sentința civilă nr. 675 pronunțată la 21 februarie 2008, conform art.304 pct.3 din același cod și va trimite cauza spre rejudecare secției de contencios administrativ a Tribunalului Prahova, competente material să o soluționeze sub toate aspectele invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5 și Penitenciarul cu Regim . P, cu sediul în P,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.675 din 21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, toți cu domiciliul ales la cabinet avocatură - P, -C latura Vest, parter,.27, județ P, intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor - Direcția de Inspecție, cu sediul în B,-, sector 2 și intimatul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5 - prin P, cu sediul în P,-, județ P și în consecință:
Casează sus-menționata sentință și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Prahova - Secția de Contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 15 octombrie 2008, în ședință publică.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
--- - - - -- -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./27.10.2008
/
.fond nr-
Jud.fond
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
