Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2149/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2149/R/2008
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 3: Gabriellavicepreședinte al instanței
GREFIER: TARȚA
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC SA - MEMBRU GRUP, împotrivasentinței civile nr. 1320 din 11 august 2008,pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr-, privind și pe reclamanul, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâtei recurente SC SA, avocat, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termenul legal, s-a comunicat intimaului și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind alte cereri suplimentare de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară înschisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia și în consecință modificarea în întregime a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii promovate de reclamanți, făr cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1320/11.08.2008 a Tribunalului Clujs -a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA B, și în consecință:
A fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 6631 lei drepturi salariale neacordate pe perioada 2005-2007, reactualizată cu indicele de inflație de la data scadentei fiecărei sume până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
Reclamantul este angajat al pârâtei. Conform contractului colectiv de muncă pe anul 2004, respectiv disp. art. 168 alin. l din acesta, "cu ocazia sărbătorilor de Paste si de C, salariații SNP vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. făcându-se mențiunea la alin.2 al aceluiași articol că pentru anul 2003 suplimentările de la alin. l vor fi introduse in salariul de bază al fiecărui salariat.
In cursul anului 2003, raportat la cuprinsul contractului colectiv de muncă, drepturile salariale menționate au fost acordate reclamantului. Deși contractele colective de muncă pe unitate, negociate si aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004, 2005 și 2006 au menținut disp. art. 168 alin. l, reclamanții și intervenienții nu au beneficiat de drepturile salariale menționate. Or, acțiunea principală este întemeiată, prin prisma faptului că in contractele colective de muncă pe unitate, aplicabile in perioada 2004-2006, drepturile salariale menționate nu au fost acordate, neregăsindu-se nici o dispoziție similară celei din contractul colectiv de muncă încheiat in anul 2003, conform căruia si in perioada 2004-2006 drepturile salariale menționate ar fi fost incluse in salariul de bază. Cum reclamantul a solicitat admiterea actiunii numai din anul 2005, se va avea in vedere acest an.
Nu pot fi primite susținerile pârâtei, conform cărora dintr-o eroare disp. art. 168 s-au regăsit in aceeași formă si in contractele colective de muncă din perioada 2004- 2006, in condițiile in care, conform disp. art. 236 Codul Muncii, contractul colectiv de muncă implică o negociere colectivă, fiind convenția încheiată în formă scrisă intre angajator sau organizația patronală pe de o parte, si salariați, reprezentați prin sindicate ori in alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, fiind greu de admis, că o asemenea dispoziție putea să treacă neobservată, si să fie ignorată de către cei care participau la negocieri.
După cum se poate remarca în contactele colective de muncă pe unitate din anii 2004, 2005 și 2006, la art. 168 alin.2 se regăsește mențiunea că "pentru anul 2003 drepturile salariale suplimentare vor fi introduse in salariul de bază al fiecărui salariat", fără a se regăsi nici o dispoziție legală potrivit căreia drepturile salariale menționate ar fi fost incluse in salariul de bază al angajaților si in perioada 2004-2006.
Mai mult, conform art. 244 din Codul Muncii, clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, in condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Astfel, deși legal exista posibilitatea ca părțile să înlăture dispozițiile art. 168 alin. l din CCM, cu ocazia negocierilor, acestea au omis să o facă.
Potrivit dispozițiilor art. 239 din Codul muncii, prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală, iar conform art. 243 din Codul Muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin acesta atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Din scriptele depuse la dosar, reiese că salariul mediu brut la data de 25.03.2003 la nivel de SNP B era de 980 lei/persoană, 1400 lei la data de 25.01.2005, respectiv 1850 lei/persoană la data de 15.05.2006.
Constatând că reclamantul este îndreptățiț să beneficieze de drepturile salariale menționate, conform art. 168 alin. l din Contractul colectiv de muncă, instanța in temeiul art. 289 din Codul Muncii coroborat cu art. 78 din Legea nr. 168/1999, a admis acțiunea și a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 6631 lei reprezentând drepturi salariale neacordate: Paște 2005=850 lei, C 2005=927 lei, Paste 2006=1047 lei, C 2006=1160 lei, Paste 2007=1260 lei, C 2007=1387 lei, actualizate cu indicele de inflație.
In ceea ce privește excepția prescripției invocată prin întâmpinare de câtre pârâtă, instanța a constatat că este neîntemeiată, prin prisma faptului că sunt incidente dispozițiile art.166 din Codul Muncii, conform cărora dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani, de la data de la care drepturile respective erau datorate, nefiind incidente disp. art. 283 alin. l din Codul Muncii privind prescripția de 6 luni.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, solicitând modificarea ei în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii și a cererii de intervenție.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs în termen legal pârâta SC SA, solicitând modificarea, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului declarat de pârâtă s-au invocat următoarele:
În mod corect s-a reținut că în anul 2003 primele de Paști și de C au fost achitate salariaților, prin includerea în salariul de bază.
Ulterior însă instanța a reținut că introducerea suplimentărilor salariale în salariul de bază a operat doar pentru anul 2003 nu și în anii 2004-2007.
În realitate suma de 114 lei introdusă în salariul de bază în anul 2003 nu a mai fost scoasă niciodată, fapt ce rezultă din copia carnetului de muncă depus de reclamant de unde se poate observa că din anul 2003 salariul acestuia nu a mai scăzut.
Prin urmare, din anul 2003 și până în prezent salariații încasează în fiecare lună, pe lângă salariul negociat cu ocazia angajării și suma de 114 lei, inclusă în salariul de bază și menținută și în prezent.
Astfel fiind dacă introducerea unor noi sume în salariul de bază în anii următori (2004-2007) s-ar fi dispus, ar fi însemnat ca angajații să beneficieze de mai multe ori de suplimentările salariale, inclusiv de cele primite anterior.
Faptul că în contractele colective de muncă pentru anii 2004-2007 nu s-a abrogat alin.1 al art.168, duce la concluzia că angajații au avut dreptul și în anii următori la suma cuprinsă în salariul de bază pentru anul 2003, în caz contrar, acel salariu ar fi scăzut, prin eliminarea sumei ce reprezintă suplimentarea dispusă.
Suma acordată de instanță este calculată în raport de salariul mediu brut pe, iar potrivit art.168 alin.1 din CCM, aceste suplimentări se calculează în raport cu salariul de bază mediu pe SNP SA.
S-a arătat de asemenea că, acțiunea reclamanților este prescrisă, în raport de dispozițiile art.283 alin.1 din muncii, care arată că, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, indiferent de natura obiectului cauzei.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prescripția dreptului la acțiune invocată de pârâtă este neîntemeiată.
Așa cum a reținut și prima instanță, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.166 din Codul muncii, conform cărora, acțiunile vizând drepturi salariale sunt supuse termenului de prescripție de 3 ani. Având în vedere data la care s-a formulat acțiunea (2.04.2008) rezultă că pretențiile pentru anul 2005 cu titlu de drepturi de natură salarială au fost formulate în termen.
În ceea ce privește fondul cauzei se constată că motivele de recurs formulate nu sunt întemeiate.
Din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității comerciale rezultă că, partenerii sociali au convenit ca salariații SNP SA să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C decâte o suplimentarea drepturilor salariale încuantum de un salariu mediu pe SNP SA.
Valoarea concretă, modalitățile de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii urmau a fi stabilite prin negocieri între patronat și (art.168 alin.1).
S-a mai precizat în art.168 alin.2 din că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 se vor introduce în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din cuprinsul articolului 168, așa cum s-a arătat mai sus se desprinde
1.regulaobligației angajatorului de a plăti de două ori pe an (de Paști și de C) câte o sumă de bani egală pentru toți angajații -stabilită la nivelul unui salariu de bază mediu pe SNP- sumă ce se va concretiza prin negociere cu sindicatul și
2.excepțiareferitoare la anul 2003 când suplimentările sunt cuprinse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Întrucât excepțiile sunt de strictă interpretare, susținerea pârâtei în sensul în care, suplimentările pe anii 2004-2006 nu se mai cuvin,ele fiind deja introduseîn salariul fiecărui angajat în anul 2003 nu are nici un temei.
Aceasta întrucât, dacă ar fi așa, dispozițiile alin.1 din art.168 nu ar avea nici o finalitate, ea legiferând o obligație care deja fusese executată încă în anul 2003.
În consecință, cu totul corect prima instanță a reținut că suplimentările de salariu cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C se cuvin angajaților, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul textului art.168 alin.1 rezultă că la evenimentele respective se plăteștecâtesuplimentare, făcând excepție doar anul 2003, când plata s-a făcut eșalonat pe întregul an (alin.2).
Sub acest aspect nu are nici o relevanță faptul că în acest mod salariul fiecărui angajat a crescut putându-se reține eventual un consens al partenerilor sociali în acest sens.
Critica vizând acordarea sumei în raport de salariul mediu brut pe contrar prevederilor art. 168 alin.1 din CCM, conform cărora aceste suplimentări se calculează în raport cu salariul de bază mediu pe societate, este nefondată, întrucât sumele au fost calculate în raport de actele existente la dosar, pârâta nefăcând dovada unui alt cuantum al salariului de bază mediu pe societate, decât cel luat în calcul de instanță.
Față de cele de mai sus se constată că nici unul din motivele de recurs formulate de societatea pârâtă nu este întemeiat, iar sentința fiind legală și temeinică, va fi menținută în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA - MEMBRU GRUP împotriva sentinței civile nr. 1320 din 11 august 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
TARȚA
Red. MV dact. GC
2 ex/20.11.2008
Jud.primă instanță:,
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Marta Carmen Vitos, Gabriella
