Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2163/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2163/R/2008
Ședința publică din 5 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTOR 2: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 3: Lucia
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul -, și, respectiv de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 393/F din 30 iunie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții COMUNA PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL, având ca obiect calcul drepturi salariale spor de vechime.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate pârâților intimați și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, atât reclamantul recurente, cât și reclamantul recurent G, au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor de la dezbateri, în conformitate cu prevederile art. 242.proc.civ.
Curtea constată ambele recursuri în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.393/F din 30 iunie 2008,pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții G și -, împotriva pârâților COMUNA PRIN PRIMAR ȘI CONSILIUL LOCAL, ca fiind prescrisă pentru perioada 01.01.2005 - 31.01.2005 și ca neîntemeiată pentru perioada 01.02.2005 - 31.08.2005.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus reclamanții G și, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pe pârâții Comuna prin Primar și Consiliul Local să le plătească drepturile salariale reprezentând sporul de vechime, premiul lunar de 2% și premiul anual pentru perioada 1.02.2005 -31.08.2005, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Instanța raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată și văzând perioada pentru care sunt solicitate de către reclamanți drepturile salariale, a ridicat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2005 - 31.01.2005, excepție întemeiată întrucât, în cauză, sunt incidente dispozițiile art.166 alin1 din Codul Muncii, care statuează că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrise în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate și în acest sens va constata că în ceea ce privește drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2005 acțiunea este prescrisă și a fost respinsă ca atare.
Analizând pe fond restul cererii, văzând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că, reclamanții au avut calitatea de primar și viceprimar ai comunei în perioada 1.01.2005 - 31.08.2005 conform copiilor după carnetele de muncă depuse la dosarul cauzei, astfel reclamantul Gaa vut calitatea de primar iar reclamantul calitatea de viceprimar.
Prin urmare funcțiile ocupate de reclamanți sunt funcții de demnitate publică în sensul art.3 din Legea nr.154/1998 iar salarizarea acestor funcții se face în condițiile capitolului 6 din actul normativ precizat, art.19 și 20, care prevăd că, persoanele ce ocupă o astfel de funcție au dreptul la o indemnizație lunară brută și impozabilă, obținută prin înmulțirea valorii de referință prevăzută în anexa 1 din lege, cu coeficientul de multiplicare în anexa 2 din Legea 154/1998, iar această îndemnizație consideră unica formă de remunerare a activității și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
Această dispoziție nu poate fi interpretată potrivit susținerilor reclamanților, în sensul că îndemnizația constituie baza de calcul pentru determinarea sporului de vechime întrucât potrivit dispozițiilor din anexa 10 partea finală a Legii 154/1998, reglementările cuprinse în Legea 40/1991 cu privire la stabilirea salariilor de bază, se menține în vigoare în menținerea salarizării personalului, încadrat în activitățile cărora nu li se aplică prevederile Legii nr.154/199.
Atunci când legiuitorul a înțeles să mențină sporul de vechime, premii și alte categorii și pentru persoanele remunerate, potrivit dispozițiilor Legii 154/1998, a făcut-o expres, în art.24 alin.3 în conformitate cu care sporurile inclusiv cel de vechime și premiile au fost menținute pentru persoanele ale căror salarii se stabilesc potrivit grilelor de salarizare prevăzute în anexele III și VII, respectiv funcționari publici, personal contractual etc.
Prin urmare, dispoziția din art.20 a Legii nr. 154/1998 potrivit căreia îndemnizația constituie baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor, se referă la calcularea altor drepturi care se raportează la salariul de bază, altele decât sporul de vechime, premiul lunar individual sau premiul anual.
De asemenea, dispozițiile art.14,16 și 18 din Legea 40/1991, invocată de reclamanți, trebuie însă coroborate cu dispozițiile anexei X-1 din Legea 154/1998 care abrogă în mod expres o serie de art. din Legea 140/1991 și cu dispozițiile anexei X, paragraful ultim din Legea 154/1998, care prevede "prevederile cuprinse în HG nr. 281/1993, Legea nr.40/1991 republicată, și OG nr.39/1994 cu modificările ulterioare privind stabilirea salariului de bază, se menține în vigoare în vederea stabilirii salarizării personalului, în activități cărora nu li se aplică prevederile prezentei legi. Celelalte reglementări cu privire la nivelul salariilor, stabilirea gradațiilor pentru personalul prevăzut în prezenta lege, precum și alte dispoziții contrare se abrogă".
La data de 14 iunie 2005, fost OUG nr. 108, în care art. 2 se reiau prevederile art.20 din Legea nr. 154/1998 și potrivit cărora " pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite din administrația publică locală, îndemnizațiile prevăzute în anexă, reprezintă unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. La calculul cuantumului îndemnizației nu se adaugă sporul de vechime în muncă și nici alte sporuri prevăzute de lege".
Această ordonanță a fost emisă cu scopul de a se elimina inechitățile create prin acordarea nejustificată a unor drepturi de natură salarială ( spor de vechime în muncă) în baza hotărârilor definitive și irevocabile ale unor instanțe de judecată și pentru a se evita aplicarea unor dispoziții contrare prevederilor legale ca urmare a altor acțiuni în instanță în curs de soluționare, impunându-se astfel în regim de urgență reglementarea situației.
Pe cale de consecință, tribunalul a reținut că, dispozițiile legale rămase în vigoare din Legea 140/1991, nu aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică în cadrul comunei, întrucât salarizarea acestora a intrat în sfera de aplicare a Legii 154/1998 anexa 2 și a OUG 108/2005, acte normative ce nu prevăd acordarea de sporuri sau alte adaosuri de natură salarială pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică.
Fiind vorba de dispozițiile legale speciale, de strictă interpretare și aplicare, nu se pot aplica prin analogie sau extindere, prevederi ale unor acte normative speciale ce reglementează modul de remunerare a altor categorii de funcții publice.
În condițiile în care, sporul de vechime, premiul lunar de 2% și premiul anual, se acordă numai în contextul unor reglementări legale, ori prin contractul de muncă, iar cum în cauză nu există dispoziții legale în acest sens, ori o convenție de acordarea a drepturilor solicitate, tribunalul a reținut că reclamanții, primarul și viceprimarul comunei, au fost remunerați în mod legal, potrivit cu dispozițiile Legii nr.154/1998 iar dispozițiile art.14, 17 și 18 din Legea 40/1991 nu sunt aplicabile funcțiilor ocupate de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții - și G, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Deși reclamanții au formulat recurs separat, au reiterat aceleași motive de recurs.
Astfel, arată că prin Ordinul nr.496/2003 al s-a uniformizat sistemul de acordare a drepturilor salariale pentru personalul ce își desfășoară activitatea sub autoritatea ca urmare a comasării celor două domenii, respectiv al administrației publice și internelor, astfel că personalul din administrația publică urmează a beneficia de o indemnizație lunară de dispozitiv, în procent de 25% din salariul de bază, acest drept fiind reglementat de pct.9.2 și 31.1 din Ordinul nr.496/2003.
Arată că de această indemnizație beneficiază toți angajații prefecturilor, precum și angajații din domeniul evidenței informatizate a persoane, activitate subordonată consiliilor județene și locale.
Consideră că rezultă expres și fără echivoc competența de reglementare a, în cazul administrației publice, fără a se face o distincție între autoritățile centrale și cele locale, astfel că dreptul de reglementare și pentru autoritatea publică locală derivă din lege și nu poate fi tăgăduit sau înlăturat, pe calea unei interpretări excesive a autonomiei locale, prin ignorarea prevederilor constituționale.
Prin acordarea sporului de dispozitiv tuturor categoriilor de personal și nu numai celor care își desfășoară activitatea la evidența populației, se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, ținând seama că toți desfășoară activitate în domeniul administrației publice.
Solicită a examina dacă completul de judecată a fost legal constituit întrucât a fost constituit din un singur judecător iar nu din doi cum este normal la astfel de litigii.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
Curtea reține că alegațiile din recurs privitoare la sporul de dispozitiv din recurs sunt străine de pricină atâta timp cât la fond reclamanții au solicitat sporul de vechime, premiul de 2% și premiul anual, în acest ultim sens fiind și analiza și motivarea primei instanțe. Fiind străine de pricină nu vor fi analizate, recurentul fiind obligat să păstreze obiectul pricinii pentru respectarea dublului grad de jurisdicție, în recurs nu se poate schimba obiectul cererii de chemare in judecată și nici nu se pot face alte cereri noi, potrivit art. 294 alin. 1 teza I coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă.
Cât privește compunerea completului de judecată, curtea constată că acesta a fost legal constituit întrucât a fost constituit din doi judecători și doi asistenți judiciari, după cum dispune art. 55 din Legea nr. 304/2004, prin urmare nici această critică nu poate fi primită.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul - precum și cel declarat de reclamantul împotriva sentinței civile 393 din 30.06.2008 a Tribunalului Bistrița N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 05 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - -
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 20.11.2008
Judecător fond -, - Tribunalul Bistrița -
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Ioan Daniel Chiș, Lucia
